ICCJ. Decizia nr. 1128/2007. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1128/2007
Dosar nr. 27/45/2007
Şedinţa publică din 1 martie 2007
Deliberând asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 4 din 15 februarie 2007, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, a dispus următoarele:
A admis sesizarea formulată de Procurorul General al Republicii Lyon, Franţa, privind executarea mandatelor de arestare europene emise la 23 ianuarie 2007 privind pe:
- P.C., alias G.C.;
- A.V., alias G.V.;
- R.F. şi în consecinţă:
A dispus predarea persoanelor solicitate către autoritatea franceză emitentă – Procurorul General al Republicii Lyon, Franţa, sub condiţia prevăzută de art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată şi a amânat predarea până la terminarea judecăţii în dosarul de urmărire penală nr. 199/D/P/2005 al D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Iaşi.
A înlocuit starea de arest a persoanelor solicitate, luată prin încheierea nr. 2/ M.E.A. din 30 ianuarie 2007 cu măsura obligării de a nu părăsi ţara până la predarea efectivă către autoritatea judiciară emitentă cu începere de la data punerii efective în libertate de sub puterea oricărui mandat de arestare preventivă sau reţinere.
A dispus punerea în libertate a persoanelor solicitate odată cu rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, dacă nu sunt reţinute sau arestate în altă cauză.
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara persoanele solicitate P.C., A.V. şi R.F. sunt obligate să respecte următoarele obligaţii:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori sunt chemate;
b) să se prezinte la organele de poliţie ale localităţilor de domiciliu, desemnate cu supravegherea, conform programului întocmit sau ori de câte ori sunt chemate;
c) să nu-şi schimbe locuinţa fără încuviinţarea organului judiciar care a dispus măsura, Curtea de Apel Iaşi;
d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme.
A atras atenţia persoanelor solicitate asupra dispoziţiilor art. 145 alin. (3) C. proc. pen.
Cheltuielile judiciare în sumă de 300 lei rămân în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a avut în vedere următoarele:
Curtea de Apel Iaşi a fost sesizată în executarea mandatelor europene de arestare privind persoanele solicitate P.C., A.V. şi R.F. emise de Procurorul General al Republicii din Lyon, Franţa la 23 ianuarie 2007, toate cu număr de referinţă 705/00002 şi număr dosar parchet de arestare franceze din 14 noiembrie 2006 pentru P.C. şi A.V. şi din 24 februarie 2006 pentru R.F.
Mandatele europene de arestare au fost emise raportându-se la un total de 2 (două) infracţiuni pentru fiecare dintre persoanele solicitate, respectiv „proxenetism cu privire la mai multe persoane" şi „asociere de răufăcători pentru pregătirea delictelor de proxenetism agravat".
Infracţiunile sunt încadrate de autoritatea franceză emitentă în trei dintre cele 32 de infracţiuni pentru care nu se aplică regula dublei criminalităţi şi pentru care pedeapsa prevăzută de legea statului membru emitent este de cel puţin 3 (trei) ani închisoare.
S-au efectuat procedurile prealabile prevăzute de art. 881 din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată.
S-a solicitat reţinerea persoanei solicitate R.F. Nu s-a solicitat reţinerea persoanelor solicitate A.V. şi P.C. întrucât acestea au fost reţinute în procedura anterioară de executare a mandatelor europene de arestare emise împotriva lor în anul 2006, procedură finalizată prin pronunţarea sentinţei nr. 1 din 23 ianuarie 2007 prin care a fost respinsă sesizarea privind executarea acelor mandate în temeiul art. 108 din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată.
Persoanele solicitate au fost identificate şi aduse în faţa instanţei. Persoana solicitată R.F. a fost reţinută prin ordonanţa de reţinere nr. 4 din 29 ianuarie 2007 pentru 24 ore, de la 29 ianuarie 2007 ora 12,15 până la 30 ianuarie 2007 ora 12,15 ordonanţa de reţinere fiind emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
În cadrul procedurii prevăzute de art. 89 din Legea nr. 302/2004, s-a fixat termen în şedinţa publică la 30 ianuarie 2007, cu citarea persoanelor solicitate identificate şi s-a procedat la informarea acestora asupra existenţei mandatelor europene de arestare împotriva lor, asupra conţinutului acestora, asupra posibilităţii de a consimţi la predarea către statul membru emitent precum şi cu privire la drepturile lor procesuale.
