ICCJ. Decizia nr. 1227/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1227/2007
Dosar nr. 46390/3/2005
Şedinţa publică din 6 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 262 din 2 martie 2006, pronunţată în dosarul nr. 46930/3/2005, a dispus achitarea inculpatului S.N., conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) şi c) C. proc. pen., pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) şi art. 211 alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în dauna părţilor vătămate, părţi civile A.L. şi Z.C.N.
A fost revocată totodată măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului şi s-a dispus punerea lui în libertate de îndată. S-a constatat că inculpatul a fost arestat de la 15 octombrie 2005 şi până la 2 martie 2006.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr. 1900/P/2005 din 6 decembrie 2005 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul S.N., zis R., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., tâlhărie calificată.
Din probele administrate în cursul cercetării penale, respectiv din procesele verbale de începere şi terminare a urmăririi penale, plângerea părţii vătămate A.L., declaraţia părţii vătămate, proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşa foto, planşa foto cu ocazia tamponării celor două maşini, dovada de ridicare bunuri din autoturismul Dacia 1310, dovada de consemnare a sumei găsită în acelaşi autoturism, procese verbale ale actelor premergătoare, raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 223357/2005 a Secţiei 14 – Biroul Criminalistic, declaraţii de martori, dovada de restituire a plăcuţei cu numărul de înmatriculare a părţii vătămate I.S. (fostă D.), declaraţii martori, înscrisul sub semnătură privată, declaraţie martor, autorizaţii percheziţie, procesul verbal de identificare a autoturismului, raport de expertiză medico-legală nr. A1/4975 din 11 mai 2005 şi din declaraţiile inculpatului, s-a reţinut că:
În seara zilei de 27 aprilie 2005, orele 22,15, partea vătămată A.L. a parcat maşina proprie în faţa blocului, str. Costache Stamate intersecţie cu Calea Văcăreşti.
Pe calea Văcăreşti se afla parcat autoturismul Dacia de culoare albă, cu geamuri fumurii în care se afla inculpatul şi doi indivizii neidentificaţi.
În timp ce se îndrepta spre scara blocului, din maşină au coborât doi indivizi, de pe locurile stânga-dreapta spate, cu feţele acoperite cu basma şi şepci pe cap.
Unul dintre indivizii necunoscuţi a apucat cu mâinile de geanta părţii vătămate pentru a o smulge, iar al doilea individ necunoscut a lovit-o pe aceasta în zona cefei.
Începând să ţipe după ajutor, de pe scaunul stânga faţă al autoturismului Dacia a coborât un individ necunoscut (inculpatul) şi împreună, cei trei indivizi au reuşit să o deposedeze pe partea vătămată de geantă şi să părăsească zona, suindu-se în maşină şi demarând cu viteză.
Aceste momente au fost văzute de partea vătămată Z.C.N., care conducea, pe calea Văcăreşti, autoutilitara Ford Tranzit. Întrucât o cunoştea pe partea vătămată s-a apropiat de locul incidentului, observând maşina Dacia plecând în trombă.
În aceste condiţii a pornit în urmărirea Daciei şi la intersecţia Bd. Brâncoveanu cu str. Niţu Vasile, acesta (Z.) a tamponat frontal Dacia 1310, cu intenţia de a-i opri.
Din maşină au coborât trei indivizi (printre care şi inculpatul), şi l-au lovit pe numitul Z., aplicându-i şi o lovitură de cuţit în zona medie inferioară coapsă stânga.
Se arată că în apropierea zonei de tamponare se afla şi martorul P.M., şofer de taxi, care a observat momentul blocării şi tamponării.
Se arată, de asemenea, că inculpatul şi ceilalţi doi indivizi neidentificaţi au cerut martorului P. să-i ducă cu taxiul.
Pe Dacia tamponată s-a găsit montată o plăcuţă ce aparţinea altui autoturism, iar în interiorul maşinii s-au găsit plăcuţele ce aparţinea maşinii; s-au mai găsit un cuţit, un telefon mobil, casete audio şi amprente papilare.
În raport de constatarea tehnico-ştiinţifică nr. 223357 din 3 mai 2005 se arată că „urma digitală" de pe partea exterioară portiera stângă a Daciei a fost creată de amprenta degetului arătător de la mâna stângă a numitului S.N.
