ICCJ. Decizia nr. 1277/2007. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1277/2007
Dosar nr. 2116/1/2007
Şedinţa publică din 7 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 22 februarie 2007, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, investită cu apelul inculpatului declarat împotriva sentinţei penale nr. 26 din 19 ianuarie 2007 a Tribunalului Iaşi a menţinut starea de arest preventiv în cauză a inculpatului N.N. şi a amânat justificat soluţionarea căii de atac la data de 22 martie 2007.
Pentru a pronunţa încheierea amintită, Curtea a reţinut că inculpatul a fost arestat preventiv în cursul urmăririi penale în baza art. 143 raportat la art. 148 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., cu începere de la 21 iunie 2006, măsură ce a fost ulterior prelungită succesiv în cauză de judecător, sub învinuirea de a fi comis infracţiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20, 174, 175 lit. i) C. pen., pedepsită peste 4 ani închisoare prin aceea că a aplicat părţii vătămate P.D. o lovitură de briceag, provocându-i o plagă înjunghiată penetrantă abdominală cu evisceraţie jejunoileală ce i-a pus în primejdie viaţa.
Cu ocazia luării măsurii preventive s-a constatat că există probe certe privind pericolul pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpatului după săvârşirea faptei arătate.
Instanţa care a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare, a menţinut şi arestarea preventivă în baza art. 350 C. proc. pen.
În acest context instanţa de apel a apreciat că temeiurile ce au determinat iniţial arestarea preventivă a inculpatului se menţin nemodificate şi impun în continuare privarea sa de libertate şi pe parcursul soluţionării apelului în conformitate cu dispoziţiile art. 160b raportat la art. 3002 C. proc. pen. şi art. 5 din C.E.D.O.
Examinarea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii criticate, în limitele art. 3856 raportat la art. 141 C. proc. pen., impun respingerea sa ca nefondat în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.
În conformitate cu prevederile art. 3002 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 109/2003 în cauzele în care inculpatul este arestat instanţa legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia acestei măsuri preventive procedând potrivit art. 160b.
Totodată, art. 160b C. proc. pen., modificat prin acelaşi act normativ arătat statuează că în cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere revocarea arestării preventive şi punerea în libertate a inculpatului (iar în caz contrar menţinerea acestei măsuri preventive).
Înalta Curte consideră că în mod corect că instanţa de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive, fiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 148 lit. h) C. pen., în prezent 148 lit. f) C. proc. pen., urmare modificărilor, efectuate prin intrarea în vigoare, la data de 6 august 2006, şi a Legii nr. 356/2006, chiar dacă sentinţa nu este definitivă întrucât inculpatul a fost condamnat de prima instanţă la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii, deduse judecăţii ce prezintă o gravitate deosebită .
Încheierea atacată a fost dată în concordanţă şi cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) şi c) ale C.A.D.O.L.F. respectiv arestarea a fost menţinută pe baza condamnării pronunţată de un tribunal competent şi în cazurile de excepţie cu care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare îndrituită legal de a verifica motivele legitime de bănuială că a săvârşit o infracţiune.
Ca atare încheierea atacată privind menţinerea arestării preventive dată de curte, în calitate de instanţă de apel, este legală şi temeinică.
În conformitate cu prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul la plata sumei de 120 lei, din care 60 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiţiei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.N. împotriva încheierii din 22 februarie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, pronunţată în dosarul nr. 13343/99/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 60 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 103/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 13/2007. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
