ICCJ. Decizia nr. 1601/2007. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1601/2007
Dosar nr. 1633/1/2007
Şedinţa publică din 23 martie 2007
Asupra recursurilor de faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin Încheierea din 2 februarie 2007, pronunţată în dosarul nr. 18209/3/2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a menţinut arestarea preventivă a apelanţilor inculpaţi Z.Z.P., Z.J.J., B.D. şi S.I., în baza 3002 şi a art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs inculpaţii Z.Z.P. şi S.I.
Motivele de casare invocate s-au referit la inexistenţa, în prezent, a unor temeiuri care să mai justifice menţinerea în continuare a măsurii arestării preventive, faza procesuală, precum şi durata arestării preventive. Recurentul inculpat Z.Z.P. a invocat, în plus, lipsa interpretului de limbă chineză.
Înalta Curte constată, că recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b.
Conform art. 160b alin. (3) din acelaşi cod, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Prin încheierea atacată, instanţa de apel, constatând că aceste dispoziţii procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpaţii Z.Z.P. şi S.I. au comis mai multe fapte penale grave (trafic de persoane minore, proxenetism), iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menţinerea arestării preventive.
Înalta Curte reţine că încheierea instanţei de apel este legală şi justificată.
Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din C.A.D.O.L.F., referitor la cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpaţii au fost, iniţial, arestaţi în vederea aducerii lor în faţa autorităţilor judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că au săvârşit o infracţiune [(lit. c)].
Ulterior, măsura arestării a fost menţinută pe baza condamnării pronunţate de un tribunal competent [(art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenţie)], în speţă, în temeiul condamnării inculpatului Z.Z.P., la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată, în baza art. 12 alin. (1) şi (2) şi art. 13 alin. (1), (2), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13, 33 şi 34 C. pen. şi a inculpatului S.I., la pedeapsa de 3 ani închisoare, în baza art. 329 C. pen., prin sentinţa penală nr. 1548 din 13 decembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Chiar dacă sentinţa nu a rămas, încă, definitivă, menţinerea arestării preventive a inculpaţilor recurenţi este justificată, aceştia fiind trimişi în judecată pentru infracţiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare şi existând probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Motivele de casare învocate de recurenţii inculpaţi (faza procesuală, durata arestării preventive) nu pot determina admiterea recursului şi punerea lor în libertate prin revocarea măsurii arestării preventive, deoarece nici faza procesuală (cauza se află în apel) şi nici durata arestării preventive nu constituie cauze legale de revocare a măsurii arestării preventive, ori de încetare de drept a acestei măsuri, decât în condiţiile prevederilor art. 140 alin. (2) C. proc. pen., condiţii care, în speţă, nu sunt îndeplinite.
Totodată, trecerea unei perioade de un an şi 5 luni de arest preventiv nu este de natură a înlătura pericolul social concret pe care îl prezintă inculpaţii pentru ordinea publică în raport cu gravitatea faptelor săvârşite şi cu persoana acestora.
Totodată, referitor la lipsa interpretului de limbă chineză, caz de nulitate invocat de cetăţeanul chinez Z.Z.P., această împrejurare nu poate fi avută în vedere, întrucât, astfel cum rezultă din încheierea atacată, acest recurent inculpat cunoaşte suficient limba română, el punând concluzii în această limbă, iar pentru apărarea sa în apel, i s-a acordat termen în acest sens. Nu a dovedit că, în această fază procesuală, ar fi fost vătămat prin lipsa interpretului de limbă chineză.
Constatând că sunt întrunite atât cerinţele art. 3002 şi ale art. 160b alin. (3) C. proc. pen., cât şi prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) şi c) şi ale art. 6 din C.A.D.O.L.F., Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 140 lei, din care onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 40 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă chineză se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi S.I. şi Z.Z.P. împotriva Încheierii din 2 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 18209/3/2006 (nr. vechi 278/2007).
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limba chineză se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 martie 2007.
← ICCJ. Decizia nr. 1556/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1615/2007. Penal. Menţinere măsură de... → |
---|