Confiscare specială. Bunuri dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală care servesc la despăgubirea persoanei vătămate
Comentarii |
|
Potrivit art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., sunt supuse confiscării speciale bunurile, inclusiv sumele de bani, dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia. Prin urmare, sumele de bani dobândite prin săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală care servesc la despăgubirea persoanei vătămate nu sunt supuse confiscării, indiferent dacă despăgubirile sunt acordate pentru acoperirea prejudiciului material sau a celui moral.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nr. 3045 din 12 Mai 2006
Prin sentința penală nr. 25 din 2 martie 2006, Curtea de Apel Timișoara a condamnat pe inculpatul C.F., subinspector de poliție, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
Inculpatul a fost obligat să plătească părților vătămate S.A., D.A., R.A. și G.A. câte 2.500 de euro cu titlu de daune morale.
împotriva sentinței a declarat recurs, între alții, procurorul, care a criticat hotărârea pentru omisiunea aplicării art. 118 C. pen. și a art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, susținând că suma de 10.000 de euro dobândită prin infracțiune nu poate servi la despăgubirea persoanei vătămate.
în recurs sunt citate prevederile art. 118 lit. d) C. pen., potrivit cărora sunt supuse confiscării speciale bunurile dobândite în mod vădit prin săvârșirea infracțiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.
Când legiuitorul folosește sintagma "a servi la despăgubirea acesteia", a persoanei vătămate, are în vedere prejudiciul material cauzat victimei infracțiunii. Prin urmare, se conchide în recurs, când instanța nu obligă inculpatul la repararea unui prejudiciu material, ci a unuia nepatrimonial, moral, măsura confiscării speciale coexistă cu obligarea la daune morale, având în vedere faptul că prima constituie și o sancțiune.
Recursul procurorului nu este fondat.
Referitor la critica procurorului privind neaplicarea măsurii confiscării speciale a sumei de 10.000 de euro de la inculpat, separat de dezdăunarea părților vătămate, înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de fond a procedat legal hotărând astfel.
Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite în urma săvârșirii infracțiunilor prevăzute în lege ori cele care au servit la săvârșirea acestor infracțiuni, precum și celelalte bunuri prevăzute în art. 118 C. pen. sunt supuse confiscării speciale, în condițiile stabilite de acel articol.
Din cuprinsul dispoziției legale citate rezultă că regimul măsurii de siguranță a confiscării speciale reglementat în art. 19 din Legea nr. 678/2001 este cel prevăzut în art. 118 C. pen.
în cauză, instanța de fond a stabilit că inculpatul a dobândit în mod vădit din exploatarea sexuală a celor patru minore suma de 10.000 de euro și a hotărât că fiecare parte vătămată are dreptul la o dezdăunare egală cu 2.500 de euro.
Așa fiind, în mod corect instanța de fond a apreciat că se află în situația prevăzută în art. 118 lit. d) C. pen., potrivit căruia sunt supuse confiscării speciale bunurile dobândite în mod vădit prin săvârșirea infracțiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.
întrucât întreaga sumă de 10.000 de euro a servit la despăgubirea părților vătămate, instanța nu a dispus confiscarea sumei, deoarece, potrivit legii, numai în măsura în care bunurile dobândite în mod vădit prin săvârșirea infracțiunii nu servesc la despăgubirea părților vătămate, acestea se confiscă.
Cât privește caracterul prejudiciului - material sau moral - acesta nu are nicio relevanță atâta vreme cât este evaluabil în bani, iar dispozițiile art. 998 C. civ. - baza legală a dezdăunării părților vătămate - nu face nicio distincție în raport cu acest caracter. A raționa altfel înseamnă a distinge acolo unde legea nu distinge, ceea ce ar reprezenta o încălcare a unui principiu de interpretare a legii.
Nici argumentul că măsura confiscării speciale are caracter de sancțiune împotriva făptuitorilor și trebuie aplicată în mod independent de modul de soluționare a laturii civile nu poate fi primit.
Chiar dacă măsura confiscării speciale are caracter de sancțiune, aceasta se supune “Regimului măsurilor de siguranță", reglementat în Capitolul II din Titlul VI al Părții generale a Codului penal. Or, acest regim este reglementat pentru prezenta cauză în art. 118 lit. d) C. pen., care nu distinge după cum prejudiciul este material sau moral.
Prin urmare, instanța de fond a procedat legal în ce privește omisiunea de a confisca de la inculpat suma de 10.000 de euro dobândită prin infracțiune și care a servit la despăgubirea părților vătămate și, în consecință, recursul procurorului a fost respins.
← Plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor... | Revizuire. Caz prevăzut în art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.... → |
---|