ICCJ. Decizia nr. 1385/2007. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1385/2007
Dosar nr. 9094/2/2006
Şedinţa publică din 13 martie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 175 din 6 noiembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta P.M. împotriva rezoluţiei din data 8 mai 2006 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 30 lei.
S-a reţinut că, la data de 24 iulie 2003, persoana vătămată P.M. a formulat plângere penală prin care a sesizat faptul că a fost indusă în eroare de făptuitorii U.N. şi R.F. cu ocazia încheierii unui contract de vânzare-cumpărare, având ca obiect un imobil situat pe raza Sectorului 2 Bucureşti, înscrisul fiind autentificat de notarul public P.C.M.
Prin rezoluţia nr. 2504/P/2004 din 8 mai 2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, 249, 289 C. pen., în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (4) şi art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 51 alin. (1) C. pen., reţinându-se că acesta a fost în eroare la momentul autentificării actului de vânzare-cumpărare.
Plângerea formulată de persoana vătămată împotriva măsurii dispusă de procuror, potrivit dispoziţiilor art. 275 – art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin rezoluţia nr. 1499/II/2/2006 din 18 septembrie 2006.
În temeiul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., petiţionara s-a adresat cu plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale instanţei de judecată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a apreciat soluţia de netrimitere în judecată ca legală şi temeinică şi, în consecinţă, a respins plângerea ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi petenta P.M.
Parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa competentă, întrucât a fost soluţionată cu încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la competenţa materială.
Petiţionara a solicitat prin motivele scrise de recurs, casarea sentinţei pronunţate, admiterea plângerii şi trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmării penale, faţă de notarul public.
Prin concluziile orale, petiţionara a solicitat casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Examinând recursurile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt întemeiate pentru următoarele considerente.
Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi (M. Of. nr. 677/7.08.2006) a modificat, prin art. I pct. 13, conţinutul art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., astfel că de la data intrării în vigoare a legii arătate, la 30 zile de la publicarea ei, infracţiunile săvârşite de notarii publici se judecă în primă instanţă de judecătorie.
Pe de altă parte, conform dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, se adresează la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Având în vedere aceste dispoziţii legale, precum şi faptul că plângerea petiţionarei a fost adresată instanţei la data de 4 octombrie 2006, rezultă că soluţionarea cauzei revenea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, ca instanţă de judecată competentă material şi teritorial.
În consecinţă, având în vedere cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 1 C. proc. pen., Curtea urmează să admită recursurile, să caseze sentinţa atacată şi să trimită cauza spre competentă soluţionare Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de petiţionara P.M. împotriva sentinţei penale nr. 175 din 6 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Casează sentinţa penală atacată şi dispune trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Judecătoria sector 2 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1312/2007. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 139/2007. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
