Competență materială și după calitatea persoanei. Competența secțiilor maritime și fluviale ale tribunalelor
| Comentarii |
|
Potrivit art. 3 pct. 1 lit. b) din Decretul nr. 203/1974, secțiile maritime și fluviale ale tribunalelor judecă în primă instanță, între altele, infracțiunea de delapidare cu consecințe deosebit de grave, dacă a fost comisă de personalul marinei civile și privește bunuri aflate în administrarea sau folosința unităților marinei civile. Prin urmare, infracțiunea de delapidare cu consecințe deosebit de grave, săvârșită de directorul sau administratorul unei societăți comerciale care, având ca obiect de activitate transportul maritim de mărfuri, constituie o unitate a marinei civile, cu privire la bani, valori sau alte bunuri ale acesteia, se judecă în primă instanță de secția maritimă și fluvială a tribunalului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nr. 5357 din 19 Septembrie 2006
Prin rechizitoriul din 3 martie 1998 emis de procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 215 alin. (3) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 2151alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) și art. 25 raportat la art. 289 și art. 291 C. pen., a inculpatului P.B. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 26 raportat la art. 2151alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 289 și art. 291 C. pen., iar a inculpatei B.F. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 289 și art. 291 C. pen.
în rechizitoriu s-a reținut că, în perioada iunie 1996 - martie 1997, inculpații M.M., în calitate de director general și unic asociat al societății comerciale S. având ca obiect de activitate transportul maritim de mărfuri, P.B., în calitate de director executiv al aceleiași societăți și B.F., în calitate de casieră, au completat în fals documente contabile și le-au folosit astfel încât fonduri ale societății au fost însușite, în principal, de inculpatul M.M. Referitor la infracțiunea de înșelăciune, s-a reținut că, folosind fondurile societății cu altă destinație decât cea declarată, nu s-au plătit drepturile salariale cuvenite unui număr de 135 de persoane care făceau parte din personalul navigant.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Constanța, secția penală.
Prin încheierea nr. 2157 din 12 august 1998, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția penală, s-a admis cererea formulată de petiționarul P.B. și s-a dispus strămutarea cauzei la Tribunalul Călărași, fiind menținute actele îndeplinite în fața instanței de la care s-a strămutat judecarea cauzei.
Prin sentința penală nr. 31 din 10 iunie 1999, Tribunalul Călărași a dispus, în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a unor fapte reținute în sarcina inculpaților, din art. 289 în art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și din art. 291 în art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Prin sentința menționată, inculpatul M.M. a fost condamnat în baza art. 2151alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a art. 25 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) și a art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), inculpatul P.B., în baza art. 26 raportat la art. 2151alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și a art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar inculpatul B.F., în baza art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și a art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Prin aceeași sentință s-a mai dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achitarea inculpatului M.M. pentru infracțiunea prevăzută în art. 215 alin. (3) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen, precum și comunicarea sentinței la Oficiul Registrului Comerțului al județului Constanța.
Prin decizia nr. 573 din 30 noiembrie 1999, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelurile declarate de procuror și de inculpați, a desființat în totalitate sentința și a trimis cauza spre rejudecare.
Recursurile declarate de inculpații M.M. și P.B. împotriva deciziei sus-menționate au fost respinse ca inadmisibile prin decizia penală nr. 3299 din 12 septembrie 2000 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție.
Prin sentința penală nr. 66 din 10 mai 2005, pronunțată de Tribunalul Călărași în rejudecare, prin schimbarea încadrării juridice, s-a dispus condamnarea inculpatului M.M., în baza art. 2151alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), iar a inculpatului P.B., în baza art. 26 raportat la art. 2151alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Prin aceeași sentință, s-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen. cu privire la inculpatul M.M.
în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpaților M.M., P.B. și B.F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din art. 289 și art. 291 C. pen., iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului M.M. pentru infracțiunea prevăzută în art. 215 alin. (2) și (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din art. 215 alin. (2), (3) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Prin decizia nr. 150 din 23 februarie 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Călărași și a admis apelul declarat, între alții, de inculpatul M.M., dispunând, ca pedeapsă accesorie, numai interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., iar nu a tuturor drepturilor prevăzute în art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Recursul declarat de inculpatul M.M., prin care a susținut, în principal, că au fost încălcate dispozițiile imperative referitoare la competența materială, întrucât se impunea, în raport cu dispozițiile Decretului nr. 203/1974, judecarea cauzei în primă instanță de secția maritimă și fluvială, este fondat.
Potrivit art. 3 pct. 1 lit. b) din Decretul nr. 203/1974, anumite infracțiuni, între care și delapidarea cu consecințe deosebit de grave, dacă sunt comise de personalul marinei civile și dacă privesc bunuri aflate în administrarea sau folosința unităților marinei civile, se judecă în primă instanță de secțiile maritime și fluviale ale tribunalelor.
Societatea comercială S., având ca obiect de activitate transportul maritim de mărfuri, este o unitate a marinei civile, iar inculpații M.M., în calitate de director general și de administrator al societății și P.B., în calitate de director executiv, fac parte din personalul acesteia.
întrucât inculpații au fost trimiși în judecată, între altele, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave (inculpatul M.M.) și complicitate la această infracțiune (inculpatul P.B.), cauza trebuia judecată în primă instanță de o secție maritimă și fluvială a unui tribunal, și nu de secția penală a Tribunalului Călărași.
întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 3 pct. 1 lit. b) din Decretul nr. 203/1974 care stabilesc o competență specială, materială și după calitatea persoanei, se constată existența cazului de casare prevăzut în art. 3859alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.
înalta Curte de Casație și Justiție constată și existența cazului de casare prevăzut în art. 3859alin. (1) pct. 171 C. proc. pen. Astfel, instanța de apel a reținut, contrar legii, că odată stabilită competența prin încheierea Curții Supreme de Justiție, prin care s-a dispus strămutarea cauzei, nu se mai poate reveni asupra acesteia.
Atâta timp cât, potrivit art. 55 C. proc. pen., judecarea cauzei poate fi strămutată numai la o instanță egală în grad, strămutarea produce efecte numai asupra competenței teritoriale.
întrucât competența materială sau după calitatea persoanei nu poate face obiectul examinării în soluționarea unei cereri de strămutare, greșit s-a considerat că, prin încheierea de strămutare a judecării cauzei de la Tribunalul Constanța la Tribunalul Călărași, Curtea Supremă de Justiție a stabilit și competența materială a acestuia din urmă de a soluționa cauza în primă instanță.
Față de considerentele expuse se constată, potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., că hotărârea pronunțată în primă instanță este nulă.
în consecință, recursul declarat de inculpatul M.M. a fost admis, efectele recursului au fost extinse și cu privire la inculpații P.B. și B.F., decizia atacată și sentința penală nr. 66 din 10 mai 2005 a Tribunalului Călărași au fost casate și s-a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Galați, secția maritimă și fluvială.
| ← Nerespectarea termenului de introducere a contestației în... | Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de... → |
|---|
