ICCJ. Decizia nr. 1293/2007. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1293/2007
Dosar nr. 1592/1/2007
Şedinţa publică din 8 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 13 februarie 2007, Curtea de Apel Craiova, secţia minori şi de familie, investită cu judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi de către inculpatul M.A.F. împotriva sentinţei penale nr. 618 din 27 decembrie 2006 a Tribunalului Mehedinţi, a dispus menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
S-a reţinut, în esenţă, că subzistă temeiurile de fapt şi de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive şi nu au intervenit elemente noi care să impună punerea în libertate a inculpatului, existând în continuare indicii temeinice, potrivit art. 143 alin. (1) şi art. 681 C. proc. pen., respectiv motive verosimile, în sensul art. 5 paragraf 1 lit. c) din C.E.D.O., din care rezultă presupunerea că inculpatul a săvârşit infracţiunile pentru care a fost cercetat şi trimis în judecată, concluzie bazată pe întregul probatoriu administrat în cauză, precum şi că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind natura şi gravitatea faptelor, modul de săvârşire şi împrejurările concrete ale comiterii infracţiunilor, importanţa valorilor sociale ocrotite de lege prin incriminarea faptelor, persoana inculpatului, care are antecedente penale.
Împotriva încheierii sus-menţionate, inculpatul a declarat recurs, solicitând casarea încheierii, revocarea măsurii arestării preventive şi punerea în libertate a inculpatului, pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, rezultă că temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive se menţin în continuare, aşa cum, în mod corect, a constatat Curtea de Apel Craiova, secţia minori şi de familie, când a dispus, prin încheierea atacată, menţinerea stării de arest.
Într-adevăr, în raport de modul concret în care inculpatul a conceput şi realizat infracţiunile de proxenetism (atrăgând părţile vătămate minore, prin diverse promisiuni, iar ulterior obligându-le să se prostitueze în folosul său), cu un grad deosebit de ridicat de pericol social, pentru săvârşirea cărora a fost condamnat de instanţa de fond la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare, rezultă că lăsarea acestuia în libertate ar putea crea riscul ca acesta să repete pentru buna desfăşurare a procesului penal.
Referitor la celelalte critici invocate de apărătorul inculpatului, se constată că acestea nu pot fi primite, întrucât Înalta Curte este investită, ca urmare a exercitării acestei căi de atac, numai cu verificarea legalităţii şi temeiniciei menţinerii măsurii arestării preventive, dispusă de instanţa de apel, pe rolul căreia se află cauza în prezent.
Pentru aceste motive, urmează ca recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat M.A.F. împotriva încheierii din 13 februarie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia minori şi de familie, în dosar nr. 429/54/2007 (nr. vechi 30/MF/2007).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1036/2007. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1311/2007. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