S-a stabilit că Dacia are ca proprietar pe numitul C.M. din comuna Pantelimon, care a arătat că, la data de 25 martie 2005, a dat maşina cu chitanţă sub semnătură privată numitului D.M.K. împreună cu toate actele. La rândul lui, acesta a arătat că neavând carnet de conducere a ţinut maşina afară, în faţa casei, şi nu a împrumutat-o nimănui.
S-a confirmat totodată prin raportul de expertiză tehnică că autoturismul Dacia a fost deschis cu un instrument special confecţionat şi nu cu cheia acestuia.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei.
Martorul P.M. a arătat iniţial că a văzut tamponarea, apoi că trei persoane au fugit către autoutilitară şi când a revenit de la o comandă, cei trei indivizi l-au oprit şi unul s-a dat jos la intersecţia Mărăşeşti, iar ceilalţi doi la benzinăria S. de la Pantelimon, fără a-i plăti cursa.
S-au făcut recunoaşteri din grup, în care partea vătămată A.L. şi Z. (C.N.) au recunoscut pe inculpat ca fiind cel ce a condus Dacia.
Partea vătămată A.L. s-a constituit parte civilă cu suma de 133.000.000 lei ROL, sumă ce se afla în geanta sa.
În faza de cercetare judecătorească, partea vătămată A.L. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.000 RON, 2.200 Euro, 1.225 dolari S.U.A. şi 5.000 RON daune morale, iar Z. (C.N.) cu 7.000 RON daune morale.
SC K.C.G. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 4.660 RON despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea reparaţiilor autoutilitarei, depunând factura fiscală.
A fost audiată, la data de 2 martie 2006, partea civilă A.L. Aceasta arată că în acea seară a trecut cu maşina sa pe lângă o Dacie ce avea luminile aprinse. După ce a parcat, a auzit un zgomot, a întors capul şi a văzut doi indivizi necunoscuţi, cu basma şi fes. Unul dintre aceştia a apucat-o de păr, iar celălalt i-a luat geanta. Partea vătămată a început să ţipe şi atunci au trântit-o la pământ, moment în care a ieşit din maşina Dacia o altă persoană care a strigat „lăsaţi-o bă"! În acest timp partea vătămată a zărit o maşină ca fiind a prietenului său Z. (C.N.)
Cei doi i-au smuls geanta şi au intrat în maşină, pe uşa din spate, reuşind să fugă.
A arătat că cei doi agresori erau de statura sa sau chiar mai mici de statură.
Pe cel ce a ieşit din maşină şi a strigat la ceilalţi doi, l-a văzut la faţă, dar acesta nu a participat la agresiune.
La rândul lui partea civilă Z. (C.N.) a arătat că a auzit ţipete pe Calea Văcăreşti, a încetinit, a întors maşina şi a văzut-o pe partea vătămată A. căzută.
Acesta a mai arătat că a văzut o Dacie albă cu uşile deschise, a vrut să intre în ea, dat aceasta a demarat şi s-a luat după ea, iar la intersecţia cu str. Niţu Vasile a intrat frontal în Dacie, pentru a o bloca.
Din maşină s-au dat jos patru persoane ce aveau căciuli pe cap şi i s-a părut, din albumul foto prezentat că inculpatul, ce era una din persoane, era o persoană albă la faţă. Cei patru au tăbărât pe el, l-au bătut şi l-au înjunghiat.
Când a făcut recunoaşterea, nu s-a văzut că semăna cu una din persoanele din incident.
A arătat că, observând inculpatul din boxă, este o diferenţă între cel recunoscut de el şi persoana din boxă, persoana aceea fiind mică de statură; de asemenea, că din planşele foto nu l-a identificat pe inculpat, ci pe o altă persoană, pe care ar recunoaşte-o dacă ar trebui să o identifice.
Audiat, în faţa instanţei martorul P.M. a arătat că venind dinspre str. Constantin Brâncoveanu a fost oprit de trei persoane, către Pasajul Mărăşeşti. De acolo, ei au comandat să fie duşi spre str. Socului, unde au coborât şi nu au plătit.
A mai arătat că a remarcat vag persoanele din maşină, dar că nici unul din persoanele aflate în acea seară în maşină nu se afla în boxă, el neidentificând inculpatul la cercetări.
De asemenea, că nu a văzut nici un incident anterior opririi maşinii de către cei trei indivizi, nu a văzut nici o maşină tamponată şi pe nimeni căzut pe jos.
