ICCJ. Decizia nr. 1013/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1013/2007
Dosar nr. 16819/3/2006
Şedinţa publică din 23 februarie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1072 din 29 septembrie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, după schimbarea încadrării juridice, în baza art. 334 C. proc. pen., a condamnat pe inculpaţi, după cum urmează:
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. c) (stare de recidivă) şi cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. a) C. pen. şi art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul P.F.A. la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului, după executarea pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul suspendării condiţionate a restului de pedeapsă de 636 zile închisoare, din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 840/2001 a Tribunalului Bucureşti, rest de pedeapsă pe care l-a contopit în pedeapsa aplicată în speţă, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a), b) şi c) C. pen. şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 13 februarie 2006 la zi.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul B.I. la 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului, după executarea pedepsei principale, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 13 februarie 2006 la zi.
În baza art. 116 C. pen., s-a interzis inculpatului B.I. prezenţa în municipiul Bucureşti, pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cantităţii de 10,47 grame heroină în amestec cu cofeină şi griseofulvin, în vederea distrugerii şi a cântarului marca Pocket, aflat la Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.G.P.R. – D.G.J.S.E.O.
S-a dispus restituirea către inculpatul P.F.A. a telefonului mobil marca Siemens, iar către inculpatul B.I. a telefonului marca Nokia, bunuri aflate la C.C.D. din cadrul Poliţiei Sector 1 Bucureşti.
În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii, la câte 700 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Bucureşti nr. 243 D/P/2006, din data de 11 mai 2006, au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, inculpaţii P.F.A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi B.I., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că, la data de 13 februarie 2006, U.P. a formulat un denunţ împotriva numiţilor C. şi F. persoane despre care a afirmat că sunt implicate în traficul ilicit de droguri. Denunţul a fost formulat în scopul de a beneficia de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Urmare a denunţului, organele de poliţie, în baza rezoluţiei de delegare, întocmită în cauză de Biroul Teritorial Bucureşti, au procedat la efectuarea activităţilor necesare realizării acţiunii de prindere în flagrant a persoanelor denunţate.
La ora 13,00, denunţătorul, în prezenţa organelor de poliţie, l-a contactat telefonic pe inculpatul P.F.A. Pe parcursul discuţiei purtate, i-a transmis denunţătorului să se deplaseze la locuinţa situată pe str. Cpt. Gheorghe Preoţescu pentru a-i aduce cântarul şi pentru a-şi achiziţiona heroina necesară consumului propriu. Ulterior, denunţătorul, însoţit de organele de poliţie, s-a deplasat la locuinţa sa, situată în Bucureşti, str. Barajul Sadului, locaţie de unde s-a ridicat un cântar de precizie marca Pocket, cu carcasă din plastic de culoare neagră. Actele de urmărire penală au stabilit că acest cântar aparţinea învinuitului B.C. şi fusese remis denunţătorului cu câteva zile în urmă.
La data de 13 februarie 2006 s-a întocmit de către organele de poliţie, în prezenţa martorului asistent I.G., procesul-verbal de consemnare a seriilor bancnotelor ce au compus suma de 2.000.000 lei. Asupra denunţătorului s-a efectuat o percheziţie corporală, constatându-se, în aceste împrejurări, că nu deţine asupra sa bunuri, valori ori substanţe interzise la deţinere.
După efectuarea acestor activităţi, denunţătorul, însoţit de organele de poliţie şi de martorul asistent I.G., s-a deplasat pe str. Căpitan Gheorghe Preoţescu. În aceste condiţii, în prezenţa martorului asistent I.G., lucrătorii de poliţie au procedat la predarea către U.P. a sumei de 2.000.000 lei, destinată achiziţionării de droguri de la persoanele denunţate, precum şi a cântarului ridicat de la locuinţa denunţătorului.
În timp ce organele de poliţie au format un dispozitiv de supraveghere operativă a zonei, denunţătorul a intrat în curtea imobilului cu nr. 35, de unde a fost preluat de inculpatul P.F. şi condus la mansardă, unde inculpatul locuia împreună cu concubina sa, S.A. În momentul în care a ajuns în camera locuită de inculpat, denunţătorul a observat că, aici, în afară de S.A., se mai afla o persoană de sex masculin, pe care nu o cunoştea, persoană care a fost identificată ulterior în persoana inculpatului B.I.
În prezenţa persoanelor sus-menţionate, denunţătorul a pus pe masa existentă în încăpere suma de 2.000.000 lei, solicitând, în schimb, cantitatea de un gram de heroină, iar inculpatul P.F.A. i-a remis denunţătorului o punguţă conţinând heroină.
După finalizarea tranzacţiei, denunţătorul a părăsit locuinţa inculpatului şi s-a deplasat spre echipajul de poliţie, care staţiona în zonă.
Heroina predată de denunţător a fost ambalată şi sigilată cu sigiliul Ministerului Afacerilor Interne.
