ICCJ. Decizia nr. 2904/2007. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2904/2007
Dosar nr.5073/1/2007
Şedinţa publică din 30 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 38 din 15 mai 2007, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondată, cererea de predare amânată formulată de persoana solicitată L.C.D.
Sub nr. 614/32/2007, a fost înregistrată cererea persoanei solicitate L.C.D. privind amânarea predării sale dispusă prin sentinţa penală nr. 31 din 27 aprilie2007 pronunţată de Curtea de Apel Bacău.
În motivarea cererii, a precizat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, deoarece este urmărit penal în dosarul nr. 2359/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău pentru infracţiunea de lovire.
Analizând cererea formulată, instanţa de fond a constatat că prin sentinţa penală nr. 31 din 27 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, rămasă definitivă la 2 mai 2007, s-a dispus în temeiul art. 94 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată privind cooperarea judiciară în materie penală, admiterea cererii pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 5 martie 2007, de Procuratura Kaiserlautem, privindu-l pe L.C.D. în dosarul nr. 611 JS 13837/04.
Prin încheierea nr. 24 din 3 aprilie 2007, dată în dosarul nr. 614/32/2007, Curtea de Apel Bacău a dispus, potrivit art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, arestarea persoanei solicitate pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 4 aprilie 2007 până la 2 mai 2007, inclusiv.
În ceea ce priveşte cererea ce face obiectul prezentei cauze, s-a reţinut că art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată, prevede că atunci când „persoana urmărită este urmărită penal sau judecată de autorităţile judiciare române pentru o faptă diferită de cea care motivează mandatul european de arestare, autoritatea judiciară de executare română, chiar dacă s-a dispus executarea mandatului, va putea amâna predarea până la terminarea judecăţii sau până la executarea pedepsei".
Analizând actele efectuate în cadrul dosarului nr. 2359/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, a constatat că, la data de 4 mai 2007, numitul B.A.l. a formulat plângere penală împotriva numiţilor L.S.V. şi L.C.D. sub aspectul comiterii infracţiunii de lovire, în prezent efectuându-se acte de cercetare penală, fără ca să se fi dispus începerea urmăririi penale faţă de persoana solicitată L.C.D.
Ori, în aceste condiţii nu se poate reţine incidenţa dispoziţiilor art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată, care foloseşte noţiunea de „persoană urmărită penal".
Totodată a reţinut că în raport de natura infracţiunii reclamate există posibilitatea legală ca persoana vătămată să-şi retragă plângerea penală care, pe de altă parte, nu-i oferă numitului L.C.D. calitatea de „persoană urmărită penal", ea fiind făcută, la o dată ulterioară predării, neputând fi calificată decât ca fiind făcută „pro causa".
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs persoana solicitată, care a criticat-o pentru nelegalitate, sub aspectul greşitei respingeri a cererii sale de predare amânată, în condiţiile în care în România are un dosar penal în care este acuzat de lovire şi în care trebuie să-şi facă apărările pe care le va considera necesare.
Examinând recursul persoanei solicitate în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte apreciază că acesta nu este întemeiat.
Instanţa de fond a constatat în mod corect că plângerea penală împotriva persoanei solicitate a fost formulată, la data de 4 mai 2007, după pronunţarea hotărârii de executare a mandatului european de arestare şi predare a acesteia iar, până la data judecării cererii de predare amânată, nu a fost începută urmărirea penală împotriva persoanei solicitate, pentru ca aceasta să fie o persoană „urmărită penal", în sensul art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
Totodată, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 nu au caracter imperativ, lăsând la latitudinea instanţei aprecierea oportunităţii amânării predării. în raport de datele concrete ale cauzei, obiectul şi momentul formulării plângerii penale împotriva persoanei solicitate, Înalta Curte mai constată că instanţa de fond a apreciat în mod corect că nu se impune amânarea predării persoanei solicitate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de persoana solicitată, ca nefondat, constatând că nu se impune amânarea predării.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurenta - persoană solicitată va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată L.C.D. împotriva sentinţei penale nr. 38 din 15 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bacău.
Obligă recurenta persoană solicitată la 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 30 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 273/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1212/2007. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