A fost reţinut în acea seară de organele de poliţie şi a fost întrebat de cei trei necunoscuţi.
După o lună, a fost chemat la organele de poliţie pentru o recunoaştere după fotografii. Martorul nu a recunoscut pe nimeni, dar anchetatorul l-a obligat să pună mâna pe o fotografie, fără a recunoaşte acea persoană şi a fost ameninţat că dacă nu-l recunoaşte, îl face complice cu acela.
A mai fost chemat să semneze o declaraţie scrisă şi, deşi a refuzat, pentru că nu corespunde adevărului, a fost ameninţat că îl face complice la „ceva".
Mai reţine, cu referire la cele trei persoane care l-au oprit în acea seară că, în dreapta sa stătea o persoană înaltă şi blondă, care nu se află printre fotografiile arătate la organele de poliţie.
La rândul lui, martorul D. a declarat modalitatea în care a intrat în posesia autoturismului Dacia, respectiv conform chitanţei, drept gaj, pentru o sumă de bani, iar maşina a stat în faţa blocului.
Cu ocazia cercetării şi acest martor a fost reţinut şi întrebat dacă a tâlhărit pe cineva cu această maşină; i-au cerut să intre în maşina avariată, dar el a refuzat, considerând că este vorba despre o capcană.
Cât despre martorul C.M. s-a arătat că acesta este prieten cu inculpatul şi pentru că nu are carnet, maşina sa a condus-o inculpatul până a dat-o drept gaj.
Nici una din părţi, la data administrării probatoriului arătat mai sus nu a solicitat nici o probă.
Analizând materialul probator şi coroborând probele de la anchetă şi din faza de cercetare judecătorească, instanţa a reţinut: următoarele:
Este de necontestat că, în seara zilei de 27 aprilie 2005, orele 22,12, aşa cum declară partea vătămată, aceasta a fost acostată de doi indivizi mascaţi care i-au smuls geanta, au tras-o de păr şi au trântit-o pe jos.
Nimic nu face să se creadă că declaraţia părţii vătămate este nereală. De aici însă începe problema de fond.
Aceasta, contrar celor declarate la organele de poliţie, a arătat în faţa instanţei că a treia persoană a strigat ca cei doi să o lase, că cei doi au intrat în Dacie şi au demarat în trombă, ocazie cu care a zărit maşina numitului Z. Acesta, în loc să-i acorde primul ajutor, a pornit în urmărirea Daciei, iar la o intersecţie a intrat în acea maşină, tamponând-o.
Partea vătămată Z. a declarat că din maşină au coborât patru persoane pe care nu a putut să le identifice, deoarece aveau căciuli pe cap şi era întuneric.
A fost lovit şi tăiat, fără a putea identifica persoanele.
A putut să-şi dea seama că una din persoane este altă la faţă, celelalte două de etnie rromă, iar cel de la volan era blond. Din albumul foto a recunoscut pe cei care stăteau în maşină. în spate (de etnie rromă).
I s-a părut că seamănă una din persoane cu unul din maşină, cu ocazia recunoaşterii din planşele foto, dar văzând inculpatul din boxă a arătat că este o diferenţă între inculpatul din boxă şi cel pe care l-a recunoscut la anchetă.
Astfel, că instanţa, din toată ancheta penală, nu poate reţine decât un singur element împotriva inculpatului S.N., şi anume amprenta de pe portiera stângă a autoturismului.
Cu proprietarul maşinii care a fost implicat în tamponare s-a făcut dovada că acest inculpat, până la 25 martie 2005 a condus maşina, proprietatea sa, el neavând carnet, aşa explicându-se urma papilară.
Din declaraţiile martorului P.M., şofer de taxi, dată în faţa instanţei, acesta nu îşi recunoaşte declaraţia dată sub ameninţare la organele de anchetă, arătând că nu a văzut nici un incident, iar din cele trei persoane care s-au suit în maşina sa, cel de lângă el era blond şi nu este inculpatul din boxă, pe care el nu l-a recunoscut la anchetă.
Mai mult, rezultă că şi martorii P. şi D. au fost iniţial cercetaţi şi reţinuţi la poliţie pentru a recunoaşte fapta de tâlhărie.
