ICCJ. Decizia nr. 103/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 103/2007
Dosar nr. 29490/3/2006
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1096 din 20 septembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 29490/3/2006 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul D.E.M. şi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţa a reţinut că prin cererea formulată, petentul D.E.M. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 885 din 09 octombrie 2003 pe motiv că a solicitat la judecarea cauzei în fond schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în ceea de furt, însă instanţa nu a dispus schimbarea încadrării juridice, cu toate că a colaborat cu organele de anchetă.
Instanţa de fond a apreciat că motivele invocate de către petent nu se încadrează în dispoziţiile art. 394 alin. (1) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul, solicitând admiterea cererii sale.
Prin Decizia penală nr. 752 din 1 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 29490/3/2006, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul D.E.M. împotriva sentinţei penale nr. 1096 din 29 septembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 2.490/3/2006, fiind obligat apelantul condamnat la 80 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariu avocat oficiu de 40 RON a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că potrivit art. 394 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când cazuri expres şi limitativ prevăzute de lege (s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei; un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere; un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti nu se pot concilia).
Motivul invocat de către revizuient (a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în cea de furt) nu se încadrează în cazurile expres prevăzute de art. 394 alin. (1) C. proc. pen., astfel încât în mod corect a fost respinsă cererea ca inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs revizuientul condamnat D.E.M., arătând în scris că nu are posibilitate să plătească ceşti bani, chiar dacă este în libertate.
La termenul de astăzi, apărătorul recurentului revizuient condamnat, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului declarat şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt, arătând că recurentul insistă în susţinerea motivului invocat şi apreciază că se încadrează în calea extraordinară de atac exercitată.
Concluziile reprezentantului Ministrului Public şi poziţia adoptată de recurentul revizuient condamnat în ultimul cuvânt au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de revizuientul condamnat D.E.M. împotriva deciziei instanţei de apel în raport cu motivul invocat, Înalta Curte apreciază recursul revizuientului condamnat, ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios şi motivat instanţa de apel şi-a însuşit, la rândul ei argumentele primei instanţe, reţinând că solicitarea formulată de revizuient, în sensul schimbării încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în aceea de furt calificat nu se circumscrie niciunuia din cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege privind calea extraordinară de atac a revizuirii prevăzute la art. 394 C. proc. pen., având drept consecinţă respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire.
Înalta Curte nu poate reţine aceeaşi critică formulată de recurentul revizuient condamnat ca motiv de recurs, deoarece asupra cererii de schimbare a încadrării juridice se pronunţă instanţa cu ocazia cercetării judecătoreşti sau cu ocazia soluţionării pe fond a cauzei, după ce în prealabil a fost pusă în discuţie, în faza dezbaterilor, cu respectarea dreptului la apărare, ori în căile ordinare de atac, fie în apel, fie în recurs exercitate la hotărârile ce privesc fondul cauzei.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte consideră Decizia pronunţată de instanţa de apel ca fiind legală şi temeinică sub toate aspectele.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient condamnat D.E.M. împotriva deciziei penale nr. 752 din 1 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient condamnat D.E.M. împotriva deciziei penale nr. 752 din 1 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obliga recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1488/2007. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1277/2007. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