Mandatele europene conţin informaţiile prevăzute în art. 79 alin. (1) cu referire la art. 881 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
Prin încheierea nr. 2/ M.E.A. din 30 ianuarie 2007, în temeiul dispoziţiilor art. 89 alin. (3) din aceeaşi lege, s-a dispus arestarea persoanelor solicitate P.C., A.V. şi R.F. pe o durată de 29 zile cu începere de la 30 ianuarie 2007 la 27 februarie 2007 inclusiv, fiind depuse în arest.
Recursul declarat de persoana arestată R.F. împotriva încheierii nr. 2/ M.E.A din 30 ianuarie 2007 a fost respins de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 744 din 8 februarie 2007 pronunţată în dosarul nr. 1079/1/2007. La 9 februarie 2007, domnul A.G., viceprocuror J.I.R.S. de Lyon, Franţa, a fost informat despre arestarea persoanelor solicitate A.V. şi P.C., măsura fiind definitivă prin expirarea termenului de recurs, iar la 9 februarie 2007 despre arestarea persoanei solicitate R.F., măsura fiind definitivă prin respingerea căii de atac a recursului.
În derularea procedurilor la termenul din 31 ianuarie 2007 instanţa a dispus audierea persoanelor arestate conform art. 90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
A.V. şi-a exprimat acordul şi a consimţit voluntar la predarea către autorităţile franceze fiind în cunoştinţă de cauză şi cunoscând consecinţele juridice ale consimţământului exprimat.
R.F. şi P.C. au declarat că nu consimt voluntar la predarea către autoritatea judiciară emitentă.
În cadrul aceloraşi declaraţii persoanele solicitate R.F., P.C. şi A.V. nu au renunţat la regula specialităţii înscrisă în art. 100 din lege.
În aceste condiţii, persoanele solicitate nu vor putea fi urmărite, judecate sau private de libertate pentru alte fapte decât cele care au motivat emiterea mandatelor europene de arestare a căror executare este solicitată de autorităţile franceze.
Conform art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, „cetăţenii români sunt predaţi în baza unui mandat european de arestare emis în vederea efectuării urmăririi penale sau a judecăţii cu condiţia ca în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei".
Cu adresele din 2 februarie 2007 şi 9 februarie 2007, Curtea de Apel Iaşi a solicitat Procurorului Republicii din Lyon să ofere garanţia returnării persoanelor solicitate în România pentru executarea pedepselor în cazul condamnării de către autorităţile franceze, în situaţia predării în executarea mandatelor europene de arestare.
Procurorul Republicii din Lyon, în persoana domnului X.R., cu referire la dosarul parchetului nr. 05/150028 a comunicat la 12 februarie 2007 că „parchetul din Lyon se angajează să îi returneze pe cei interesaţi autorităţilor române pentru executarea pedepselor lor privative de libertate în cazul condamnării definitive şi acest lucru în conformitate cu convenţiile internaţionale semnate de Franţa".
Conform aceleiaşi adrese, la cererea formulată de Curtea de Apel au fost transmise şi originalele mandatelor de arestare europene eliberate împotriva persoanelor solicitate R.F., P.C. şi A.V.
În cadrul controlului exercitat de instanţă asupra mandatelor europene de arestare se constată că acestea au fost emise de dl. A.G., viceprocuror şi se întemeiază pe mandatele de arestare naţionale eliberate de d-na C.C., vicepreşedinte însărcinat cu instrucţia la Tribunalul de Mare instanţă din Lyon în dosarele cu număr de instruire 705/00002 şi datate la 14 noiembrie 2006 pentru P.C. şi A.V. şi la 24 februarie 2006 pentru R.F.
