ICCJ. Decizia nr. 1103/2007. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1103/2007
Dosar nr. 1004/54/2006
Şedinţa publică din 28 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 469 din 20 decembrie a Tribunalului Gorj a fost condamnat inculpatul M.V.:
- la 4 ani închisoare, în baza art. 257, cu art. 37 lit. a) C. pen.;
- la 2 ani închisoare, în baza art. 288 alin. (1), cu art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.;
- la un an închisoare, în baza art. 291 cu art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.;
- la 2 ani închisoare, în baza art. 194 alin. (1) cu art. 37 lit. a) C. pen.;
- la 2 ani închisoare, în baza art. 240 cu art. 37 lit. a) C. pen.;
- la 2 ani închisoare, în baza art. 288 cu art. 37 lit. a) C. pen.;
- la 2 ani închisoare, în baza art. 291 cu art. 37 lit. a) C. pen.
S-a constatat că aceste infracţiuni sunt concurente cu infracţiunile prin care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 446 din 9 decembrie 2003 a Tribunalului Gorj, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Au fost puse în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 446/2003 şi au fost contopite cu pedepsele aplicate în cauza de faţă, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită cu un an, având de executat în final 5 ani închisoare.
În baza art. 7 din Decretul nr. 543/2002, s-a dispus revocarea beneficiului graţierii privind pedepsele de câte un an închisoare aplicate în baza art. 293 cu art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 288 alin. (1) cu art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 288 alin. (1) cu art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 293 C. pen., art. 291 C. pen., art. 288 alin. (1) cu art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), aplicate prin sentinţa penală nr. 743 din 5 mai 1999 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, după care s-a dispus contopirea acestor pedepse în pedeapsa cea mai grea de un an închisoare şi s-a dispus să fie executată în cumul aritmetic cu pedeapsa aplicată în cauza de faţă, inculpatul având de executat în final 6 ani închisoare.
S-a dedus din această pedeapsă reţinerea preventivă începând cu 9 decembrie 2003, la zi şi s-a menţinut starea de arest.
În baza art. 257 C. pen., a fost condamnată inculpata B.G., la trei pedepse de câte 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru trei astfel de infracţiuni.
În baza art. 288 alin. (1) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată, la 2 pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru două astfel de infracţiuni.
În baza art. 288 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnată aceeaşi inculpată, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 291 C. pen., a fost condamnată inculpată, la 2 pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru două astfel de infracţiuni.
În baza art. 291 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnată aceeaşi inculpată, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 26, raportat la art. 240 C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu un an, având de executat în final 5 ani şi 6 luni închisoare.
S-a dedus din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, durata reţinerii preventive începând cu 9 decembrie 2003 până la 20 ianuarie 2004.
Prin aceeaşi sentinţă s-a mai dispus restituirea cauţiunii în sumă de 700.000.000 lei ROL consemnată prin recipisa C.E.C. nr. 5/01, seria A nr. 1922605 din 20 ianuarie 2004, la C.E.C. Tg. Jiu, către inculpata B.G.
Au fost interzise inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen.
S-a luat act că prin sentinţa penală nr. 446/2003 a Tribunalului Gorj a fost confiscată de la inculpatul M.V. suma de 9.000.000 lei ROL în favoarea statului.
S-a dispus confiscarea în favoarea statului de la inculpatul M.V. a sumei de 6.844.400 lei ROL şi de la inculpata B.G. a sumei de 3.000.000 lei ROL.
S-a dispus anularea actelor false şi a fost respinsă acţiunea civilă formulată de SC C.N. SRL Petroşani.
