ICCJ. Decizia nr. 2701/2007. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2701/2007
Dosar nr. 4709/1/2007
Şedinţa publică din 18 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 3 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. 363/57/2007, s-a dispus, în temeiul art. 160b alin. (3) C. proc. pen., menţinerea arestării preventive a inculpatului Ţ.V.D. trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
În motivarea încheierii s-a arătat că, întrucât măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale, iar temeiurile care au determinat arestarea inculpatului subzistă şi impun în continuare privarea de libertate şi pentru a se asigura o bună desfăşurare a procesului penal se justifică menţinerea acestei măsuri în condiţiile legii.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul menţinerii măsurii arestării preventive, pe care o consideră greşită şi a susţinut că în cauză nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri, solicitând revocarea acesteia.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menţinerea acestei măsuri.
În cauză, verificând actele şi lucrările de la dosar, se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive îl constituie prevederile art. 148 lit. f) C. proc. pen. (astfel cum a fost modificat), respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată este mai mare de 4 ani şi lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând recursul declarat de inculpat raportat la cele mai sus arătate, se constată că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive nu a dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanţă prin care s-a reţinut vinovăţia acestuia pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată, cauza aflându-se în prezent la instanţa de apel.
Faţă de această situaţie, urmează a se constata că în cauză nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive şi că, pe cale de consecinţă, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării şi până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice această cerere.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul Ţ.V.D. este nefondat şi a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat Ţ.V.D. împotriva încheierii de şedinţă din 3 mai 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 363/57/2007.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2618/2007. Penal. Abuz în serviciu contra... | ICCJ. Decizia nr. 273/2007. Penal → |
|---|
