ICCJ. Decizia nr. 131/2007. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 131/2007
Dosar nr. 4705/36/2005
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1830/P/2004 din 1 aprilie 2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor E.E., în stare de arest preventiv, A.E. şi O.M., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
S-a reţinut că, pe data de 21 noiembrie 2004, în jurul orei 12,30, pe fondul unui conflict mai vechi, între victimă şi O.M., cei trei inculpaţi au lovit victima cu corpuri dure (furcă, par), provocându-i grave leziuni, care au condus la deces.
Din raportul de constatare medico-legală efectuat de S.M.L. Constanţa, rezultă că moartea victimei T.M. a fost violentă, datorându-se unei hemoragii meningo-cerebrale, în cadrul unui traumatism cranio-cerebral. Leziunile traumatice au fost produse prin lovire cu şi de corpuri dure, la nivel cranio-facial şi altele, fără legătură de cauzalitate, cu moartea, prin târâre.
La trimiterea în judecată, s-a avut în vedere declaraţia inculpatului E.E. şi cele ale martorilor oculari O.O., T.E. şi R.F., din care rezultă că actele de violenţă au fost exercitate de cei trei inculpaţi.
Inculpatul O.M. s-a sustras urmăririi penale, fiind dat în urmărire generală, dar s-a prezentat în faza de cercetare judecătorească.
Prin sentinţa penală nr. 334 din 4 august 2005 a Tribunalului Constanţa, dată în dosarul nr. 642/2005, s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174 şi 175 lit. i), în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 183, cu aplicarea art. 73 lit. a), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul E.E., la pedeapsa de 2 ani închisoare, iar în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaţilor O.M. şi A.E. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 183 C. pen.
A fost obligat inculpatul E.E., la despăgubiri civile în sumă de 6.018.920 lei către C.A.S.J. Constanţa reprezentând cheltuieli de spitalizare şi la 100.000 lei despăgubiri morale, către partea civilă T.V.
Instanţa de fond, prin aprecierea probelor administrate în faza de urmărire penală şi în faza de judecată, a modificat situaţia de fapt şi încadrarea juridică, reţinând că decesul victimei s-a produs, cu gradul cel mai mare de probabilitate, prin lovirea acestuia, pe timpul rostogolirii, cu inculpatul E.E., pe panta descedentă a râpei, prin contactul dintre capul victimei şi un obiect contondent dispus pe acea pantă, acţiunea de rostogolire, fiind iniţiată de inculpatul E.E. şi că, intenţia inculpatului E.E., a fost de a-i produce suferinţe fizice victimei, fără a dori sau accepta, producerea rezultatului, respectiv, decesul victimei.
Instanţa de fond a înlăturat declaraţia inculpatului E.E. dată la 23 noiembrie 2004, în faza de urmărire penală, cu motivarea că este contrazisă de concluziile actului medico-legal cât şi ale martorilor audiaţi în cauză.
S-a acordat, în schimb, o valoare probatorie mai mare declaraţiilor consemnate în timpul cercetării judecătoreşti, cu motivarea că se respectă principiile oralităţii, publicităţii, contradictorialităţii şi nemijlocirii.
În sfârşit, instanţa de fond a reţinut şi circumstanţa legală atenuantă, prevăzută de art. 73 lit. a) C. pen., cu motivarea că inculpatul E.E. a intervenit în conflict, pentru a-l apăra pe O.M., de atacul direct şi injust, al victimei.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apeluri, procurorul şi partea vătămată T.V.
Procurorul a criticat greşita schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor, prevăzută şi pedepsită de art. 174 şi 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. a) C. pen., în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.; greşita achitare a inculpaţilor O.M. şi A.E. şi greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului E.E.
Apelul părţii civile a criticat hotărârea fondului pentru respingerea nejustificată a despăgubirilor civile reprezentând cheltuielile de înmormântare.
Prin Decizia penală nr. 165/ P din 5 septembrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au admis apelurile declarate de procuror şi partea civilă, s-a majorat de la 2 la 4 ani, pedeapsa aplicată inculpatului E.E. şi a fost obligat inculpatul, la o sumă de 3000 lei RON, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă.