Prezentele mandate se raportează la un număr de 2 (două) infracţiuni iar gradul de participare a persoanei cercetate P.C. constă în:
„Serviciile de poliţie au constatat în cursul anului 2004, şi asta până în luna noiembrie 2005, că mai multe zeci de tinere femei de naţionalitate română, dar pretinzându-se de naţionalitate moldovenească, din care câteva erau minore, se prostituau în Lyon".
Ancheta iniţială a arătat că mai mulţi membri ai familiei G., originară din Iaşi (România), au organizat o reţea de proxenetism în oraşul Lyon unde apropiaţii lor asigurau supravegherea prostituatelor.
Mai amănunţit, C.P. a încredinţat soţiei sale A.P. grija de a supraveghea munca anumitor prostituate lucrând pentru el şi de a asigura încasarea esenţialului din câştigurile realizate de tinere.
Într-adevăr, A.P., alias C., soţia lui C.P., fratele lui I.G., a fost pusă în cauză de către mai multe prostituate care au denunţat rolul său de proxenetă în sânul reţelei în contul soţului ei.
Mai întâi, P.I., născută la data de 31 mai 1984, a declarat că s-a prostituat din luna august 2003 până în luna august 2004 la Iaşi – România, pentru A.B. şi F.U. Din cauza dificultăţilor întâlnite cu poliţia locală, P.I. a fost încredinţată A.P., însărcinată să o ducă în Franţa, la Lyon, în scopul de a urma activitatea sa de prostituată. Călătoria s-a efectuat în luna august 2004, în prezenţa unui şofer şi a altor două tinere prostituate, cu prenumele A. şi M. Cazate la hotelul Formule de Saint-Priest, tinerelor femei li s-au dat documente de identitate moldoveneşti false şi au lucrat în fiecare zi în cartierul Perrache.
P.I. a declarat că în fiecare seară înmâna banii A.P. şi asta până în luna decembrie 2004, dată când aceasta din urmă s-a întors în România. Începând de la această dată, tânăra prostituată îi trimitea în România, şi prin mandate, la fiecare două zile, produsul activităţii sale şi asta până în luna iulie 2005. Ea a evaluat la peste 100.000 Euro sumele înmânate proxenetei sale. Câştigurile sale erau apoi împărţite cu A.B.
P.I. a indicat anchetatorilor cel puţin alte trei prostituate cu prenumele M., L. şi P., care au lucrat pentru A.P.
La rândul lor, mai multe prostituate au recunoscut în mod precis că P.I. a lucrat efectiv pentru Aurica Popescu şi tovarăşul acesteia, C.P., odinioară G.
Alte două prostituate, V.G. şi R.L., au declarat că îşi practicau meseria pentru soţia lui C.P.
În fine, A.M., după ea, a declarat că A.P. şi tovarăşul ei, C.G., erau proxeneţi punând să lucreze, după câte ştie ea, cinci-şase prostituate în oraşul Lyon. E.D.Z. a întărit această informaţie indicând magistratului instructor că A.P. era adesea prezentă atunci când se predau banii proxeneţilor, deoarece aceasta din urmă „ava fete care lucrau pentru ea"".
În ceea ce priveşte persoana cercetată A.V.:
„Ancheta iniţială a arătat că mai mulţi membri ai familiei G., originară din Iaşi (România), au organizat o reţea de proxenetism în oraşul Lyon".
Dintre prostituatele audiate de către serviciile de poliţie, două dintre ele au denunţat în mod precis şi detaliat rolul lui A.V., fratele lui I.G., în faptele de proxenetism.
Mai întâi, E.Z. a explicat în momentul audierii sale din data de 24 mai 2006 că a fost adusă să se prostitueze în Lyon la iniţiativa prietenului ei, I.V. şi a numitului A.V. care a organizat călătoria sa până la Lyon. Într-adevăr, E.Z. a plecat în septembrie 2004 cu A.V. şi cu soţia acestuia, D.A., la bordul unui vehicul condus de un şofer şi la bordul căruia se afla o altă tânără prostituată numită A.P.