În afară de declaraţia părţii vătămate că a existat o tâlhărie urmată de tamponarea a două maşini, de lovirea şi tăierea părţii vătămate Z., în cauză nu sunt probe că în sarcina inculpatului se poate reţine o probă de vinovăţie.
Chiar partea vătămată A. a arătat că nu îl poate recunoaşte pe inculpat ca fiind cel din maşină; partea vătămată Z. a văzut o persoană blondă şi nici martorii nu l-au identificat pe inculpat ca fiind cel din planşa fotografică.
Inculpatul nu a recunoscut fapta, arătând că a fost plecat în străinătate, nu a fost căutat de nimeni, şi a fost reţinut la revenirea benevolă în ţară.
Pentru a pronunţa o soluţie de condamnare instanţa trebuie să aibă la dosar probe care să se coroboreze între ele ori, în speţă, este o singură probă, urma papilară, cu referire la care inculpatul, prin martorul acuzării, a demonstrat de unde provine.
În final, faţă de probatoriul administrat, nici aceste probe nu mai au valoare de dovadă, explicaţia urmei papilare fiind dată chiar de proprietarul maşinii, martorul din acte.
În afara acestei unice probe, în schimb la dosar apare cu evidenţă obţinerea unor declaraţii sub ameninţare, în urma unor reţineri la organele de poliţie, sau ameninţări că dacă nu recunosc vor fi complici la o infracţiune (a se vedea declaraţia martorului P.).
În aceste condiţii, neexistând nici o probă în dovedirea acestei infracţiuni în sarcina inculpatului trimis în judecată, instanţa va dispune achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită de inculpatul S.N.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 708 din 11 octombrie 2006 pronunţată în dosarul nr. 46390/5/2005, a admis acest apel, a desfiinţat în parte hotărârea pronunţată şi, judecând, a dispus condamnarea inculpatului S.N., pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) şi art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 8 ani închisoare, cu aplicarea şi a art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen. A făcut totodată aplicarea art. 65 C. pen., interzicând inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani. De asemenea, conform art. 116 C. pen., a interzis inculpatului dreptul de a se afla în municipiul Bucureşti, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
A făcut şi aplicarea art. 169 C. proc. pen., dispunând restituirea autoturismului Dacia numitului C.M., proprietarul acestuia.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea obiectelor corp delict menţionate în dovada seria B nr. 20898 din 2 noiembrie 2005 şi depunerea acestora la Camera de corpuri delicte. S-a făcut şi aplicarea art. 998 C. civ., în raport de partea civilă A.L. şi de SC N.C.G. SRL.
S-au respins cererile formulate de părţile civile A.L. şi Z. (C.N.) pentru obligarea inculpatului la daune morale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a avut în vedere următoarele:
Din probele administrate în cauză rezultă clar că, în seara zilei de 27 aprilie 2005, în jurul orei 22,15, partea vătămată A.L. a fost agresată de doi indivizi cu feţele mascate, unul luându-i geanta, iar celălalt a lovit-o în zona cefei şi a tras-o de păr până ce aceasta a căzut la pământ, în timp ce se îndrepta spre scara blocului în care locuieşte. În declaraţia dată la poliţie, aceasta precizează că, atunci când a ajuns în dreptul unei Dacii, de culoare albă, cu geamuri negre, ce i-a atras atenţia, parcat pe carosabil înainte de trecerea de pietoni de pe Calea Văcăreşti, îndreptat către Big, cei doi au ieşit şi au agresat-o. Nu a reuşit să reţină decât o parte din numărul de înmatriculare al autoturismului, aşa cum s-a menţionat mai sus. Când şoferul a strigat la ei să o lase în pace, pentru că partea vătămată începuse să ţipe, aceştia s-au urcat în maşină cu uşa semideschisă şi, în trombă, au fugit, însă au fost urmăriţi de martorul Z. (C.N.) cu maşina Ford Tranzit.
Pentru că i se sustrăsese geanta, partea vătămată A.L. a urcat la vecina sa, J.S., pentru a da telefon la 955, apoi la Secţia 14 Poliţie, în scopul de a anunţa ce i s-a întâmplat şi pentru ca un echipaj de poliţie să se deplaseze la locul faptei, ocazie cu care a aflat că în zonă a avut loc un accident în care era implicat Z. (C.N.)
