ICCJ. Decizia nr. 1250/2007. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1250/2007
Dosar nr. 4493/46/2006
Şedinţa publică din 7 martie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 101/ F din 7 decembrie 2006 a Curţii de Apel Piteşti, în baza art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., s-a admis plângerea părţii vătămate B.N. formulată împotriva rezoluţiei nr. 989/II/2/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Rezoluţia a fost desfiinţată, iar cauza a fost trimisă procurorului în vederea începerii urmăririi penale, urmând să se stabilească următoarele:
- câte cercetări prealabile vizând partea vătămată B.N. a efectuat intimatul U.G., începând din anul 2002;
- atribuţiile persoanei desemnate să efectueze aceste cercetări, actele efectuate, stadiul cercetărilor şi înscrisurile întocmite de intimatpe parcursul cercetărilor şi cu ocazia finalizării acestora;
- măsurile luate urmare acestor cercetări, de către care organe, în care dosare;
- dacă la stabilirea sancţiunii disciplinare au fost avute în vedere şi concluziile intimatului expuse urmare controlului tematic;
- cine a întocmit şi semnat raportul nr. 120012 din 12 februarie 2003 al Corpului de control al I.G.P. şi în baza căror acte;
- dacă în cadrul controlului tematic s-a efectuat o cercetare prealabilă efectivă, cine a efectuat-o, cum s-a finalizat;
- dacă după conexarea dosarelor în care s-au întocmit notele de constatare S/59018/2003 şi S/59010/2003 cu dosarul nr. 26017/2003 al I.G.P.R. acestea au fost disjunse şi cum au fost soluţionate;
- cine a întocmit notele menţionate şi care au fost actele de cercetare care au stat la baza lor;
- să se stabilească activitatea intimatului în fiecare caz în parte, toate înscrisurile întocmite de acesta, dacă aceste înscrisuri au fost supuse aprobării;
- dacă înscrisurile de dosar întocmite de intimat, au fost înregistrate la I.P.J. Argeş şi care a fost rezoluţia aplicată de persoana căreia îi erau adresate;
- orice alte acte se vor dovedi necesare pentru aflarea adevărului în cauză.
Pentru a stabili faptele şi împrejurările de mai sus, procurorul va solicita relaţii de la Inspectoratul de poliţie al judeţului Argeş şi I.G.P.R., copii certificate ale înscrisurilor menţionate în prezenta hotărâre, va verifica personal înregistrările privind circuitul înscrisurilor din dosarele de cercetare (disciplinară sau tematică) care vizau pe partea vătămată, va stabili conţinutul fiecărui dosar, va reaudia partea vătămată şi intimatul pentru a stabili cronologia faptelor, precum şi pe celelalte persoane implicate, va administra orice alte probe vor fi considerate necesare.
S-a reţinut că petentul B.N., comisar în cadrul I.P.J. Argeş a formulat plângere penală la data de 2 martie 2006 împotriva comisarului şef de poliţie U.G., solicitând tragerea acestuia la răspundere penală pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi 323 C. pen., în legătură cu modul în care acesta şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în efectuarea unei anchete administrative dispuse de conducerea IPJ Argeş în legătură cu activitatea profesională a petentului.
Prin rezoluţia nr. 45/P/2006 din 14 iulie 2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul U.G. pentru faptele sesizate, în temeiul dispoziţiilor art. 228 şi art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
S-a apreciat că faptele săvârşite de comisarul şef (în rezervă) U.G. nu sunt prevăzute de legea penală, intrând sub incidenţa dispoziţiilor contenciosului-administrativ.
Asupra modului de efectuare a anchetei administrative şi a sancţiunii aplicate persoanei vătămate de conducerea .G.P.R. s-au pronunţat instanţele de judecată, hotărârile judecătoreşti fiind definitive şi irevocabile, sancţiunea dispusă intrând în puterea lucrului judecat.
Plângerea formulată de persoana vătămată B.N. împotriva măsurii dispuse de procuror, în condiţiile art. 275 – art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti prin rezoluţia nr. 989/II/2/2006 din 19 octombrie 2006.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul s-a adresat cu plângere instanţei de judecată, criticând modul superficial în care s-a făcut cercetarea penală de către procuror.
Curtea de Apel Piteşti a considerat plângerea întemeiată şi admiţând-o, a desfiinţat rezoluţia de netrimitere în judecată, trimiţând cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi intimatul U.G.
