ICCJ. Decizia nr. 1036/2007. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1036/2007
Dosar nr. 1677/1/2007
Şedinţa publică din 23 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 16 februarie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului M.I.C., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.
În motivarea încheierii s-a arătat că, întrucât măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea dispoziţiilor art. 148 C. proc. pen. şi că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, se impune menţinerea măsurii în condiţiile legii.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, pe care a criticat-o pentru greşita menţinere a măsurii arestării preventive, întrucât, în opinia sa, nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri, solicitând revocarea arestării preventive.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menţinerea acestei măsuri.
În cauză, verificând actele şi lucrările de la dosar, respectiv mandatul de arestare preventivă emis de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive îl constituie prevederile art. 148 lit. d) şi h) C. proc. pen., respectiv sunt date suficiente că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, prin influenţarea vreunui martor sau expert, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de probă sau prin alte asemenea fapte şi de asemenea, că a comis o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând recursul declarat de inculpat raportat la cele mai sus arătate, se constată că cel puţin unul dintre temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, şi anume, cel prevăzut de art. 148 lit. h) C. proc. pen., nu a dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanţă prin care s-a reţinut vinovăţia acestuia pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată, cauza aflându-se în prezent la instanţa de apel.
Aşa fiind, urmează a se constata că în cauză, nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive şi că, pe cale de consecinţă, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării şi până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice această cerere.
În consecinţă, pentru considerentele arătate urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul M.I.C. este nefondat şi a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I.C. împotriva încheierii din 16 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 25046/3/2006.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1013/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1293/2007. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