Au fost obligaţi inculpaţii la câte 1500 lei RON cheltuieli judiciare statului, din care suma de 40 lei RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul M.V., s-a dispus a fi plătită din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În vara anului 2000, numitul S.N., care administra interesele firmei soţiei sale, M.O., respectiv SC O. SRL Tg. Jiu, fiind nevoit să-şi reactualizeze autorizaţia de achiziţionare a materialelor neferoase, reciclabile obţinute anterior, în baza OG nr. 33/1995 a apelat la serviciile inculpatei B.G., despre care aflase că facilitează obţinerea noilor autorizaţii în baza vechilor documente, chiar şi incomplete (al cărei post nu avea legătură cu activitatea de autorizare stabilită în competenţa C.N.R.M., dar care avea calitatea de jurist în cadrul Ministerului Industriei şi Resurselor, şi astfel îşi însuşise legislaţia în vigoare, cât şi modalitatea de eliberare autorizaţiilor de către respectiva comisie).
În acest sens, inculpata a pretins şi primit în 2 rânduri suma totală de 13.000.000 lei ROL de la S.N., promiţându-i acestuia că va interveni la funcţionarii din cadrul C.N.R.M., să-i elibereze autorizaţia în condiţiile în care dosarul era incomplet.
La dosarul respectiv, solicitantul avea pe lângă documentele de la vechea autorizare şi adresa nr. 12101 din 18 iunie 2001 eliberată de I.T.M. Gorj, din care rezulta un număr de 9 angajaţi, cât şi extrasul de Carte Funciară nr. 1693 din 12 iulie 2001.
La cererea inculpatei B.G., S.N. a ştampilat în alb câteva foi de hârtie format A 4, cu motivarea că-i sunt necesare la întocmirea unor cereri de autorizare, avizare. Aceasta a ţinut dosarul asupra sa până când l-a contactat pe numitul M.V.
Constatând că se află în situaţia de a înapoia dosarul solicitantului, întrucât la vremea respectivă activitatea C.E.A. era temporar întreruptă, căci nu erau încă elaborate normele metodologice pentru aplicarea noului act normativ, respectiv OG nr. 16/2001 cu privire la actualizarea autorizaţiilor, inculpata B.G. a falsificat documentele în aşa fel încât a creat aparenţa că sunt îndeplinite cumulativ cerinţele impuse de lege, pentru eliberarea autorizaţiei.
S-a mai reţinut că numitul S.N. nu a avut cunoştinţă de falsificarea documentelor din dosar, ţinând, la solicitarea inculpatei, acte în completarea dosarului, respectiv declaraţia de impozit şi certificatul de înregistrare fiscală.
Pentru falsificarea atât a documentelor primite de la S.N., cât şi a acelora primite ulterior de la alte societăţi comerciale, inculpata a introdus într-un calculator tipurile de acte necesare autorizării, astfel încât, prin scanare, a fost în măsură să contrafacă orice document prin păstrarea formei actului real, sub aspectul antetului instituţiei, numărului de înregistrare, sigiliului şi semnăturii, după care a schimbat conţinutul documentului prin trecerea în acesta a condiţiilor minime de autorizare, la fiecare din solicitanţi.
Pentru a-şi acoperi activitatea, inculpata B.G. s-a folosit de inculpatul M.V., căruia i-a facilitat intrarea şi prezenţa în minister, acesta din urmă, ocupându-se de taximetrie şi având numeroase cunoştinţe şi legături în lumea afacerilor cu materiale reciclabile.
Prima instanţă a mai reţinut că inculpatul M.V., după falsificarea documentelor, a preluat dosarul de la inculpata B.G. şi la 23 iulie 2001 l-a înregistrat sub nr. 268103 la Ministerul Industriei şi Resurselor şi i-a comunicat inculpatei acest fapt, care urma să aibă grija dosarului în circuit.
Ulterior dosarul a fost înregistrat la C.N.R.M. şi apoi repartizat pentru analiză expertului A.O.V., care la 25 iulie 2001, a încheiat procesul-verbal nr. 338, în care a menţionat că sunt întrunite condiţiile pentru autorizare.
Procesul-verbal respectiv a fost avizat de compartimentul metalurgie, apoi semnat de directorul general M.P. la 27 iulie 2001, iar ulterior, s-a eliberat autorizaţia de achiziţionare a deşeurilor neferoase reciclabile, seria AA nr. 113/20 care a fost înmânată, la intervenţia inculpatei B.G., lui S.N.
