ICCJ. Decizia nr. 1087/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1087/2007
Dosar nr. 3366/35/2006
Şedinţa publică din 27 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 594 din 24 octombrie 2006, Tribunalul Satu Mare a achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen., pe inculpatul B.M.A. pentru infracţiunea de cultivare şi deţinere de droguri de risc fără drept în vederea consumului propriu prevăzut şi pedepsit de dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004 şi în baza art. 181 alin. (3) şi art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen., i-a aplicat acestuia o amendă administrativă în cuantum de 1000 RON.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen., a fost achitat inculpatul L.S.O. pentru infracţiunea de cultivare şi deţinere de droguri de risc fără drept în vederea consumului propriu, prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004 şi în baza art. 181 alin. (3) şi art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost aplicată acestuia o amendă administrativă în cuantum de 1000 RON.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen., a fost achitat inculpatul G.M., pentru infracţiunea de deţinere de droguri de risc fără drept în vederea consumului propriu, prevăzut şi pedepsit de dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004 şi în baza art. 181 alin. (3) şi art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen., i s-a aplicat acestuia o amendă administrativă în cuantum de 500 RON.
În baza art. 118 lit. e) C. pen. şi art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004 a fost confiscată cantitatea de 0,8 grame cannabis ridicată din domiciliul inculpatului L.S.O. şi cantitatea de 8,200 grame cannabis din autoturismul SM-04-000.
S-a constatat că inculpaţii au fost reţinuţi, în perioada 27-28 septembrie 2005, şi s-a luat faţă de aceştia măsura obligării de a nu părăsi ţara pe perioada 28 septembrie - 27 octombrie 2005.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că cei trei inculpaţi, împreună cu M.N. şi B.R. îşi procurau în perioada în care se aflau în Timişoara, de la persoane neidentificate, cannabis, pe care îl consumau împreună.
În primăvara anului 2005, inculpaţii B.M.A. şi L.S.O., în vederea consumului propriu şi în baza unei înţelegeri prealabile, au cultivat în zona inundabilă a râului Someş, în apropierea uzinei de apă, „canabis sativa" şi s-au deplasat periodic în locul respectiv pentru a curăţa plantele şi pentru a le uda.
Ulterior, despre acest lucru, i-au povestit şi inculpatului G.M., stabilit în Italia împreună cu părinţii, şi cu care corespondau prin Internet, în momentul în care acesta a venit în România pentru a se înscrie la facultate, dar şi numiţilor M.N. şi B.R., cu care s-au deplasat la locul plantaţiei de cannabis.
În luna septembrie 2005, plantele, ajunse la maturitate, au fost culese de inculpaţii B.M.A. şi L.S.O., care, chiar în ziua culesului, au şi consumat o parte din canabis.
La data de 13 septembrie 2005, inculpatul B.M.A., împreună cu fratele său, B.R. au cules o parte din plante, pe care le-au pus la uscat într-un loc din apropiere, împrejurare ce rezultă din declaraţiile luate celor doi, dar şi din înregistrările video ce au fost făcute cu autorizarea Tribunalului Satu Mare.
Cei trei inculpaţi s-au înţeles să se deplaseze la locul unde plantaseră cannabis, la data de 27 septembrie 2005, sens în care inculpatul L.S.O. a luat de acasă un rucsac şi un foarfece, inculpatul B.M.A. a luat de la farmacie 3 perechi de mănuşi chirurgicale, cei doi cumpărând şi pungi de plastic şi casolete în care să depoziteze plantele culese, plecând spre plantaţie cu autoturismul marca Renault Clio, proprietatea E. SRL Satu Mare, al cărei administrator este mama inculpatului L.S.O., L.L.
Cei trei inculpaţi au cules cannabisul, l-au pus în recipientele cumpărate în acest scop, iar inculpatul B.M.A. a confecţionat o ţigară din care au fumat cu toţii, după care s-au deplasat către centrul municipiului Satu Mare, fiind opriţi de lucrătorii de poliţie pe Drumul Botizului, prilej cu care în maşină a fost găsită cantitatea de 8,200 grame cannabis, rezultat în urma cântăririi, iar la percheziţia domiciliară efectuată la locuinţa inculpatului L.S.O., a mai fost ridicată cantitatea de 0,8 grame canabis.