La sosirea lor la Lyon, V.A. a confiscat paşaportul celor două tinere femei şi a pus-o pe E.Z. să lucreze, încredinţând-o unei prostituate mai vechi care lucra pe cont propriu. E.Z. era obligată să dea toate câştigurile sale soţiei lui A.V., cât şi A.P., soţia lui C.G., şi trimitea în România mandate lui I.V.
În ce o priveşte pe A.P. aceasta a confirmat declaraţiile E.Z. Proxenetul său, L.D., prieten al familiei G., i-a propus în cursul anului 2004 să se prostitueze în străinătate. Astfel, în septembrie 2004, A.P. i-a întâlnit pe V.A. şi pe soţia acestuia în prezenţa lui D.L. Prostituarea sa în străinătate ar beneficia de protecţia lui I.G. şi ar implica cedarea a jumătate din câştigurile sale.
Sosită la Lyon, în luna septembrie 2004, A.P. i-a fost confiscat paşaportul de către V.A., a practicat activitatea de prostituată şi a vărsat jumătate din câştigurile sale D.A., soţia lui V.A.
În urma plecării grăbite din Lyon a soţilor A. ameninţaţi de o anchetă judiciară pariziană, A.P. a limitat trimiterea de bani proxeneţilor săi. Ca represalii, V.A. a ameninţat-o cu moartea şi D.L. a profitat de reîntoarcerea în România a A.P. din luna decembrie 2004 până în luna ianuarie 2005 pentru a o bate.
În fine, A.P. a recunoscut-o în albumul foto pe numita M.V.S. ca fiind prostituată care a lucrat, de asemenea, pentru V.A. în Franţa şi în Italia.
Referitor la persoana căutată R.F. s-a reţinut: „Din luna iulie 2004, ancheta preliminară grăbită de direcţia judeţeană de siguranţă publică din R. (D.D.S.P.) a pus în evidenţă o reţea de proxeneţi români bântuind în aglomeraţia din Lyon. O anchetă judiciară a fost deschisă la data de 29 iulie 2005.
Supravegherile tehnice şi fizice au arătat rolul preponderent al numiţilor I.G., alias I.I. şi R.F., originari din Iaşi – România, în recrutarea de tinere fete originare din această regiune, trimiterea lor în Franţa şi supravegherea lor în locurile de prostituare din oraşul Lyon de către mai mulţi complici ai acestora.
Astfel, peste 50 de prostituate, din care mai multe minore, depinzând de această reţea, au fost observate şi identificate. Mai multe dintre ele au acceptat să depună mărturie şi au descris de fiecare dată un mod de operare similar. Ştiindu-le în mare dificultate personală, proxeneţii le propuneau să lucreze în Franţa ca chelneriţe sau prostituate. Transportul lor şi formalităţile administrative erau facturare între 1500 şi 2000 de Euro. La sosirea lor în Franţa, paşaportul le era confiscat şi le era desemnat imediat locul de prostituare. Câştigurile scoase din activitatea lor erau confiscate de către proxeneţi care lucrau pentru I.G. şi transferate prin mandat-cash W.U. în România. Proxeneţii nu ezitau să fie violenţi cu prostituate recalcitrante.
Supravegherile tehnice au permis să se coroboreze realitatea mărturiilor şi au confirmat partajul anumitor tinere între F.R. şi I.G.
La data de 27 noiembrie 2005, 27 de persoane au fost interpelate, din care zece au fost examinate şi trimise în arest provizoriu.
Se pare că I.G. îşi împărţea timpul între România şi Germania. În ce îl priveşte pe F.R., acesta asistat de A.M.T., din luna octombrie 2005, s-a străduit să stabilească o parte din reţeaua de proxeneţi şi pe prostituate acestora în Germania".
Faptele au fost încadrate în art. 225 - 5; 225 - 6; 225 - 7 alin. (3), (4), (8) şi (9); art. 225 - 11; 225 - 19; 225 - 20; 225 - 21; 225 - 24; 22525 C. pen. francez.
