ICCJ. Decizia nr. 1258/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1258/2007
Dosar nr. 2241/35/2006
Şedinţa publică din 7 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 115/ P din 4 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia penală, s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 149/2003 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. 8556/2001.
S-a reţinut că petentul condamnat a solicitat revizuirea sentinţei penale sus menţionate, prin care a fost condamnat, la 16 ani închisoare, cu motivarea că declaraţiile celor 3 martori în baza cărora s-a dispus condamnarea sa conţin aspecte contradictorii care se impun a fi lămurite inclusiv prin administrarea de noi probe.
Din verificarea actelor dosarului şi după întocmirea referatului de către procuror, instanţa de fond a reţinut că cererea formulată nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 lit. a) – e) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul revizuient, solicitând admiterea cererii şi rejudecarea cauzei prin administrarea de noi probatorii.
Prin Decizia nr. 171/ A din 31 octombrie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul condamnatului revizuient, apreciindu-se că cele invocate de revizuient nu se regăsesc în cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii condamnatul revizuient a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei respingeri a cererii de revizuire, reiterând motivele din cererea introductivă şi apel.
Examinând recursul declarat de condamnatul revizuient prin prisma cazului de casare indicat, cel prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Cazurile de revizuire sunt prevăzute strict şi limitativ de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., acestea vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei; săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor, un expert sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al completului de judecată, procurorul şi persoana care a efectuat acte de cercetare penală să fi comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
În cauză, susţinerea condamnatului în sensul că nu se face vinovat de săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa, scop în care solicită reanalizarea declaraţiilor contradictorii a trei martori audiaţi în cauză precum şi audierea altora, nu poate fi examinată în calea extraordinară de atac a revizuirii, deoarece aspectele invocate nu constituie un fapt sau o împrejurare ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, conform art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., inculpatul formulând aceste apărări atât la judecata în fond cât şi în căile ordinare de atac.
De menţionat că anterior petentul condamnat a formulat mai multe cereri de revizuire, cu aceeaşi motivare, toate fiind respinse ca nefondate.
Aşadar, cum aspectele invocate nu se regăsesc în cazurile de revizuire prevăzute expres şi limitativ de art. 394 alin. (1) lit. a) – e) C. proc. pen., văzând şi prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul revizuientului condamnat, pe care îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat, în baza prevăzută art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient F.Z. împotriva deciziei penale nr. 171/ A din 31 octombrie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 60 lei, reprezentând onorariu apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 458/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1209/2007. Penal. Cerere de contopire a... → |
|---|