În continuare, organele de poliţie, în baza autorizaţiei de percheziţie nr. 37 din 13 februarie 2006 eliberată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 5799/3/2006, au procedat la efectuarea unei percheziţii domiciliare la locuinţa inculpatului P.F.A. Pătrunderea s-a realizat prin forţarea uşii de acces, iar în interior au fost depistate trei persoane: inculpatul P.F.A., concubina sa, S.A. şi inculpatul B.I., suma de 2.000.000 lei, ale căror bancnote aveau seriile corespunzătoare celor consemnate în procesul-verbal, cântarul marca Pocket şi alte bunuri ce conţineau o substanţă maronie sau urme ale acestei substanţe.
Situaţia de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită pe baza următoarelor mijloace de probă: denunţ; procese-verbale percheziţii corporale; proces-verbal de înseriere a bancnotelor; proces-verbal de ridicare bunuri; proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante; proces-verbal de percheziţie domiciliară; rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică; declaraţii inculpaţi; dovezi predare bunuri; planşe foto.
Inculpaţii au fost audiaţi la instanţa de fond, însă numai inculpatul P.F.A. a recunoscut săvârşirea infracţiunii, arătând că inculpatul B.I. i-a pus la dispoziţie suma de 45.000.000 lei, pentru a cumpăra heroină, lucru pe care inculpatul P.F.A. l-a şi făcut, cumpărând aproximativ 12 grame heroină, pe care acesta din urmă trebuia să le vândă, iar sumele obţinute precum şi beneficiul trebuiau remise inculpatului B.I., inculpatul P.F.A. beneficiind doar de heroina pentru consumul propriu. Inculpatul B.I. a negat cu vehemenţă săvârşirea faptei, arătând că, în realitate a remis inculpatului P.F.A. acea sumă de bani, pentru ca acesta din urmă să poată scoate de sub gaj un autoturism marca Tico, pe care urma să-l vândă în decurs de o săptămână, inculpatul B.I. urmând să obţină de pe urma acestui împrumut un beneficiu de 15.000.000 lei.
Tot la cercetarea judecătorească, au fost audiaţi şi martorii S.A. şi U.P., care au arătat cât se poate de clar că inculpatul B.I. se face vinovat, la rândul său, de săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, în urma acestor declaraţii, inculpatul B.I. a revenit asupra declaraţiilor iniţiale şi a recunoscut săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Instanţa de fond a concluzionat că fapta inculpaţilor întruneşte, în drept, elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Lega nr. 143/2000, precum şi faptul că prin rechizitoriu, s-a omis reţinerea în sarcina inculpatului B.I. şi a prevederilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), având în vedere condamnările anterioare ale acestuia.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpaţii P.F.A. şi B.I. criticând-o sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, considerând că pedepsele aplicate sunt excesiv de aspre în raport cu pericolul social concret al faptelor săvârşite.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 776 din 10 noiembrie 2006, a admis apelurile declarate de inculpaţii P.F.A. şi B.I. (pentru alte motive decât cele invocate) împotriva sentinţei penale nr. 1072 din 29 septembrie 2006, pronunţată de Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală (dosar nr. 16819/3/2006).
A desfiinţat parţial sentinţa penală nr. 1072 din 29 septembrie 2006, pronunţată de Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală şi, în fond:
A înlăturat aplicarea, pentru ambii inculpaţi, a dispoziţiilor art. 64 lit. c) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
A computat arestarea preventivă a fiecărui inculpat de la 13 februarie 2006, la zi.
A menţinut arestarea preventivă a inculpaţilor.
Nemulţumiţi şi de această decizie, în termenul legal, cei doi inculpaţi au declarat recursurile de faţă, nemotivate în scris şi numai în susţinerea orală, fiecare, a solicitat reducerea pedepselor, motiv de altfel ridicat şi prin apelurile lor.
Recursurile sunt nefondate.
Verificându-se probatoriul cauzei, Curte reţine că, pedepsele aplicate au fost stabilite cu respectarea cerinţelor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), au fost justificat, diferenţiate în raport de activitatea infracţională susţinută de fiecare recurent, dar şi de datele ce caracterizează pe fiecare.
Se mai constată că ambii recurenţi sunt recidivişti.
În consecinţă, văzând că pedepsele sunt, fie, sub limita minimă (pentru inculpatul P.F.A.) fie, la limita minimă, prevăzută de textul ce încriminează fapta comisă şi deosebit de gravă (trafic de droguri de mare risc), sancţiunile stabilite, nu se impun a fi reduse.
Ca atare, recursurile declarate vor fi respinse, ca nefondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi dispoziţiile art. 381 şi 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.I. şi P.F.A. împotriva deciziei penale nr. 776 din 10 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 13 februarie 2006 la 23 februarie 2007.
Obligă recurenţii inculpaţi să plătească statului sumele de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1009/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 1036/2007. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
