ICCJ. Decizia nr. 1311/2007. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1311/2007
Dosar nr. 41848/3/2005
Şedinţa publică din 9 martie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, se constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în fond, după casare, prin sentinţa penală nr. 849 din 14 iulie 2006, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpata C.E., la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă de un an, 7 luni şi 24 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatei C.E. prin sentinţa penală nr. 1039 din 29 mai 2001, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 594 din 9 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, rest ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată în speţă, dispunându-se ca inculpata C.E. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost menţinută starea de arest şi s-a dedus prevenţia de la 20 aprilie2004 la zi.
Prin aceeaşi sentinţă penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul S.A., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În temeiul dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul S.A., la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri pentru consum propriu.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe durata executării pedepsei.
S-a constatat că inculpatul S.A. a fost arestat şi reţinut în cauză de la 20 aprilie 2004 la 18 noiembrie 2005, când prin Decizia penală nr. 1832/2005 a Curţii de Apel Bucureşti, s-a înlocuit măsura arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială a cantităţii de 1 gr. heroină cu cofeină, rămasă după efectuarea analizelor de laborator şi depusă la Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.G.P.R. – D.C.J.E.O., cu dovada seria B nr. 3090 din 6 mai 2004.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea sumei de 500.000 lei (ROL), din suma depusă la C.E.C. – Agenţia Perla, cu recipisa de consemnare 42.30.01/04/40.1/000008 din 28 aprilie 2004.
În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către numita U.M. a următoarelor bunuri: o combină marca JVC cu dublu casetofon şi CD seria 072H0001, două boxe detaşabile de culoare argintie, un radiocasetofon cu CD marca JVC, ridicate de organele de cercetare penală prin procesul-verbal din 20 aprilie 2004 şi potrivit art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpata C.E. a sumei de 2.700.000 lei (ROL), rămasă după confiscarea specială a sumei de 500.000 lei (ROL), depusă la C.E.C. – Agenţia Perla, cu recipisa de consemnare 42.30.01/04/40.1/000008 din 28 aprilie 2004.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata a câte 400 lei (RON), reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, în fond după casarea cu trimitere spre rejudecare, din examinarea probelor administrate, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a reţinut următoarea situaţie:
La data de 20 aprilie 2004, martorul B.M. a cumpărat de la inculpata C.E., care locuia în imobilul din str. Popa Tatu, două doze de heroină, reprezentând 0.07 grame de heroină în amestec cu cofeină, contra sumei de 500.000 lei.
În aceeaşi zi, existând informaţii ca în imobilul din str. Popa Tatu, se vând droguri, poliţia a efectuat o descindere şi, în urma percheziţiei domiciliare (autorizată de tribunal la 19 aprilie 2004), în una din cele două camere plus bucătărie, de la etajul 1 al imobilului, în care se aflau, la acel moment, inculpatul S.A. şi inculpata C.E., au fost descoperite: suma de 3.200.000 lei, trei seringi hipodermice folosite, iar lângă geamul ce dă în curtea imobilului, pe podea, o pungă din plastic transparent ce conţinea un număr de 37 doze conţinând masa de 1,24 grame heroină în amestec cu cofeină.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpata C.E.
Prin apelul declarat de parchet, este criticată sentinţa pentru nelegalitate, sub aspectul la greşitei achitări a inculpatului S.A., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, apreciind că din probele administrate, în cauză rezultă cu certitudine vinovăţia inculpatului în săvârşirea acestei infracţiuni.
Inculpata C.E. critică hotărârea instanţei de fond pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei ce i-a fost aplicată şi solicită ca, prin reţinerea de largi circumstanţe atenuante, să se reducă cuantumul acesteia sub cel stabilit de prima instanţă.
Curtea, examinând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept la care obligă dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., constată că apelul declarat de Parchet este fondat, iar cel declarat de inculpata C.E. este nefondat din următoarele considerente:
Se constată că instanţa fondului a reţinut corect situaţia de fapt, însă a apreciat netemeinic probele.
Potrivit art. 66 alin. (1) C. proc. pen., este de necontestat faptul că inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să şi-o dovedească.
