ICCJ. Decizia nr. 1556/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1556/2007
Dosar nr. 26107/3/2006
Şedinţa publică din 21 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1129 DIN 12 octombrie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a II-a penală, s-a dispus, în baza art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a C. pen., condamnarea inculpatului C.V., la două pedepse de câte 3 ani închisoare şi două pedepse complementare constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului de la 29 iunie 2005 la 19 noiembrie 2005.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului.
În baza art. 113 C. pen., inculpatul a fost obligat la tratament medical de specialitate până la însănătoşire (referitor la bolile de natură psihică).
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unei ţevi metalice (corp delict), folosită de inculpat la săvârşirea faptelor.
În latura civilă, instanţa a luat act că părţile vătămate C.V. şi C.L., nu s-au constituit părţi civile.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut, în esenţă, că la data de 29 iunie 2005, pe fondul unor conflicte preexistente aflându-se în locuinţa comună, inculpatul C.V. a aplicat cu o ţeavă metalică mai multe lovituri în zona capului părţilor vătămate C.V. (soţia sa) şi C.L. (fiica sa), cauzându-le traumatisme cranio-cerebrale cu facturi multiple.
S-a reţinut că din raportul de expertiză medico-legală nr. A I/9042/2005 al I.N.M.L. Prof. Dr. Mina Minovici a rezultat că partea vătămată C.L. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 29 iunie 2005 prin lovire cu şi de corp dur, care au necesitat 45 – 50 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii şi care i-au pus viaţa în primejdie.
Din raportul de expertiză medico-legală nr. A I/9041/2005 al I.N.M.L. Prof. Dr. Mina Minovici a rezultat că partea vătămată C.V. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 29 iunie 2005 prin lovire cu un corp dur (posibil ţeavă metalică), care au necesitat 30 - 35 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii şi care nu i-au pus viaţa în primejdie.
Din raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A 5/3576/2006 al I.N.M.L. Prof. Dr. Mina Minovici a rezultat că partea vătămată C.V. a prezentat leziuni traumatice: plăgi contuze, parietale dreapta şi frontale, hemosinus, otoragie dreapta, escoriaţii malare stângi, care au putut fi produse la data de 29 iunie 2005 prin lovire cu un corp dur, care au necesitat 12 - 14 zile de îngrijiri medicale, şi nu i-au pus viaţa în primejdie.
Instanţa a reţinut că fapta inculpatului, probată cu declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor C.L.O., G.A., M.L. şi M.C., care se coroborează cu declaraţia de recunoaştere a inculpatului, întruneşte elementele constitutive a două infracţiuni de tentativă la omor calificat, prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., aflate în concurs real.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. (buna conduită a inculpatului înainte de săvârşirea faptei, regretul sincer de care a dat dovadă pe întreg parcursul procesului, sinceritatea sa) şi criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în baza cărora s-a apreciat că aplicarea unei pedepse rezultante de 3 ani închisoare, este de natură să asigure îndeplinirea scopului sancţionator şi preventiv-educativ al pedepsei, conform art. 52 C. pen.
Instanţa de fond a considerat că este oportună şi obligarea inculpatului la tratament medical de specialitate pentru bolile psihice de care suferă, tratament care va fi urmat şi pe perioada executării pedepsei, astfel încât la momentul punerii în libertate a inculpatului acesta să nu mai prezinte pericol pentru familia sa în cazul apariţiei unor stări conflictuale.
Împotriva acestei sentinţa a declarat apel inculpatul C.V., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei stabilite de prima instanţă, solicitând în conformitate cu art. 861 C. pen., suspendarea sub supraveghere a acesteia.
Prin Decizia penală nr. nr. 849 din 21 decembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost admis apelul inculpatului împotriva sus arătatei sentinţe care a fost desfiinţată în partea penală şi în fond, s-a înlăturat art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi art. 350 C. proc. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani conform art. 862 C. pen.
Pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să respecte măsurile prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) şi alin. (3) lit. f) C. pen.
S-a atras inculpatului atenţia asupra art. 864 C. pen.
Împotriva deciziei Curţii în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti care a criticat-o sub aspectul greşitei individualizări a modului de executare a pedepsei aplicate inculpatului, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. A solicitat admiterea recursului casarea hotărârii atacate şi menţinerea hotărârii primei instanţe, având în vedere că apelul a fost greşit admis.
În motivarea acestei cereri s-a arătat că instanţa de fond a aplicat inculpatului circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., coborând pedeapsa aplicată inculpatului până la 3 ani închisoare, considerând că instanţa de apel nu avea nici un motiv pentru schimbarea modalităţii de executare a sancţiunii penale aplicate.
Examinând Decizia recurată în raport de motivul de recurs formulat care va fi analizat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul parchetului este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Pe baza probelor administrate, primele instanţe au stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, inculpatul fiind condamnat pentru două fapte de tentativă de omor, prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., comise asupra soţiei şi fiicei lui.
Cu referire la individualizarea pedepsei şi la stabilirea modalităţii de executare, Înalta Curte constată că primele instanţe au acordat largi circumstanţe atenuante inculpatului, stabilind pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare. La stabilirea acestui cuantum instanţele au avut în vedere criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinând pe de o parte gradul ridicat de pericol social al infracţiunii de omor calificat, dar şi pericolul social concret al faptei inculpatului care le-a lovit pe cele două părţi vătămate, ca urmare a numeroaselor neînţelegeri provocate de soţia sa C.V., bolnavă psihic. Pericolul social concret al faptei inculpatului este relevat şi de împrejurarea că leziunile suferite, au pus viaţa în pericol, numai uneia dintre părţile vătămate.
Pe de altă parte instanţele au avut în vedere şi persoana inculpatului care nu are antecedente penale, este în vârstă de 60 de ani este singurul întreţinător al familiei şi în special al soţiei care, datorită bolii psihice de care suferă are nevoie de îngrijire permanentă.
Aceste împrejurări au format instanţei de apel convingerea că reeducarea inculpatului se poate realiza chiar fără privare de libertate, în condiţiile art. 861 C. pen., şi a unei supravegheri permanente pe o durată de 5 ani din partea S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Şi instanţa de recurs apreciază că în raport de considerentele arătate şi de împrejurarea că inculpatul a executat în arest preventiv 4 luni şi 20 de zile, iar după revocarea măsurii de prevenţie a avut o conduită foarte bună, există posibilitatea reeducării inculpatului fără privare de libertate.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că Decizia recurată este temeinică şi legală iar recursul parchetului este nefondat, urmând ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să îl respingă ca atare.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 849/ A din 21 decembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 21 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1333/2007. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1601/2007. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