S-a avut în vedere că, la instanţa de apel s-a efectuat, la cererea procurorului, o expertiză medico-legală la nivelul I.M.L., care a concluzionat că moartea victimei T.M. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale, consecinţă a unui traumatism cranio-facial, cu hematom subdural compresiv de emisfer stâng, între leziunile meningo-cerebrale şi deces există legătură de cauzalitate. Leziunile echimotice faciale şi hematomul epicranian temporal drept s-au putut produce, prin loviri repetate cu corp dur, la nivelul extremităţii cefalice.
Instanţa de apel a considerat că instanţa de fond a stabilit, în mod corect, situaţia de fapt, încadrarea juridică şi vinovăţia inculpatului E.E. şi, respectiv, nevinovăţia inculpaţilor O.M. şi A.E.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, au declarat recursuri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, partea civilă T.V. şi inculpatul E.E.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, în recursul său, a invocat motivele prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 18 C. proc. pen., susţinând că, faptei săvârşite de inculpat i s-a dat o greşită încadrare juridică în drept şi că, în fapt, s-a comis o eroare gravă, având drept consecinţă, pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare.
În dezvoltarea motivelor de recurs, parchetul a susţinut că schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., este în contradicţie totală cu concluziile expertizei medico-legale efectuate de I.M.L. Bucureşti, avizată de Comisia de avizare şi control şi cu constatarea medico-legală efectuată de S.M.L. Constanţa.
Atât instanţa de apel cât şi instanţa de fond au reţinut că mecanismul de producere al leziunilor care au condus la decesul victimei a fost lovirea victimei prin rostogolire de corpuri contondente, de pe pantă.
Din expertiza medico-legală rezultă însă că victima a suferit o serie de leziuni meningo-cerebrale, singurele aflate în raport de cauzalitate cu decesul, dar şi alte leziuni externe: echimotice faciale şi hematomul epicranian temporal drept, produs prin loviri repetate cu corp, dur, echimoze alungite localizate la nivelul gambelor şi gleznelor, ce s-au putut produce prin loviri repetate cu corp dur alungit şi multiple excoriaţii şi placarde excoriate striate pe trunchi şi membre, care, s-au putut produce prin târâre, pe plan dur.
Expertiza medico-legală face o delimitare clară între leziunile traumatice meningo-cerebrale care au condus la decesul victimei şi care au fost produse prin loviri repetate cu corp dur şi echimozele de formă alungită, produse cu un corp dur alungit şi excoriaţiile şi placardele de pe trunchi şi membre, produse prin târâre, pe plan dur, care nu au contribuit la decesul victimei.
Din concluziile expertizei medico-legale, spune parchetul, se exclude teza potrivit căreia victima a decedat datorită loviturilor avute la cap, produse prin rostogolire, pe pantă.
Or, în raport de această situaţie, fapta trebuia încadrată în omor şi nu în lovituri cauzatoare de moarte.
Reţinerea în încadrarea juridică a circumstanţei legale atenuante prevăzute de art. 73 lit. a) C. pen., în favoarea inculpatului, este şi ea greşită, întrucât el nu a lovit victima pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, săvârşit de victimă, asupra sa.
Pe de altă parte, este greşită achitarea inculpaţilor O.M. şi A.E., în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Recursul parchetului arată că instanţa de judecată, numai printr-o apreciere eronată a probatoriilor administrate şi prin înlăturarea nejustificată a probelor administrate în faza de urmărire penală, a ajuns să stabilească o altă situaţie de fapt, decât cea reală, să dea o altă încadrare juridică şi să pronunţe achitarea.
În recurs, se apreciază că cei trei inculpaţi au acţionat împreună, conjugat şi simultan, în a lovi victima atât înainte, cât şi după ce a căzut la sol, participaţia fiind proprie, coautoratului, cu acte de violenţe comune.
Împrejurarea că numai loviturile aplicate de unul din ei au fost mortale, nu au relevanţă atâta timp cât activitatea acestora se află într-o unitate indivizibilă şi din materialitatea faptelor rezultă că inculpaţii au fost conştienţi de urmările faptelor lor.
Parchetul a solicitat ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să se admită recursul, să se caseze ambele hotărâri şi să fie condamnaţi cei trei inculpaţi, în baza art. 174 şi 175 lit. i) C. pen.
