ICCJ. Decizia nr. 1012/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1012/2007
Dosar nr. 12996/3/2006
Şedinţa publică din 23 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1262 din 7 noiembrie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. b) şi art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.S.R. la pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 627 din 3 martie 2005 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti definitivă prin Decizia penală nr. 1062 din 9 noiembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
S-a revocat liberarea condiţionată a inculpatului din executarea pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 557 din 15 martie 2005 a Judecătoriei Arad, definitivă prin neapelare la 1 aprilie 2005.
S-a repus în individualitatea lor pedepsele aplicate prin cele două sentinţe penale şi s-a constatat că infracţiunile pentru care aceste pedepse au fost aplicate, sunt concurente.
S-au contopit pedepsele de un an şi 6 luni închisoare şi un an închisoare, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de un an şi 6 luni.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat în executarea acestei pedepse de la data de 15 februarie 2005 până la data de 11 octombrie 2005, rămânând neexecutat un rest de 6 luni şi 126 zile închisoare.
S-a contopit restul neexecutat de 6 luni şi 126 zile închisoare cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi c) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 15 martie 2006 la zi, a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi a interzis acestuia, ca măsură de siguranţă, dreptul de a se afla în municipiul Bucureşti pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
S-a luat act că partea vătămată P.L. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal şi s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 60 RON obţinută prin săvârşirea infracţiunii.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reţinut că, la data de 4 noiembrie 2006, în jurul orelor 21,30, în timp ce se afla în Gara de Nord din municipiul Bucureşti, inculpatul C.S.R. l-a întâlnit pe numitul D.G. şi, împreună, au urcat în trenul rapid nr. 753 ce se afla garat la linia nr. 9. Inculpatul şi însoţitorul său au pătruns într-unul dintre compartimentele vagonului nr. 5, în care se afla şi partea vătămată P.L., şi au ocupat locurile de pe banchetele aflate în apropierea uşii de acces, respectiv inculpatul s-a aşezat pe bancheta din faţa părţii vătămate, D.G., pe aceeaşi banchetă cu acesta din urmă.
Observând că partea vătămată şi-a aşezat geanta pe bancheta din faţa sa, D.G. i-a solicitat inculpatului să sustragă bunul şi a purtat cu acesta din urmă o scurtă discuţie, după care D.G. a sustras de pe banchetă geanta părţii vătămate P.L., în care se aflau un telefon mobil marca Samsung, un card, acte personale şi suma de 1000 lei RON. Partea vătămată a încercat să se opună sustragerii genţii, însă D.G. a reuşit să îşi însuşească bunul şi a părăsit în fugă compartimentul trenului.
În aceste momente, inculpatul C.S.R. s-a ridicat de pe banchetă, s-a aşezat în cadrul uşii de acces în compartiment, împiedicând astfel, pe partea vătămată să îl urmeze pe autorul sustragerii, după care a părăsit şi el în fugă compartimentul.
Inculpatul, după comiterea faptei, a primit de la D.G. suma de 60 lei RON, din banii sustraşi, restul sumei şi bunurile rămânând asupra celui din urmă. Valoarea totală a prejudiciului cauzat a fost indicată de partea vătămată ca fiind de aproximativ 2000 lei RON şi nu a fost recuperată.
Inculpatul a declarat apel împotriva acestei sentinţe, solicitând reducerea pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 843 din 19 decembrie 2006, a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat parţial sentinţa atacată şi, în fond, a înlăturat aplicarea art. 64 lit. c) C. pen.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei şi s-a computat prevenţia de la 15 martie2006 la 19 decembrie 2006.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a dispus ca onorariul pentru apărarea din oficiu de 100 RON să se suporte din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.S.R., reiterând motivele din apel, în sensul reducerii pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni, iar potrivit art. 72 din acelaşi cod, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Or, în cauză, se constată că instanţa de fond, la dozarea pedepsei, a avut în vedere pe lângă pericolul social al faptei, atât împrejurările în care aceasta s-a comis, dar şi datele referitoare la persoana inculpatului, care are antecedente penale, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate.
Aşa fiind, în mod corect, instanţa de apel, a reţinut că prima instanţă a făcut o justă individualizare a pedepsei, încât, recursul, bazat pe reiterarea aceleiaşi critici, apare ca nefondat şi va fi respins ca atare.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive, la zi.
Văzând şi dispoziţiile referitoare la reglementarea cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv, avansarea de către stat a onorariului pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.S.R. împotriva deciziei penale nr. 843 din 19 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 15 martie 2006 la 23 februarie 2007.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 450/2007. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1499/2007. Penal. Revocarea suspendării... → |
|---|