Procurorul a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 10 şi 18 C. proc. pen., criticând hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Printr-un prim motiv de recurs s-a învederat neconcordanţa dintre minuta şi dispozitivul sentinţei penale nr. 101/ F din 7 decembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, instanţa încălcând dispoziţiile art. 309, 354 şi urm. C. proc. pen.
Prin al doilea motiv de recurs se critică soluţia instanţei de fond care, nepronunţându-se prin dispozitiv asupra rezoluţiei nr. 45/P/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a lăsat nesoluţionată plângerea petentului şi a pus procurorul în situaţia de a nu se putea conforma dispoziţiei primite de a nu începe urmărirea penală, atâta timp cât rezoluţia de netrimitere în judecată nu a fost desfiinţată.
În sfârşit, s-a arătat că instanţa de fond a comis o gravă eroare de fapt când a dispus trimiterea dosarului la procuror, în vederea începerii urmăririi penale şi clarificării unor aspecte şi situaţii de fapt, întrucât acestea fie erau deja lămurite cu ocazia efectuării actelor premergătoare în cauză, fie nici nu pot fi administrate de organul de urmărire penală, fiind atributul exclusiv al instanţei de judecată de contencios-administrativ.
În recursul său, intimatul U.G. a criticat soluţia instanţei de fond ca fiind nelegală şi netemeinică, deoarece nu se face vinovat de săvârşirea vreunei fapte penale, astfel că nu se impune începerea urmăririi penale împotriva sa.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Examinând recursurile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 309 alin. (1) C. proc. pen., rezultatul deliberării se consemnează într-o minută care trebuie să aibă conţinutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii.
Prin minuta sentinţei nr. 101/ F din 7 decembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti s-a dispus desfiinţarea rezoluţiei nr. 45/P/2006 din 14 iulie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, în timp ce, prin dispozitivul aceleiaşi hotărâri judecătoreşti a fost desfiinţată rezoluţia nr. 989/II/2/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
În consecinţă, există contradicţie între minută şi dispozitivul hotărârii cu privire la rezoluţia procurorului care a fost desfiinţată prin admiterea plângerii formulată de petentul B.N.
Dosarul penal nr. 45/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a fost soluţionat prin rezoluţia cu acelaşi număr din data de 14 iulie 2006 care însă nu a fost desfiinţată prin dispozitivul hotărârii pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, ca urmare a admiterii plângerii formulată de petiţionar.
În schimb, a fost desfiinţată, prin dispozitivul hotărârii, numai rezoluţia nr. 989/II/2/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Prin această ultimă rezoluţie din 19 octombrie 2006, în baza art. 278 C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul B.N. împotriva rezoluţiei din 14 iulie 2006 adoptată de procuror în dosarul nr. 45/P/2006 al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi deci, rezoluţia procurorului prin care s-a soluţionat dosarul nr. 45/P/2006 nu a fost desfiinţată de instanţa de judecată prin dispozitivul hotărârii pronunţate.
Potrivit art. 2781 alin. (2) C. proc. pen., „după respingerea plângerii făcute conform dispoziţiilor art. 275 – art. 278 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, persoana vătămată poate face plângere în termen de 20 de zile, iar potrivit alin. (8) pct. a al aceluiaşi articol, instanţa de judecată admiţând plângerea, prin sentinţă desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată.
Atâta timp cât prin dispozitivul hotărârii, instanţa de judecată nu s-a pronunţat cu privire la rezoluţia atacată şi prin care s-a soluţionat dosarul de urmărire penală nr. 45/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, ci cu totul la o altă rezoluţie, respectiv nr. 989/II/2/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti", Curtea constată că instanţa de judecată nu a soluţionat fondul cauzei.
Aşa fiind, constatând existenţa cazului de casare prevăzută de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., Curtea urmează să admită recursurile declarate, să caseze sentinţa instanţei de fond şi să trimită cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Piteşti.
Instanţa de fond va avea în vedere la soluţionarea cauzei şi celelalte critici formulate prin recursurile procurorului şi ale intimatului.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi de intimatul U.G. împotriva sentinţei penale nr. 101/ F din 7 decembrie 2006 a Curţii de Apel Piteşti.
Casează sentinţa penală atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Piteşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1227/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 1463/2007. Penal → |
|---|
