ICCJ. Decizia nr. 243/2007. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 243/2007
Dosar nr. 57/45/2006
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, petentul C.G. a formulat plângere împotriva ofiţerilor de poliţie B.I., subcomisar în cadrul I.P.J. Vaslui şi D.V., lucrător la S.C.C.O. în cadrul aceluiaşi inspectorat de poliţie acuzându-i că i-au încălcat drepturile fundamentale ale omului prevăzut de art. 6 alin. (2) şi (3) din C.E.D.O., precum şi ale art. 6 alin. (3), (4) şi (5) C. proc. pen.
În motivarea plângerii petentul a arătat că persoanele menţionate au folosit denunţători şi martori mincinoşi, urmărind privarea sa de libertate în dosarele nr. 661/2003 şi 670/2003 în care era cercetat şi că i-au refuzat cereri cu privire la administrarea de probe.
Din actele premergătoare s-a stabilit că petentul C.G. a fost cercetat în dosarul nr. 557/P/2003, în care se aflau conexate alte două dosare, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 255, 256, 257, 246 C. pen. şi art. 13 din Legea nr. 78/2000, în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 288 alin. (3), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
În această cauză a fost întocmit un proces-verbal de consemnare a denunţului oral, la data de 24 noiembrie 2003, de către ofiţerii de poliţie B.I. şi D.V., la sesizarea numitului N.D., iar ulterior au fost audiate în calitate de martor mai multe persoane şi anume D.C., G.P. şi N.D.
În urma verificărilor făcute s-a stabilit că, ofiţerii de poliţie B.I. şi D.V., au respectat dispoziţiile legale atât în ce priveşte întocmirea procesului verbal de înregistrare a denunţului formulat, cât şi la efectuarea cercetărilor în cele două cauze penale, astfel încât nu sunt îndeplinite cerinţele infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), reclamată de petent, situaţie în care acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare.
Plângerea adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a fost respinsă prin rezoluţia nr. 897/II/2 din 27 septembrie 2006.
Împotriva acestei rezoluţii petentul a formulat plângere la instanţa de judecată prin care a susţinut că i-au fost vătămate interesele sale legitime în dosarele nr. 661 şi 670/2003, că nu s-a aflat adevărul întrucât poliţiştii s-au folosit de denunţători şi martori mincinoşi, refuzând să verifice autenticitatea declaraţiilor date, astfel că aceştia şi-au modificat cuantumul relatărilor în faţa procurorului, solicitând infirmarea soluţiilor procurorului şi trimiterea cauzei la acelaşi parchet pentru stabilirea răspunderii poliţiştilor reclamaţi.
Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 56 din 7 noiembrie 2006, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei cu nr. 79/ P din 24 august 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, pe care l-a obligat la plata sumei de 40 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea acestei hotărâri prima instanţă a arătat că în sarcina celor doi poliţişti nu se poate reţine vreo încălcare a legalităţii în activitatea de serviciu cu prilejul instrumentării cauzelor repartizate, în speţă nedovedindu-se că aceştia au efectuat ori au omis să efectueze acte cu consecinţe dăunătoare persoanelor cercetate.
S-a mai arătat că, susţinerile petentului referitoare la nerespectarea dreptului său de apărare sau neaducerea la cunoştinţă a învinuirii nu pot fi primite, întrucât dispoziţiile legale invocate nu sunt incidente în faza efectuării de acte premergătoare, astfel cum rezultă din prevederile art. 224 C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petentul C.G. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacată, desfiinţarea rezoluţiei nr. 79/P/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi trimiterea cauzei la acelaşi parchet pentru continuarea cercetărilor privind pe cei doi poliţişti, B.I. şi D.V., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) (abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor).
Recursul declarat de petentul C.G. este nefondat.
Analizând actele şi lucrările efectuate în cursul actelor premergătoare cât şi motivarea primei instanţe se constată că în mod corect, atât procurorul prin ordonanţă, cât şi instanţa de judecată, prin sentinţa atacată, au stabilit că în cauză nu rezultă existenţa unor dovezi care să ducă la concluzia că cei doi poliţişti şi-au încălcat în vreun fel anume atribuţiile de serviciu şi prin aceasta ar fi adus vătămări drepturilor ori intereselor legitime ale petentului.
Se constată că, într-adevăr, cei doi lucrători de poliţie au efectuat acte şi activităţi în dosarele în care petentul a fost cercetat personal, fără însă a-şi depăşi atribuţiunile permise de lege, ci în limitele acesteia.
Faptul că petentul a fost nemulţumit de unele aspecte ivite, pe parcursul cercetării nu pot constitui motive de învinuire a persoanei care îl cercetează pentru săvârşirea unei fapte penale, aceste aspecte putând fi remediate în cursul cercetării prin aducerea lor la cunoştinţa organului ce supraveghează urmărirea penală şi numai în cazul în care aceasta nu primeşte o rezolvare corectă ori persistă, pot fi apreciate ca păgubitoare şi eventual fapte cu caracter penal.
Cum în cauză o astfel de situaţie nu s-a dovedit, urmează a se constata că recursul declarat de petentul C.G. este nefondat şi a fi respins ca atare şi a dispune conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.G. împotriva sentinţei penale nr. 56 din 7 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 238/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 244/2007. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