Conform art. 85 din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată, infracţiunile pentru care sunt urmărite penal persoanele solicitate sunt înscrise la numerele de ordine 1, 3 şi 4. Durata maximă a pedepselor sau măsurilor de siguranţă privative de libertate şi prevăzute de Codul penal francez ce pot fi pronunţate sunt de 10 ani închisoare.
Împotriva persoanelor solicitate A.V. (fost G.), P.C. (fost G.) şi R.F., alături de alţii, Ministerul Public – D.I.I.C.O.T., la data de 25 iunie 2006, a dispus începerea urmăririi penale în dosarul nr. 199/D/P/2005 pentru săvârşirea infracţiunilor de: „trafic de persoane", „trafic de minori" şi „aderare la o grupare organizată", fapte prevăzute şi pedepsite de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că din anul 2003 şi până în prezent au creat o grupare organizată, bine structurată care a racolat, transportat şi exploatat mai multe tinere, minore şi majore care au fost transportate în Franţa, la Lyon şi Paris unde au fost obligate să se prostitueze. De asemenea, victimele minore şi majore au fost traficate şi pe raza municipiului Iaşi fiind obligate să practice prostituţia în folosul grupării.
Prin faptele ilicite desfăşurate, gruparea a obţinut sume importante de bani, sume ce au fost transferate prin W.U. sau prin curieri.
La 5 octombrie 2006 a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva persoanelor solicitate A.V., P.C. şi R.F. şi în calitate de inculpaţi au fost arestaţi preventiv de judecător la aceeaşi dată conform încheierii de şedinţă pronunţată în dosarul penal nr. 16239/99/2006 al Tribunalului Iaşi.
Măsura arestării preventive a fost prelungită consecutiv de judecătorul detenţiei pe durate de până la 30 de zile iar dosarul nr. 199/D/P/2005 se află în faza de anchetă nefiind întocmit actul de trimitere în judecată.
Se constată astfel că persoanele solicitate sunt supuse unei proceduri penale în România pentru fapte diferite de cele ce au motivat mandatele europene de arestare întrucât mandatele naţionale române vizează, conform datelor de anchetă, traficarea următoarelor părţi vătămate: A.O., G.A.M. (fostă C.), C.M., G.E., P.A.M., A.M., T.O.M., A.N., D.E., C.M., N.B.Şt. şi U.L.
Ca motiv opţional de refuz art. 88 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004 prevede expres situaţia în care persoana solicitată este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă.
Temei pentru neexecutarea opţională a mandatului de arestare îl constituie şi dispoziţiile art. 4 pct. 2 din Decizia-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul de arestare european şi procedurile de predare între Statele Membre (2002/284/JHA) şi se referă la persoana ce este urmărită „în STATUL MEMBRU executor pentru acelaşi act ca şi cel pe care se bazează mandatul de arestare european".
Coborând aceste dispoziţii legale Curtea de Apel a constatat că cererea persoanelor solicitate de a refuza executarea este nefondată.
Pentru aceleaşi considerente nu poate fi admisă nici predarea persoanei solicitate A.V. care a consimţit în deplină cunoştinţă de cauză la predare către autoritatea judiciară emitentă.
Neexistând nici motive obligatorii de refuz permise de Decizia-cadru şi transpuse în legea română prin art. 88 alin. (1), Curtea de Apel va hotărî printr-o decizie predarea către autoritatea judiciară emitentă a persoanelor solicitate A.V., R.F. şi P.C.
În condiţiile în care persoana solicitată este urmărită penal sau judecată de autorităţile judiciare române pentru fapte diferite decât cele care motivează mandatul european de arestare, autoritatea juridică română, chiar dacă a dispus executarea mandatului, va putea amâna predarea până la terminarea judecăţii sau până la executarea pedepsei [(art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată)].
Având în vedere faza procesuală a dosarului de urmărire penală nr. 199/D/P/2005 al D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Iaşi, urmează a se amâna predarea persoanelor solicitate până la terminarea judecăţii şi pronunţarea unei decizii definitive în cauză.