S-a reţinut, de asemenea, de către prima instanţă că în dosarul de autorizare au fost falsificate şi folosite de către inculpaţii M.V. şi B.G. mai multe acte, respectiv: certificatul constatator nr. 3384/2001; autorizaţiile de mediu nr. 647/2000 şi nr. 273/2002; autorizaţia sanitară de funcţionare nr. 003481/2001; autorizaţia de funcţionare a Protecţiei Muncii nr. 718/2001; extrasul de carte funciară nr. 1693/2001; extrasul din balanţa mijloacelor fixe; declaraţia pentru stabilirea impozitului pe clădiri şi altele.
Totodată, s-a mai constatat că în cursul lunii iulie 2002, administratorul SC N.P.C. SRL Tg. Jiu – F.R.D. a luat legătura, prin intermediul martorului P.S., director al M.V. SA DEVA, cu inculpata B.G., care i-a precizat într-o notă actele necesare autorizării a două puncte de lucru în localităţile Plopşoru şi Rovinarii-Vîrţ.
Administratorul societăţii respective, prin intermediul angajatei sale Ş.I. a format dosarul, conform notei primită de la inculpată şi apoi, s-a deplasat la Bucureşti, la sediul Ministerului Industriei şi Resurselor unde s-a întâlnit cu inculpata B.G., care i-a promis sprijinul în vederea obţinerii autorizaţiei, sens în care aceasta s-a deplasat la biroul expertului T.A.P. din cadrul C.N.R.M., însă acesta a refuzat să-i acorde sprijin, motivând absenţa şefului de serviciu D.N.
Faţă de această situaţie, inculpata l-a lăsat pe solicitant să aştepte şi, contactându-l pe inculpatul M.V. i-a sugerat să se comporte cu solicitantul ca şi cum ar fi expert inspector în cadrul comisiei şi să-i solicite suma de 300 dolari S.U.A. împreună cu dosarul pentru autorizare.
În continuare, după ce inculpata l-a recomandat pe inculpatul M.V. ca fiind inspector, acesta l-a condus pe F.R.D. într-un birou separat, aflat la parterul instituţiei, unde a efectuat o verificare a dosarului şi l-a reţinut, cu promisiunea că va elibera autorizaţia în termen de 2 săptămâni, fapt pentru care a pretins şi primit suma de 9.000.000 lei ROL. Totodată a cerut administratorului solicitant să semneze şi să ştampileze în alb un număr de 2-3 coli de hârtie format A 4, motivând că sunt necesare întocmirii unor cereri în numele său pentru autorizare şi avizare.
Astfel, cei doi inculpaţi au modificat esenţial conţinutul actelor SC N.P.C. SRL Tg. Jiu, pentru a fi îndeplinite condiţiile în vederea autorizării, iar dosarul cu actele falsificate a fost depus la registratură de către inculpatul M.V., care a şi întocmit cererea de acordare a autorizaţiei, pe una din filele semnate în alb.
Dosarul a fost repartizat expertului B.A. care, stabilind că sunt întrunite condiţiile pentru autorizarea punctului de lucru din oraşul Rovinari, a încheiat procesul-verbal nr. 332/268119, în baza căruia s-a eliberat autorizaţia seria AV nr. 283/20 din 11 septembrie 2001, ce a fost ridicată de la secretariat prin grija inculpatei B.G. şi înmânată de inculpatul M.V. numitului F.R.D.
Tribunalul Gorj a mai reţinut că, în cursul lunii octombrie 2001, M.G., administrator al SC S.A. SRL Tg. Jiu a solicitat inculpatului M.V. facilitarea eliberării autorizaţiei de valorificare a materialelor reciclabile. Cu această ocazie inculpatul a pretins şi primit de la M.G. suma de 9.000.000 lei RON, reţinând, totodată, de la acesta câteva coli de hârtie, ştampilate şi semnate în alb, precum şi dosarul cu unele acte, cei doi convenind să păstreze legătura telefonică, până la obţinerea autorizaţiei. Dosarul a fost completat cu documente false prin intermediul inculpatei B.G., solicitantul înmânându-i acesteia suma de 6.000.000 lei RON.