Din declaraţia martorului Z. (C.N.), menţinută constant la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească, a rezultat faptul că a văzut când fosta sa colegă era pe jos şi cei din Dacia albă au fugit în trombă, iar el i-a urmărit şi, pentru a-i determina să oprească autoturismul, a tamponat frontal Dacia albă la intersecţia Bd. Constantin Brâncoveanu cu str. Niţu Vasile. Cei trei făptuitori, după ce l-au agresat şi înjunghiat pe şoferul autoutilitarei Ford Tranzit, s-au urcat în Dacia Super Nova, condus de P.M., care a declarat la urmărirea penală, că a văzut coliziunea, a descris-o şi a precizat că cel ce stătea în dreapta, în taxi, era blond, deci aşa cum susţinuse partea vătămată şi martorul Z. (C.N.), indicând numărul autoturismului cu care au fugit de la locul accidentului cei trei, abandonând ulterior Dacia albă.
Punctul de plecare în această cercetare penală a pornit de la autoturismul Dacia 1310 care a fost sigilată şi dusă la sediul Secţiei 14 Poliţie, după ce au fost ridicate mai multe urme papilare din interiorul şi exteriorul autoturismului ca, de altfel, şi bunurile găsite. A fost identificat apoi proprietarul autoturismului în persoana numitului C.M. din Pantelimon, după două plăcuţe de înmatriculare găsite în Dacie pentru aparţinea unei alte maşini, Opel Vectra, proprietatea numitei D.S.L., care a declarat că, în după amiaza aceleiaşi zile de 27 aprilie 2005 i-au fost furate şi, în aceeaşi zi aceasta a anunţat organele de poliţie.
În urma probatoriului efectuat, a rezultat că, urma papilară, găsită pe autoturismul Dacia avariat, aparţinea inculpatului S.N., acesta având impresiunile papilare introduse în sistemul Afiş 2000 care, în declaraţiile de la urmărirea penală nu-şi putea explica existenţa acesteia, iar în faţa instanţei de judecată a precizat că a condus autoturismul o perioadă şi, este posibil să existe amprente, însă, dacă ar fi condus mai mult timp pentru că l-a rugat prietenul său, care nu avea permis de conducere, sigur că impresiunile digitale s-ar fi găsit şi în interiorul autoturismului şi chiar mai multe, şi nu una singură, pe partea exterioară a portierei stânga-faţă, semn că inculpatul este cu siguranţă unul dintre autorii infracţiunii de tâlhărie săvârşită la data de 27 aprilie 2005 şi că a condus autoturismul (raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 223357 din 3 mai 2005).
Atât martorul Z. (C.N.), cât şi P.M., la urmărirea penală, l-au indicat pe inculpatul S.N., din planşa foto, în prezenţa martorilor asistenţi, aşa încât susţinerea lui P.M., în faţa instanţei de judecată, că a fost ameninţat de organele de poliţie, este nejustificată nu rezultă existenţa vreunui dubiu cu privire la aceasta.
Declaraţia dată în faţa instanţei de către martorul P.M. nu este credibilă, instanţa putea să o înlăture ca mincinoasă, atâta vreme cât acesta a negat în faţa sa că ar fi văzut vreo coliziune, deşi la urmărirea penală a declarat cu lux de amânunte cum s-a întâmplat.
Faptul că ar fi fost obligat să declare altfel de poliţie sub presiune şi ameninţări, nu are corespondent, nefiind probate obiectiv, concludent, aceste aspecte.
În ceea ce priveşte declaraţiile martorului Z. (C.N.), acestea converg spre recunoaşterea inculpatului din planşa foto la urmărirea acestora, întrucât îndoiala pe care şi-a manifestat-o în faţa instanţei de judecată, cu privire la inculpatul ce i-a fost arătat în boxă, se poate baza pe timpul mare scurs de la data când s-a săvârşit fapta şi de când nu l-a mai văzut pe inculpat.
Din declaraţia martorului D.M. rezultă că înainte de a preda autoturismul, l-a pregătit pentru vânzare, l-a spălat la o spălătorie auto, aşa că este exclus ca existenţa impresiunii urmei papilare (probă ştiinţifică) să fie înlăturată, probabilitatea ca această urmă si fi rezistat din data de 25 martie 2005, timp de aproximativ o lună, chiar în ciuda intemperiilor şi a pregătirii spre vânzare a autoturismului.
Curtea de apel a apreciat că instanţa fondului a dat o apreciere necorespunzătoare probelor efectuate în cauză întrucât, acestea nu au fost coroborate între ele, în raport cu faza procesuală în care au fost administrate.