În urma analizelor de laborator efectuate, s-a stabilit că planta cultivată de inculpaţi este prevăzută de Legea nr. 143/2000 ca făcând parte din categoria drogurilor de risc.
Probele biologice recoltate de la inculpaţi au evidenţiat că aceştia consumaseră canabis.
Instanţa de fond, având în vedere circumstanţele reale ale producerii faptei, dar şi pe cele personale ale inculpaţilor, a apreciat că fapta comisă de aceştia nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Împotriva sentinţei a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, solicitând înlăturarea dispoziţiilor art. 181 C. pen., întrucât fapta inculpaţilor prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 207/A/2006, a respins, ca nefondat, apelul formulat apreciind că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale, reţinând că inculpaţii au cultivat cannabis doar pentru folosul propriu, iar amenda administrativă aplicată este suficientă pentru reeducarea acestora.
Împotriva deciziei a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în ceea ce priveşte greşita achitare a inculpaţilor.
Se pretinde că la stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei fapte incriminate de legea penală trebuie avute în vedere scopul urmărit, modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, persoana şi conduita făptuitorului.
Se arată că valoarea socială încălcată este reprezentată de relaţiile sociale care protejează populaţia împotriva consumului, a traficului de droguri, ori, în acest caz nu se poate susţine că fapta inculpaţilor aduce o minimă atingere valorii sociale ocrotită prin legea penală, avându-se în vedere cel puţin deplasarea lor periodică la locul culturii de canabis şi urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce.
Se solicită casarea celor două hotărâri pronunţate în fond şi apel şi condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunea săvârşită.
Examinând hotărârile în raport de criticile invocate de recurent, care vizează cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., ca şi din oficiu pentru cazurile la care se referă art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Potrivit art. 181 C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Stabilirea gradului de pericol social al infracţiunii este rezultatul verificării modului şi mijloacelor de săvârşire a infracţiunii, a scopului urmărit şi a împrejurărilor în care fapta a fost comisă, a urmării produse şi a circumstanţelor personale ale făptuitorilor.
În cauză, este de constatat că inculpaţii s-au înţeles să planteze şi au plantat cannabis, drog de risc, pentru consumul propriu, într-o zonă inundabilă a râului Someş şi s-au îngrijit de întreţinerea culturii şi apoi au urmărit recoltarea acesteia.
Aflaţi la o vârstă fragedă şi cu rezultate bune în procesul instructiv-educativ, inculpaţii au urmărit să-şi procure cannabis pentru a-şi satisface curiozitatea, fără să-şi dea seama de amploarea şi rapiditatea dezvoltării culturii de canabis a cărei plantare o iniţiaseră.
În nici un moment inculpaţii nu au urmărit să valorifice produsele obţinute din cultură şi s-au limitat la consumul propriu accidental.
Ulterior iniţierii acestei activităţi, inculpaţii s-au înscris şi urmează în prezent cursurile unor facultăţi de prestigiu, cu rezultate bune la învăţătură, iar din buletinele de analiză medicală efectuate în faza de judecată rezultă că nu s-au depistat droguri în urină, aspecte care denotă caracterul accidental al faptelor săvârşite, în viaţa acestora.
Inculpaţii nu au căutat să-şi asigure decât droguri pentru consumul propriu, astfel că nu au fost periclitate în mod deosebit relaţiile sociale care privesc viaţa persoanelor.
Pe parcursul întregului proces penal, inculpaţii, necunoscuţi cu antecedente penale, au recunoscut şi regretat sincer faptele şi au trezit instanţelor convingerea că nu vor mai fi subiecţi activi ai vreunor infracţiuni.
Toate aceste împrejurări duc la concluzia că faptele inculpaţilor nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, astfel că în mod justificat instanţele anterioare au dispus achitarea acestora pe temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., raportat la art. 181 C. pen. şi au aplicat acestora sancţiuni administrative stabilite conform art. 181 alin. (3) şi art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C ID E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 207/ A din 12 decembrie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpaţii B.M.A., G.M. şi L.S.O.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1057/2007. Penal. înlocuirea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 731/2007. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
