ICCJ. Decizia nr. 920/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 920/2007
Dosar nr. 2803/57/2006
Şedinţa publică din 20 februarie 2007
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 150 din 14 aprilie 2006 Tribunalul Sibiu, secţia penală, a condamnat inculpatul Z.D., în baza dispoziţiilor art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) cu aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie; în baza dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna avutului privat; în baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare fără aplicarea vreunui spor; în baza dispoziţiilor art. 61 alin. (1) C. pen., a menţinut beneficiul liberării condiţionate pentru restul de 455 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 371/2003 a Judecătoriei Mediaş; în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat beneficiul graţierii pedepsei de 2 ani şi 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 371/2003 a Judecătoriei Mediaş şi a dispus executarea acestei pedepse pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă; în temeiul dispoziţiilor art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), cu excepţia celor prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen.; a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului o zi în care a fost reţinut pentru cercetări şi a constatat că măsura preventivă dispusă prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu la 22 septembrie 2005 a expirat; în temeiul dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen., art. 969 C. civ., a constatat recuperat prejudiciul produs părţii vătămate D.V. şi a obligat inculpatul să plătească părţii civile G.A. reprezentanta minorului C.A.R. suma de 400 lei despăgubiri; în temeiul dispoziţiilor art. 189 şi art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat din care 300 lei onorariu avocat oficiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă s-a reţinut că, la data de 13 septembrie 2005, inculpatul prin violenţă a sustras de la minorul C.A.M. telefonul mobil, iar în noaptea de 21 august 2005, a sustras prin efracţie din curtea părţii vătămate D.V. 3 găini şi 6 iepuri şi că faptele reţinute în sarcina inculpatului sunt dovedite prin declaraţia victimei C.A.R. care a precizat că la data de 13 septembrie 2005, orele 1530, se deplasa pe aleea din parcul copiilor în localitatea Mediaş „.. a fost acostat de cei doi tineri care i-au cerut telefonul mobil ... pentru că a refuzat unuia dintre ei, care avea un tatuaj pe gât l-a lovit ... l-a trântit la pământ ... apoi i-a smuls telefonul din buzunarul hainei" a mai precizat că cea de-a doua persoană nu a participat în nici un fel la exercitarea violenţelor.
Pe parcursul cercetărilor efectuate în cauză şi având în vedere descrierea făcută de victimă agresorului s-a procedat la recunoaşterea din grup, ocazie cu care victima l-a recunoscut pe Z.D. ca fiind autorul faptei de tâlhărie.
S-a reţinut că, cea de a doua infracţiune, respectiv furt calificat în dauna avutului privat este dovedită prin procesul verbal de constatare întocmit de organele de poliţie după ce partea vătămată D. a reclamat furtul păsărilor şi iepurilor. Astfel, cu ocazia verificărilor efectuate de organele de poliţie la locuinţa familiei M.D. unde se afla şi inculpatul Z.D., acesta din urmă a arătat că el este autorul faptei şi a indicat faptul că a tăiat păsările, acestea fiind găsite într-o găleată, apoi a indicat şi locul unde se aflau iepurii care au fost restituiţi persoanei păgubite.
Cu ocazia audierilor, atât în faza de urmărire penală cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul Z.D. a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa şi a descris în amânunt modul de comitere a acestora.
Împotriva sentinţei penale de condamnare pronunţată de instanţa de fond, a declarat apel, în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, formulând critici de nelegalitate rezultate din greşita revocare a graţierii şi executarea în întregime a pedepsei de 2 ani şi 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 371/2003, în condiţiile în care inculpatul a executat o parte din pedeapsa aplicată prin această sentinţă.
S-a arătat că prin sentinţa penală nr. 371/2003 a Judecătoriei Mediaş definitivă prin neapelare, la data de 5 august 2003, inculpatul a fost condamnat la mai multe pedepse, iar după aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare sporită cu 3 luni. În baza art. 36 C. pen., a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 195/2003 şi a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 3 lui sporită cu 6 luni, respectiv pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 9 luni închisoare. Totodată a dispus ca inculpatul să execute alături de pedeapsa rezultantă şi 7 luni închisoare pentru care s-a revocat beneficiul graţierii prin sentinţa penală nr. 195/2003 şi a computat perioada cât a fost arestat, începând cu 31 ianuarie 2003.
Liberarea condiţionată a avut loc la 1 martie 2005 cu un rest de 455 zile.
În acest context în motivele de apel formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu s-a arătat că pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare este în concurs cu alte 3 infracţiuni şi a fost înlăturată de la concurs de Judecătoria Mediaş prin sentinţa penală nr. 371/2003 urmare constatării efectelor graţierii.
S-a arătat că, în aceste împrejurări revocarea graţierii nu putea avea loc decât după repunerea tuturor pedepselor concurente în individualitatea lor şi aplicarea regulilor concursului şi contopirii. De asemenea, trebuia să se constate că inculpatul a executat o parte din pedeapsă şi să dispună revocarea graţierii doar pentru restul rămas neexecutat.