Potrivit alin. (2) al aceluiaşi text, în cazul când există probe de vinovăţie, inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.
În cauza dedusă judecăţii, din materialul probator administrat, a rezultat că inculpatul S.A. mergea săptămânal în imobilul din str. Popa Tatu, împreună cu inculpatul C.E., în vederea comercializării heroinei.
Din declaraţia sa, se reţine că inculpatul însuşi recunoaşte că era consumator de heroină, pe care şi-o injecta, cam două-trei doze pe zi, heroină pe care o procura de la C.I., concubina fratelui inculpatei C.E., respectiv U.I. (martor din acte).
De asemenea, inculpatul a mai precizat că nu are cunoştinţă de cele 37 doze de heroină, găsite în imobilul ce-l deţinea, în data când a descins poliţia.
Este de necontestat faptul că inculpatul încearcă, prin declaraţia dată, să zădărnicească aflarea adevărului, însă în urma percheziţiei domiciliare, efectuată la adresa mai sus-menţionată, într-o cameră de la etaj, pe podea, s-au găsit 3.200.000 lei, trei seringi hipodermice şi o pungă transparentă, ce conţinea 37 doze de heroină în amestec cu cofeină, astfel cum a concluzionat raportul de constatare tehnico-ştiinţifică.
Din declaraţia martorei F.M., rezultă că inculpatul S.A. se ocupa cu traficul de droguri de risc şi de mare risc. Astfel, C.I., martora din acte, a declarat că, pe str. Popa Tatu, veneau mai mulţi consumatori de droguri, care îl căutau pe A., pentru că acesta vindea o doză cu 250.000 – 300.000 lei.
De asemenea, martorul B.M. a menţionat în declaraţia sa, dată la urmărirea penală şi la instanţa de fond, că inculpatul S.A. locuia împreună cu inculpata C.E., că este consumator de heroină şi, totodată, şi vindea, chiar martorul a cumpărat două doze de heroină, pe care a dat 500.000 lei.
Un alt martor din cate, U.I. a declarat că S.A. era un mare consumator de heroină şi „pentru a-şi scoate dozele de heroină, se ocupa şi cu vânzarea acestora". A mai precizat în declaraţia sa acest martor că, în imobilul din str. Popa Tatu veneau mai multe persoane care se drogau şi îl căutau pe inculpat.
Este de necontestat că inculpatul S.A. face parte din categoria acelor traficanţi, consumatori, astfel cum a susţinut şi martora F.M. în declaraţia sa, cum că acesta se droga şi vindea, având alături pe fiul său, în final a precizat că, este posibil ca, drogurile să-i fie date chiar de S.A. pe care-l însoţea tot timpul.
De menţionat este şi faptul că, cei doi inculpaţi, S.A. şi C.E., prinşi în flagrant cu cele 37 doze de heroină asupra lor, în faţa organelor de poliţie se contraziceau în raport cu apartenenţa heroinei, întrucât unul a aruncat punga în care erau drogurile (S.A.), iar celălalt a aruncat sumele de bani ascunse în sutien, reproşându-şi fiecare, în final, că drogurile sunt fie ale unuia, fie ale celuilalt, oricum, clară este situaţia potrivit căreia, cei doi ştiau unul despre celălalt şi că, în comun se ocupau cu traficul de droguri, chiar mama inculpatului, martora S.E. a declarat că fiul său, S.A. locuieşte la adresa din Popa Tatu de 3-4 ani.
Susţinerea inculpatului, cum că nu ştia ce se întâmplă în acel imobil, el venind şi locuind două-trei zile pe săptămână în imobilul din sectorul 1 (din acte rezultând că are 3 adrese, în sectorul 6, str. Dreptăţii; - comuna Chitila, judeţ Ilfov şi în Popa Tatu, Bucureşti) este contrazisă de probele administrate în cauză, sens în care aceasta trebuia înlăturată, necoroborându-se cu nici un alt mijloc de probă.
Aşa fiind, Curtea urmează ca, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să admită apelul declarat de parchet, va desfiinţa, în parte, sentinţa penală nr. 849 din 24 iulie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală şi, în fond, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, va dispune condamnarea inculpatului S.A. la o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege.