În cursul procedurii speciale ce priveşte executarea mandatului european de arestare Curtea de Apel este obligată a dispune asupra menţinerii arestării sau punerii în libertate a persoanei solicitate iar în acest din urmă caz trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a evita fuga persoanei solicitate, inclusiv a măsurilor preventive prevăzute de lege [(art. 90 alin. (9) din Legea nr. 302/2004)].
Din conţinutul dispoziţiilor art. 7 din Legea mai sus-menţionată cu nota marginală „dreptul aplicabil" rezultă posibilitatea aplicării normelor române de drept procesual penal dacă prin legea specială nu se prevede astfel.
Coborând aceste ultime dispoziţii legale, în temeiul art. 139 alin. (1) C. proc. pen., s-a înlocuit starea de arest a persoanelor solicitate P.C., A.V. şi R.F. luată prin încheierea nr. 2/ M.E.A. din 30 ianuarie 2007 cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, măsură prevăzută de art. 1451 C. proc. pen.
Această măsură va subzista până la predarea efectivă către autoritatea judiciară emitentă cu începere de la data punerii efective în libertate de sub puterea oricărui mandat de arestare preventivă sau reţinere în orice altă cauză penală.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au formulat recurs, prin intermediul apărătorilor aleşi persoanele solicitate A.V., P.C. şi R.D.F.
Persoanele solicitate P.C. şi R.D.F. au criticat hotărârea pronunţată în cauză pentru nelegalitate, susţinând în esenţă, că în mod nelegal s-a dispus amânarea judecării până la soluţionarea cauzei care formează obiectul judecăţii în dosarul de urmărire penală nr. 199/P/2005 al D.I.I.C.O.T.
Persoanele solicitate au susţinut că faptele care fac obiectul dosarului aflat pe rolul autorităţilor române sunt identice cu cele care au condus la emiterea mandatului de arestare european.
Persoana solicitată A.V., la termenul la care au avut loc dezbaterile în fond ale cauzei, au arătat că îşi retrage recursul formulat în numele său de apărătorul său ales.
Potrivit art. 3854 alin. (2) cu referire la art. 369 C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanţa de recurs, oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul declarat.
În raport de dispoziţiile legale menţionate şi având în vedere manifestarea de voinţă a persoanei solicitate, Înalta curte urmează să ia act de retragerea recursului declarat.
În ceea ce priveşte recursurile declarate de P.C. şi R.F., care vor fi examinate şi prin prisma dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curte constată că nu sunt fondate.
Astfel, potrivit art. 97 din Legea nr. 302/2004, când persoana urmărită este urmărită penal sau judecată de autorităţile judiciare române pentru o faptă diferită de cea care motivează mandatul european de arestare, autoritatea judiciară de executare română, chiar dacă s-a dispus executarea mandatului, va putea amâna predarea până la terminarea judecăţii sau până la executarea pedepsei.
Susţinerile recurenţilor referitoare la împrejurarea că sunt cercetaţi pentru aceleaşi fapte atât de autorităţile judiciare române cât şi de autorităţile judiciare franceze sunt nefondate, astfel că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile legale citate.
Astfel, din verificarea actelor şi lucrările dosarului, rezultă că persoanele solicitate sunt supuse unei proceduri penale în România pentru fapte diferite de cele care au motivat mandatele europene de arestare întrucât mandatele naţionale vizează traficarea altor părţi vătămate decât cele traficate în Franţa, după cum reiese şi din motivarea amplă făcută de instanţa fondului.
De asemenea, se constată că în cauză nu există motive de refuz al executării mandatului european de arestare, astfel cum sunt prevăzute în art. 88 din Legea nr. 302/2004.
În consecinţă, constatând că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, fiind pronunţată cu respectarea art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de persoanele solicitate P.C. şi R.F.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de persoanele solicitate P.C. şi R.F. împotriva sentinţei penale nr. 4 din 15 februarie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Ia act de retragerea recursului declarat de persoana solicitată A.V. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Obligă recurenţii inculpaţi P.C. şi R.F. la plata sumei de câte 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul A.V. la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1209/2007. Penal. Cerere de contopire a... | ICCJ. Decizia nr. 767/2007. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