În cauza dedusă judecăţii s-a stabilit, în raport de probe, că există infracţiune, că aceasta s-a săvârşit în împrejurările arătate mai sus şi, prin mijloace de probă uzitate, a fost identificată una dintre persoanele participante la infracţiune, respectiv inculpatul S.N., probele conducând indubitabil la stabilirea vinovăţiei sale.
Nu s-a demonstrat, nici de către inculpat, nici de către instanţă, că mijloacele de probă au fost obţinute în mod ilegal.
Inculpatul nu a reuşit să probeze lipsa de temeinicie a probelor de vinovăţie existente. Concluziile raportului tehnico-ştiinţific, privind existenţa impresiunii digitale creată de degetul arătător de la mâna stângă a inculpatului S.N. care este de dată recentă şi a fost lăsată de inculpat numai cu prilejul folosirii autoturismului la săvârşirea faptei, se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate, cu cele ale martorului Z. (C.N.), cu procesul-verbal de recunoaştere din grup şi declaraţiile martorei C.A.
Curtea de apel a apreciat că în cauză sunt suficiente probe care conduc la concluzia că inculpatul S.N. este unul din autorii infracţiunii de tâlhărie săvârşită faţă de partea vătămată, constituită parte civilă, A.L., sens în care, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală nr. 262, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, la data de 2 martie 2006 (dosar nr. 46390/3/2005) şi, în fond:
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) şi art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a dispus condamnarea inculpatului S.N., la o pedeapsă cu închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen., executarea acesteia în regim de detenţie, fiind motivată de faptul că, numai astfel, pedeapsa îşi poate atinge scopul preventiv şi educativ.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, Curtea a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), vizând: limitele de pedeapsă pentru fapta săvârşită, gradul de pericol social în concret al faptei săvârşite, modalităţile şi împrejurările în care aceasta s-a săvârşit, coroborate cu circumstanţele personale şi reale ale inculpatului, poziţia constantă de nerecunoaştere a faptei, nu are ocupaţie, este recidivist (anterior a mai săvârşit infracţiuni de violenţă: tâlhărie, vătămare corporală gravă.
Curtea a aplicat inculpatului o pedeapsă care, prin cuantumul ei, să asigure scopul sancţionator penal şi de reeducare, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 16 octombrie 2005 – până la 2 martie 2006 când a fost pus în libertate de instanţa fondului, urmare a achitării sale, conform art. 350 C. proc. pen.
Având în vedere că inculpatul îşi are domiciliul în comuna Pantelimon, jud. Ilfov, iar pe teritoriul municipiului Bucureşti a săvârşit o infracţiune gravă şi având în vedere prevederile alin. (4) al art. 116 C. pen., Curtea a aplicat acestui inculpat măsura de siguranţă a interzicerii prezenţei acestuia pe raza municipiului Bucureşti, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 169 C. proc. pen., Curtea a dispus ridicarea sechestrului asigurator şi restituirea autoturismului Dacia 1310 către proprietar, numitului C.M. indisponibilizat prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr. 1900/ P din 10 august 2005, precum şi a talonului auto, a cărţii de identitate pentru autoturismul cu serie de şasiu, împreună cu legătura de trei chei tip Dacia.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea obiectelor corp delict menţionate în dovada seria B/20898 din 2 noiembrie 2005 şi depunerea acestora la Camera de corpuri delicte, întrucât au fost folosite, astfel cum rezultă din actele dosarului, la sustragerea autoturismului, prin forţarea butucului portierei.
Potrivit art. 14 şi 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., l-a obligat pe inculpatul S.N. la despăgubiri materiale, în cuantum de 2000 RON, 1700 Euro şi 2000 dolari S.U.A., pentru sumele în valută, urmând a fi avut în vedere cursul zilei în lei, la data efectivă a efectuării plăţii către partea civilă A.L., întrucât aceasta a făcut dovada sumelor de bani pe care le avea asupra sa în geanta ce i-a fost sustrasă, şi la 46.509.403 lei către partea civilă SC K.C.G. SRL, reprezentând contravaloarea reparaţiilor efectuate la autoutilitara Ford Tranzit, conform, facturii fiscale.