Astfel, prin Decizia penală nr. 745 din 31 octombrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 849 din 24 iulie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
S-a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 849 din 24 iulie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, şi în fond:
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 condamnă pe inculpatul S.A. la 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul S.A. va executa pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Constată că inculpatul S.A. a fost arestat preventiv în perioada 20 aprilie 2004 – 18 noiembrie 2005.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata C.E.
Compută prevenţia inculpatei C.E. de la 20 aprilie 2004 la 31 octombrie 2006 şi menţine starea de arest a acesteia.
Nemulţumiţi şi de această hotărâre, în termenul legal, au declarat recurs, ambii inculpaţi, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate sub aspectul individualizării pedepsei de către inculpata C.E. şi care a cerut reducerea prin aplicarea art. 74 C. pen., în favoarea sa iar inculpatul S.A., a solicitat casarea deciziei atacate şi menţinerea sentinţei penale nr. 849 din 24 iulie 2006 ca temeinică şi legală.
Recursurile sunt nefondate.
Examinându-se actele şi probele administrate în cauză, Curtea, reţine că acestea au fost evaluate corect şi în urma prinderii în flagrant, a ambilor inculpaţi recurenţi, cu cele 37 doze de heroină asupra lor, dar şi cu banii rezultaţi din vânzarea altor doze din drogul menţionat (drog de mare risc), pe deplin probat şi justificat s-a reţinut vinovăţia inculpatului S.A. şi pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, alături de vinovăţia aceluiaşi inculpat şi pentru comiterea faptei de deţinere de droguri fără drept în vederea comercializării, prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, infracţiuni aflate în concurs real.
Aşa fiind, critica adusă de inculpatul S.A., în sensul nevinovăţiei sale cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi lipsa de probe certe împotriva sa cu privire la această infracţiune, se va înlătura, ca nefondată, fiind infirmată de probele cauzei.
Cu privire la pedepsele aplicate se reţine că au fost corect individualizate, ele reprezentând limita minimă, a textelor de lege ce incriminează infracţiunile comise.
Apoi, în cadrul operaţiei de contopire, pedeapsa rezultantă reprezintă, pedeapsa cea mai grea şi deci, nu i s-a adăugat nici un spor, cum era posibil de aplicat şi legal, dar nu este obligatoriu. De aceea, se apreciază că nici sub aspectul individualizării pedepsei, nu se impun nici un fel de modificări.
Cu privire la recursul inculpatei C.E. şi care vizează doar reducerea pedepsei, prin aplicarea de circumstanţe atenuante personale în favoarea sa, de asemenea se constată a fi, nefondat.
Circumstanţele atenuante personale solicitate, doar cu motivarea că, recurenta inculpată, are 3 copii minori în întreţinere, nu justifică aplicarea automată a art. 74 şi 76 C. pen. Se reţine aceasta deoarece fişa de cazier a acesteia dovedeşte, starea ei de recidivă, iar traficul de droguri era îndeletnicirea sa de bază deşi este aptă de muncă şi ca mamă a 3 copii, trebuia să se împotrivească unei asemenea distrugătoare ocupaţii, ce răspândeşte moartea cerebrală a omului şi în special a minorilor ce consumă droguri.
Faţă de cele analizate şi cum şi în cazul inculpatei C.E., pedeapsa aplicată, deşi recidivistă, nu reprezintă decât limita minimă, prevăzută de textul de incriminare, critica privitoare la reducerea sancţiunii penale va fi înlăturată, ca nefondată şi va fi menţinută hotărârea atacată ca temeinică şi legală sub toate aspectele.
În consecinţă, recursurile celor 2 inculpaţi urmează a fi respinse, ca nefondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica dispoziţiile art. 381 şi 192 C. proc. pen., pentru această infracţiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi C.E. şi S.A. împotriva deciziei penale nr. 745 din 31 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentei inculpate C.E., durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 aprilie 2004 la 9 martie 2007, iar din pedeapsa aplicată recurentului inculpat S.A. deduce perioada arestării preventive de la 20 aprilie 2004 la 18 noiembrie 2005.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1293/2007. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1333/2007. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