Autorizaţia solicitată de M.G., seria AV nr. 361 din 23 noiembrie 2001 a fost eliberată în baza procesului - verbal nr. 425 din 19 noiembrie 2001, încheiat de expertul C.M., fără ca aceasta să-şi poată da seama că la dosar sunt acte false şi nu există documente referitoare la modul în care a fost înmânată autorizaţia solicitantului . S-a mai reţinut că inculpatul M.V., prin ameninţare, l-a constrâns pe numitul M.G. să-i înmâneze suma de 7.000.000 lei RON, pentru a nu-i supune firma la unele controale şi sancţiuni administrative.
M.G., dând crezare acestor ameninţări, a expediat în line suma de 6.844.400 lei ROL pe numele cumnatei inculpatului M.V., respectiv C.I., banii fiind ridicaţi de inculpat.
În drept, s-a reţinut că activitatea infracţională a celor doi inculpaţi întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunilor descrise în cuprinsul actului de sesizare al instanţei, iar acestora li s-au aplicat pedepse individualizate potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dar şi prin raportare la circumstanţele personale.
Ambii inculpaţi au declarat apel împotriva sentinţei mai sus-menţionate, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, inculpata B.G. a susţinut, în principal, că din ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă că a comis infracţiunile pentru care a fost condamnată, solicitând achitarea sa urmare a admiterii recursului şi desfiinţării sentinţei atacate. În subsidiar, inculpata a susţinut că sentinţa apelată este netemeinică, atât sub aspectul întinderii pedepsei, care este prea mare, cât şi sub aspectul modalităţii de executare, solicitând reducerea pedepsei sub minimul special, urmând ca aceasta să fie executată fără privare de libertate.
Inculpatul M.V. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi, pe fond, în rejudecare, în principal, reducerea pedepsei aplicate, apreciată ca fiind mare, iar în subsidiar, înlăturarea sporului de pedeapsă de un an închisoare.
Curtea de Apel Craiova a apreciat apelurile formulate de inculpaţi ca fiind întemeiate şi prin Decizia penală nr. 246 din 14 septembrie 2006 le-a admis ca atare şi a dispus următoarele:
A desfiinţat sentinţa penală nr. 469 din 20 decembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Gorj, sub aspectul laturii penale şi în consecinţă;
1) Cu privire la inculpatul M.V. a înlăturat sporul de pedeapsă de un an închisoare, dispunând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
A dedus în continuare detenţia preventivă executată de inculpat de la 20 decembrie 2005 la 16 mai 2006.
2) Cu privire la inculpata B.G. a descontopit pedepsele şi a înlăturat sporul de pedeapsă pentru concurs de infracţiuni de un an închisoare, reducând pedepsele aplicate inculpatei astfel:
- la câte 3 ani închisoare, pentru cele trei infracţiuni prevăzute de art. 257 C. pen.;
- la câte un an închisoare, pentru cele două infracţiuni prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen.;
- la un an şi 2 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., cu art. 41 alin. 2 C. pen.;
- la câte 6 luni închisoare, pentru cele două infracţiuni prevăzute de art. 291 C. pen.;
- la 8 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- la 10 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 240 C. pen.
A recontopit pedepsele, astfel cum au fost reduse, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, iar în baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicată, pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
În baza art. 863 C. pen., a dispus ca pe durata termenului de încercare, condamnata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea sau la S.S.P.V.R.S. de pe lângă Tribunalul Gorj;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
A atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor ce decurg potrivit art. 86 4 C. pen.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Prin aceeaşi decizie, s-a mai dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul M.V., în sumă de 100 lei RON să se plătească din fondul M.J. către Baroul Craiova.
Împotriva deciziei penale mai sus-enunţată, în termen legal, au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de ambii inculpaţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru motivele relevate în cuprinsul încheierii de şedinţă din 26 februarie 2007, termen când părţilor li s-a acordat cuvântul la dezbateri.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că ambele instanţe au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au stabilit vinovăţia inculpaţilor, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise de aceştia încadrarea juridică corespunzătoare.