Prin sentinţa penală nr. 48/ A din 20 octombrie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinţei penale nr. 150 din 14 iulie 2006 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia penală, în dosar nr. 6165/2005, pe care o desfiinţează numai sub aspectul individualizării pedepsei şi în consecinţă judecând în aceste limite:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată în pedepsele principale componente cu înlăturarea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen., cu privire la recidiva postcondamnatorie.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 revocă beneficiul restului de pedeapsă rămas neexecutat de 455 zile din pedeapsa de 2 ani şi 9 luni aplicată prin sentinţa penală nr. 371 din 17 iulie 2003 a Judecătoriei Mediaş.
Adaugă acest rest pe lângă fiecare pedeapsă principală aplicată inculpatului respectiv pe lângă pedeapsa de 5 ani şi 6 luni aplicată pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen., şi de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat în dauna avutului privat, prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., contopeşte pedepsele în pedeapsa cea mai grea pe care inculpatul o va executa, respectiv de 5 ani şi 6 luni şi 455 zile.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului o zi în care a fost reţinut, respectiv ziua de 21 septembrie 2005, ora 19,00, până la 22 septembrie 2005 ora 19,00.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Menţine în rest celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Pentru a pronunţa astfel, s-a reţinut atât că starea de fapt cât şi încadrarea juridică a faptelor sunt corecte iar individualizarea pedepselor, având în vedere multitudinea de condamnări aplicate inculpatului, s-a făcut, de asemenea, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Se mai reţine de asemenea greşeala făcută de instanţa de fond cu privire la pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 270/2002 şi care a fost graţiată, în sensul că în loc de a aplica regulile contopirii dispune executarea pedepsei de 7 luni alături de pedeapsa de 2 ani.
Se mai reţine că, într-adevăr pedeapsa de 7 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării aplicată prin sentinţa penală nr. 270/2002 (13.05), în baza art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., art. 99 şi 109 C. pen., a fost graţiată prin Legea nr. 543/2002, dar graţierea produce efecte asupra suspendării condiţionate numai în măsura în care devine efectivă mai înainte de împlinirea termenului de încercare al suspendării condiţionate, fără să fi intervenit o cauză de anulare sau revocare a suspendării, că faptele comise de inculpat pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 195/2002 (comise în noiembrie, decembrie 2002, ianuarie 2003) sunt concurente cu fapta pentru care s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 7 luni închisoare aşa încât contopirea trebuie dispusă şi cu privire la aceasta (pentru cele 5 condamnări, respectiv un an şi 7 luni închisoare; 2 ani şi 3 luni închisoare; 2 ani închisoare, sentinţa penală nr. 371/2003; 2 ani închisoare, sentinţa penală nr. 195/2003; 7 luni închisoare, sentinţa 270/2002) fără să se adauge la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 9 luni închisoare şi cele 7 luni.
Că, de asemenea, reţinerea stării de recidivă postcondamnatorie este greşită deoarece aşa cum rezultă din chiar cuprinsul sentinţei penale anterior menţionate şi analizate, pentru toate faptele în dauna avutului privat comise, condamnările s-au dispus cu aplicarea dispoziţiilor art. 99 şi 109 C. pen., aşa încât Curtea a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen., în raport cu condamnările anterioare, inculpatul - intimat nefiind recidivist postcondamatoriu faptele fiind comise în minoritate.
Sub aspectul revocării restului neexecutat, se reţine că inculpatul intimat a fost liberat condiţionat la data de 1 martie 2005 cu un rest neexecutat de 455 zile că executarea acestei pedepse.
Cum, inculpatul intimat a executat 2 ani şi o lună închisoare (31 ianuarie 2003 – 1 martie 2005), pedeapsa neexecutată ca efect al graţierii este de 2 luni.
În cauză inculpatul era atât în termenul de încercare al liberării condiţionate cât şi al graţierii, iar faptele comise în septembrie 2005 impun revocarea restului de 455 zile în temeiul dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002, concluzie ce se impune deoarece inculpatul intimat a comis înăuntrul celor 455 zile alte infracţiuni intenţionate fără să se fi împlinit durata pedepsei şi termenul de condiţie prevăzut de actul de graţiere, aşa încât pierde beneficiul graţierii.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia care a criticat cauza sub două aspecte:
- încălcarea dispoziţiilor art. 372 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că în apelul declarat de procuror în favoarea inculpatului Z.D. a agravat situaţia acestuia prin revocarea liberării condiţionate a restului de 455 zile rămas neexecutat deşi procurorul nu a solicitat acest lucru.
- greşita tehnică judiciară de contopire a pedepselor aplicate prin adăugarea pedepsei revocate la fiecare pedeapsă de executat şi contopirea lor alternativă.
Examinând cauza în raport de motivele invocate cât şi din oficiu constată că recursul este fondat.