Partea civilă, în recursul său, a criticat hotărârile pronunţate, sub aspectul neacordării despăgubirilor civile solicitate, cu titlu de daune morale.
Recurentul inculpat, prin recursul său, a criticat hotărârea atacată pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Contrar susţinerilor parchetului, nu i s-a asigurat în mod complet dreptul la apărare şi nu-şi menţine o serie de declaraţii făcute la urmărirea penală, în lipsa unui apărător ales. Corespund adevărului numai declaraţiile făcute în faţa instanţei, în prezenţa apărătorului ales. În atare situaţie, consideră că cererile reprezentantului parchetului nu pot fi primite şi că recursurile parchetului şi ale părţii civile sunt nefondate. Numai recursul său trebuie admis, reducându-i-se pedeapsa, care este prea mare, în raport cu periculozitatea faptei comise.
Examinând recursurile declarate în cauză, Curtea constată că, într-adevăr, în speţă, de-a lungul procesului, inculpaţilor nu li s-a asigurat, în condiţiile legii, dreptul de apărare, în sensul că, deşi din probe, rezultă interese contrarii ale inculpaţilor, învinuiţi, toţi trei, de comiterea infracţiunii de omor calificat, s-a acceptat de instanţe, să fie apăraţi de acelaşi avocat ales, ceea ce duce la nulitatea, prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., cu consecinţa admiterii tuturor recursurilor declarate împotriva deciziei penale nr. 165/ P din 5 septembrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, casării acestei decizii, precum şi a sentinţei penale nr. 334 din 4 august 2005 a Tribunalului Constanţa, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la acelaşi tribunal.
În cadrul rejudecării, instanţa va trebui să refacă probele, lămurind toate contradicţiile existente între declaraţiile făcute la urmărirea penală şi în faţa instanţei judecătoreşti, neputându-se da prioritate unora, prin lipsirea de eficacitate a altora, fără o explicaţie rezonabilă, care să justifice, de ce i se acordă, mai mare credibilitate.
De asemenea, vor trebui solicitate mai multe explicaţii organelor de medicină legală, pentru a se stabili dacă leziunile suferite de victimă sunt rezultatul acţiunilor violente a celor trei inculpaţi sau numai a unuia singur, implicarea acestora în procesul tanatogen, pentru evitarea unor concluzii, bazate pe un grad mai mare sau mai mic de probabilitate, ceea ce nu este de admis, într-o hotărâre judecătorească.
Casarea cu trimitere a cauzei, se impunea şi în ipoteza în care, cele arătate în recursul parchetului, ar putea fi reţinute, fără nici, o altă verificare, ceea ce nu este cazul, în speţă, în acest din urmă caz, încadrarea juridică corectă a faptei, fiind cea de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi 175 lit. i) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., încadrare juridică ce trebuie pusă, în discuţia părţilor, spre a-şi putea face apărarea, în legătură cu ea, lucru ce nu s-ar putea face, pentru prima dată în recurs, mai ales, faţă de cei doi inculpaţi arestaţi.
În sfârşit, indiferent de concluziile la care se va ajunge, în urma administrării tuturor probelor şi a lămuririi contradicţiilor dintre acestea, cu privire la încadrarea juridică a faptei şi cu privire la numărul de participanţi, în recursul părţii civile, va trebui să se constate, în raport de suma de 750.000.000 lei ROL, cu care aceasta s-a constituit parte civilă, care, este prejudiciul material şi moral, rezonabil, ce i se cuvine, având în vedere că, prin moartea soţului, victima din dosar, a rămas văduvă, la vârsta de 35 ani.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să admită recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, partea civilă T.V. şi inculpatul E.E., ca fondate, casând Decizia penală nr. 165/ A din 5 septembrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi sentinţa penală nr. 334 din 4 august 2005 a Tribunalului Constanţa, trimiţând cauza aceluiaşi Tribunal, spre rejudecare.
Menţinându-se temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului E.E.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, recurenta parte civilă T.V. şi recurentul inculpat E.E. împotriva deciziei penale nr. 165/ P din 5 septembrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 334 din 4 august 2005 a Tribunalului Constanţa.
Trimite cauza la Tribunalul Constanţa spre rejudecare.
Menţine starea de arest a recurentului inculpat E.E.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 13/2007. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 1312/2007. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