În baza art. 999 C. civ., partea civilă A.L. şi Z. (C.N.) au solicitat daune morale în cuantum de 50 milioane lei (5000 RON) şi respectiv 70 milioane lei (7000 RON), fără însă a motiva această cerere, respectiv în ce au constat eventualele prejudicii morale, sens în care, Curtea de apel a respins, ca nefondate, cererile formulate.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul S.N. cerând achitarea lui pentru această infracţiune.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a probelor administrate, cât şi din oficiu, conform art. 3856 şi 3859 C. proc. pen., instanţa constată recursul întemeiat pentru motivele de mai jos.
Cele două instanţe anterioare care s-au pronunţat în cauză, respectiv Tribunalul Bucureşti, ca instanţă de fond şi Curtea de Apel Bucureşti, ca instanţă de apel, au ajuns la soluţii diametral opuse, prima dispunând achitarea inculpatului, iar cea de a doua dispunând condamnarea aceluiaşi inculpat, după administrarea, şi respectiv interpretarea unui material probator incomplet, una dintre instanţe punând accent mai mare pe probele administrate în faza de cercetare judecătorească, pe când cea de a doua, pe cele din faza de urmărire penală.
Pentru aceste motive, nici una nici cealaltă dintre soluţii nu sunt convingătoare, ele cuprinzând şi judecăţi de valoare sau aprecieri proprii ale instanţei, nesusţinute de probe.
În măsura în care s-a evidenţiat încă din faza de urmărire penală şi apoi de către prima instanţă că există contradicţii între declaraţiile părţilor civile privind descrierea participanţilor la faptele de violenţă comise asupra lor, cât şi asupra recunoaşterii făcute în faza de urmărire penală, după fotografii, cât şi văzând poziţia părţilor civile din faţa instanţei de fond faţă de identitatea dintre autorul faptei şi inculpatul S.N., ambele instanţe, atât cea de fond cât şi de apel erau obligate ca, prin toate mijloacele procesuale prevăzute de lege să elucideze aceste contradicţii.
Deşi şi prin motivele scrise de apel formulate Parchetul a arătat că se impunea a fi audiaţi martorii asistenţi C.A. şi C.P.A., care au participat la recunoaşterea după planşa foto de către Z. (C.N.) şi P.M., iar apoi şi apărătorul inculpatului a solicitat reaudierea inculpatului, a părţilor civile şi a martorilor, instanţa de apel, a apreciat că nu se impune această reaudiere, întrucât nu s-au învederat elemente noi care să justifice această reaudiere.
Cât priveşte urma papilară identificată pe autoturismul Dacia 1310 şi care incontestabil aparţine inculpatului S.N., contradicţiile dintre interpretările date de instanţa de fond şi de instanţa de apel au ca explicaţie faptul că nici una din instanţe nu a solicitat relaţii de la organul de specialitate, I.N.E.C., pe care să le interpreteze alături de celelalte probe, privind intervalul de timp cât aceste urme puteau rezista în condiţiile concrete de timp şi de operaţiunile care au fost efectuate asupra maşinii, pentru ca urma să se prezinte în această formă, după intervalul de timp relevat de probele din dosar.
Principiul de drept consacrat de art. 63 alin. (2) C. proc. pen., potrivit căruia probele nu au valoare mai dinainte stabilită, şi că aprecierea probelor se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului, a fost încălcat de ambele instanţe.
Astfel fiind, cum, de asemenea, ambele instanţe au încălcat art. 62 C. proc. pen., care prevede că „în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, urmează a fi admis recursul inculpatului conform art. 38515 pct. 2 alin. ultim C. proc. pen. şi, casând cele două hotărâri să se dispună rejudecarea cauzei de către prima instanţă pentru efectuarea probelor arătate în conţinutul prezentei şi a altora care vor rezulta din dezbateri, în scopul aflării adevărului, respectării principiului legalităţii de arme şi al dreptului la apărare al inculpatului.
De asemenea, nici instanţa de fond şi nici cea de apel nu au avut în vedere celelalte obiecte descrise în faza de urmărire penală ca găsite în autoturism şi de pe care, în parte, s-au prelevat urme, însă despre care nu s-a mai amintit nimic ulterior (sticla de coca-cola, telecomanda, telefonul mobil, ochelarii, casete audio, pixul, etc.).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul S.N. împotriva deciziei penale nr. 708 din 11 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 262 din 2 martie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1137/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 1250/2007. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