Contrar dispoziţiilor art. 372 C. proc. pen., privitoare la neagravarea situaţiei în propriul apel, deşi era investită numai cu apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu prin care se solicita urmare revocării graţierii pedepsei de 2 ani şi 3 luni aplicată prin sentinţa penală nr. 371/2003 a Judecătoriei Mediaş să execute numai restul de pedeapsă rămas neexecutat şi nu întreaga pedeapsă, instanţa de apel, a creat-o situaţie mai grea inculpatului revocând restul de 455 zile închisoare.
Cât priveşte tehnica contopirii pedepselor, este de observat că prin adăugarea pedepsei revocate la fiecare pedeapsă de executat şi contopirea lor, a avut loc practic revocarea aceleiaşi pedepse de mai multe ori pe lângă fiecare pedeapsă nou aplicată.
Aşa fiind, constatându-se că recursul este fondat, urmează a fi admis în sensul casării în totalitate a deciziei nr. 48/ A din 20 octombrie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia şi în parte sentinţa penală nr. 150 din 14 iulie 2006 a Tribunalului Sibiu. Rejudecând, în vederea înlăturării dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen., care au fost greşit reţinute de instanţa de fond, se va dispune descontopirea pedepsei rezultante de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 150 din 14 iulie 2006 a Tribunalului Sibiu, în pedepsele componente, se va înlătura dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen., urmând ca în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să se dispună contopirea pedepselor urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare.
În ce priveşte pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 371 din 17 iulie 2003 a Judecătoriei Mediaş, definitivă prin neapelare la 5 august 2003 urmează ca în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 să se revoce beneficiul graţierii condiţionate a pedepsei de 2 ani şi 3 luni închisoare, a se descontopi şi repune în individualitatea lor pedepsele şi sporul aplicat iar în baza art. 33, 34 C. pen. şi 36 C. pen., să se contopească pedepsele şi să se adauge sporul, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 9 luni închisoare.
Din sentinţa mai sus-menţionată se vor menţine dispoziţiile privind revocarea beneficiului suspendării şi al graţierii condiţionate a pedepsei de 7 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 195 din 3 aprilie 2003, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă pe lângă pedeapsa de 2 ani şi 9 luni închisoare, respectiv 3 ani şi 4 luni închisoare.
Cu privire la perioada executată urmează a se deduce, începând cu 31 ianuarie 2003 până la data punerii în libertate respectiv 1 martie 2005, când a fost liberat condiţionat din executarea pedepselor de 3 ani şi 4 luni închisoare.
Referitor la restul de 455 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 371 din 17 iulie 2003 a Judecătoriei Mediaş, în temeiul art. 61 alin. (1) C. pen., se va menţine beneficiul liberării condiţionate, iar pedeapsa rezultantă ce urmează a fi executată de inculpat să fie de 5 ani şi 6 luni închisoare.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 150 din 14 iulie 2006 a Tribunalului Sibiu, vor fi menţinute.
Totodată se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva deciziei penale nr. 48/ A din 20 octombrie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul Z.D.
Casează în totalitate Decizia penală recurată şi în parte sentinţa penală nr. 150 din 14 iulie 2006 a Tribunalului Sibiu, secţia penală şi rejudecând în fond:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, respectiv:
- 5 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Înlătură dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen., reţinute pentru fiecare din infracţiunile menţionate.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani închisoare şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 revocă beneficiul graţierii condiţionate a pedepsei de 2 ani şi 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 371 din 17 iulie 2003 a Judecătoriei Mediaş.
Descontopeşte şi repune în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 371 din 17 iulie 2003 a Judecătoriei Mediaş, definitivă prin neapelare la 5 august 2003, respectiv:
- un an şi 7 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., art. 99 alin. (3), art. 109 C. pen.;
- 2 ani şi 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., art. 99 alin. (3), art. 109 C. pen.;
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 99 alin. (3), art. 109 C. pen.;
- sporul de 3 luni închisoare şi respectiv 6 luni închisoare;
- 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 195 din 3 aprilie 2003 a Judecătoriei Mediaş.
În baza art. 33, 34 C. pen. şi art. 36 C. pen., contopeşte pedepsele şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 3 luni închisoare, la care adaugă un spor de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani şi 9 luni închisoare.
Menţine dispoziţiile din sentinţa penală nr. 371 din 17 iulie 2003 a Judecătoriei Mediaş privind revocarea beneficiului suspendării şi al graţierii condiţionate a pedepsei de 7 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 195 din 3 aprilie 2003, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă pe lângă pedeapsa de 2 ani şi 9 luni închisoare, respectiv 3 ani şi 4 luni închisoare.
Deduce perioada executată, începând cu 31 ianuarie 2003 şi până la data punerii în libertate, respectiv 1 martie 2005.
Constată că inculpatul a fost liberat condiţionat la data de 1 martie 2005 din executarea pedepsei de 3 ani şi 4 luni închisoare.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen., menţine beneficiul liberării condiţionate pentru restul de 455 zile, rămas neexecutat, din pedeapsa aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 371 din 17 iulie 2003 a Judecătoriei Mediaş, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză.
Face aplicarea art. 71 şi 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1622/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 732/2007. Penal → |
|---|