Potrivit dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de pericolul social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În ce priveşte critica recurenţilor vizând reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, se constată că instanţa de apel a procedat corect atunci când a apreciat că raportat la circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor deduse judecăţii, precum şi la circumstanţele personale ale fiecăruia dintre inculpaţi, se justifică înlăturarea sporului de câte un an închisoare, aplicat de prima instanţă.
De asemenea, se constată că faţă de pericolul social concret al faptelor, limitele de pedeapsă, scopul ei şi criteriile de individualizare instanţa de prim control judiciar, în mod justificat şi judicios, a redozat sancţiunile penale aplicate inculpatei B.G., în sensul orientării lor către minimul special şi, urmare a aplicării dispoziţiilor art. 33 şi 34 C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultantă de 3 ani închisoare, aplicând dispoziţiile art. 86 1 C. pen. şi apreciind, corect, că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de privare de libertate. A stabilit totodată căror măsuri de supraveghere urmează să se supună inculpata, precum şi condiţiile în care se poate dispune revocarea acesteia, potrivit prevederilor art. 863 şi, respectiv art. 86 4 C. pen.
Pe cale de consecinţă, se va constata că susţinerile reprezentantului parchetului, precum şi cele ale apărării inculpatului M.V. sunt nefondate pe acest aspect şi vor fi înlăturate ca atare.
Totodată, Înalta Curte constată că nu pot fi reţinute în cauză nici susţinerile apărării inculpatei B.G. potrivit cu care, în speţă, s-ar impune o soluţie de achitare a acesteia, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu au suport real. Din ansamblul probator administrat în cauză rezultă în mod cert că inculpata, angajată în cadrul Ministerului Industriei şi Resurselor, a desfăşurat o vastă activitate infracţională, a pretins şi primit sume diferite în lei, făcând trafic de influenţă şi falsificând acte în scopul obţinerii, pentru numiţii S.N., F.R.D. şi M.G., a unor autorizaţii necesare achiziţionării materialelor neferoase.
De asemenea, Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de inculpaţii M.V. şi B.G. sunt întemeiate numai sub aspectul aplicării pedepsei accesorii celor doi inculpaţi, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 71 alin. (3) C. pen., pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen., se aplică ţinându-se seama de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, de împrejurările cauzei, de persoana infractorului şi de interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă.
Acest text de lege a fost introdus prin Legea nr. 278/2006, apărută după soluţionarea cauzei în fond, iar instanţa de prim control judiciar a procedat greşit atunci când nu l-a aplicat, deşi era obligată să constate că inculpatul M.V. a comis fapte, ce nu erau de natură a-l face inapt să-şi exercite drepturile părinteşti sau dreptul de a fi tutore sau curator. Prin urmare, inculpatului M.V. instanţa de apel trebuia să-i interzică doar exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepsei accesorii, iar în ceea ce o priveşte pe inculpata B.G., odată cu aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., instanţa de apel trebuia să-i aplice acesteia şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) - c) C. pen. şi apoi să dispună şi suspendarea acesteia conform dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen.
Faţă de considerentele mai sus enunţate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a constata că recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de inculpaţii M.V. şi B.G. sunt întemeiate numai sub aspectul aplicării pedepsei accesorii celor doi inculpaţi şi, potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., le va admite ca atare şi va proceda conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de inculpaţii M.V. şi B.G. împotriva deciziei penale nr. 246 din 14 septembrie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Casează în parte Decizia penală sus-menţionată, precum şi sentinţa penală nr. 469 din 20 decembrie 2005 a Tribunalului Gorj numai în ceea ce priveşte pedeapsa accesorie aplicată inculpaţilor M.V. şi B.G. şi în rejudecare:
Modifică din sentinţa penală recurată dispoziţia privind pedeapsa accesorie aplicată inculpaţilor M.V. şi B.G., în sensul că interzice acestora doar exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
Potrivit art. 71 alin. (4) C. pen., suspendă executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatei B.G., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1045/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 1137/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
