ICCJ. Decizia nr. 305/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 305/2007
Dosar nr. 2197/44/2006
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 153 din 31 martie 2006, Tribunalul Galaţi a condamnat-o pe inculpata C.I.S., la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 de ore din data de 24 mai 2004.
În cadrul procesului penal a fost soluţionată latura civilă a cauzei. În conformitate cu art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpată, cuţitul folosit la săvârşirea infracţiunii, având lama cu o lungime de aproximativ 19,5 cm şi mânerul cu o lungime de aproximativ 12,5 cm, aflat la Camera de Corpuri delicte din cadrul Tribunalului Galaţi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpata a convieţuit în concubinaj cu victima B.R., din anul 1985. Din această relaţia au rezultat doi copii: B.T.D. şi B.A.E., în vârstă de 19 ani şi respectiv 17 ani.
În timp, relaţia dintre cei doi s-a deteriorat, iar în cursul lunii martie 2003, s-au despărţit.
Inculpata C.I.S. a rămas în locuinţa situată în municipiul Galaţi, împreună cu cele două fiice iar victima B.R., după ce a locuit pe la diferite adrese, s-a mutat la sora sa N.M.
După încetarea relaţiei de concubinaj cu victima, inculpata l-a cunoscut, tot în cursul lunii martie 2003, pe martorul I.M.
Relaţiile apropiate dintre aceştia au ajuns să fie cunoscute şi de victimă, relaţii neagreate de acesta.
Victima, B.R. a trecut deseori pe la locuinţa inculpatei, deoarece îşi vizita fiicele, cărora le aducea alimente şi bani.
De fiecare dată, victima striga cele două fiice, din stradă, locuinţa fiind situată la nivelul etajului unu, dormitorul având geamul şi balconul către stradă.
Atunci când inculpata nu era la domiciliu, victima B.R. urca, însoţită de fiicele sale, în locuinţă.
În spaţiul de la etajul unu, împreună cu inculpata, are locuinţa şi martora S.C. Acestea foloseau în comun holul-antreu, holul interior şi baia, având separate bucătăriile şi camerele. Uşa de acces este comună.
Inculpata are numai o cameră, situată în capătul opus al holului interior.
În seara zilei de 11 septembrie 2003, în jurul orei 23,00, victima B.R. a mers la locuinţa fostei sale concubine, inculpata C.I.S., să ducă o sacoşă cu alimente pentru fiicele sale şi să se intereseze de fiica sa minoră, B.A.E.
Victima a strigat din stradă, în dreptul balconului de la dormitor, însă nu a răspuns nimeni. A urcat în imobil şi a sunat insistent la uşa locuinţei inculpatei.
Din interior, fără să îi deschidă uşa, inculpata i-a solicitat victimei să plece. Aceasta a lăsat sacoşa cu alimente în mânerul uşii locuinţei, în exterior şi a coborât din nou în stradă. Aici, a strigat la fiica sa, B.A.E., necunoscând împrejurarea că aceasta nu era la domiciliu.
Nici de această dată nu a răspuns, motiv pentru care a urcat din nou în imobil.
Sesizând că sacoşa nu era în mânerul uşii, unde o lăsase, victima a bătut în uşa locuinţei, solicitându-i inculpatei să o scoată afară pe fiica lor B.A.E.
În aceste împrejurări, inculpata, aflată în interiorul locuinţei, a precizat că a luat un cuţit de pe masa din bucătărie şi a mers în holul antreu. În momentul în care victima a forţat uşa de acces, în holul locuinţei şi a intenţionat să urce cele două trepte, deşi a sesizat că victima nu avea nimic în mâini, a lovit-o cu cuţitul în abdomen, o singură dată.
După ce a fost lovită cu cuţitul în zona abdominală, victima B.R. a coborât în stradă şi a mers în apropierea clădirii R., solicitându-i martorului B.R.P., agent de pază, să anunţe ambulanţa.
La ora 22,30, victima B.R. a fost internată în Spitalul de Urgenţă Sf. Apostol Andrei Galaţi, fiind supusă unei intervenţii chirurgicale de urgenţă.
Fiind sesizate organele de poliţie, acestea s-au deplasat la locuinţa inculpatei, care, în noaptea de 11 septembrie 2003, a fost condusă la sediul Secţiei 1 Poliţie, unde a fost audiată după ce, în prealabil, a predat organelor de poliţie cuţitul – obiect corp delict, folosit de aceasta la lovirea victimei.
Deşi victimei B.R. i-a fost acordată asistenţă medicală de specialitate, evoluţia post-operatorie a fost nefavorabilă, aceasta decedând la data de 25 septembrie 2003, ora 22,35.
În urma efectuării autopsiei, s-a concluzionat că moartea victimei B.R. a fost violentă şi s-a datorat stării toxico-septice consecutivă a plăgii înţepat-tăiate penetrante abdominal cu plagă transfixiantă hepatică, complicată în evoluţie cu peritonită purulentă şi necroză pancreatică, complicaţie inevitabilă.
S-a mai stabilit că plaga înţepat-tăiată penetrantă abdominal a putut fi produsă prin lovire cu corp înţepător-tăietor, posibil cuţit, direcţia de pătrundere a corpului înţepător-tăietor fiind antero-posterior şi uşor de sus în jos.
Între plaga înţepat-tăiată penetrantă abdominal cu plaga transfixiantă hepatică lob stâng, cu peritonită purulentă generalizată, abces şi necroză de pancreas, bronhopneumonie, stare toxico-septică şi moartea victimei, a existat raport direct de cauzalitate.
La internarea în spital, victima a avut o alcoolemie de 2 gr. o/oo.
Tratamentul medico-chirurgical a fost corect efectuat I.M.L. Iaşi a avizat concluziile medico-legale privind natura şi felul morţii victimei B.R., precizându-se că atitudinea chirurgicală şi postoperatorie faţă de caz a fost adecvată.
Prima instanţă a reţinut că, în drept, fapta inculpatei de a aplica o lovitură victimei cu un cuţit, după ce victima a pătruns în holul-antreu, producându-i o plagă înţepat-tăiată penetrantă abdominal, de mare gravitate, ce i-a cauzat decesul, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor, prin stare de provocare, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
Instanţa de fond a reţinut că nu poate fi reţinută legitima apărare, nefiind îndeplinite condiţiile art. 44 C. pen.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpata C.I.S. şi partea civilă N.M. care, ulterior, şi-a retras apelul.
Inculpata a criticat sentinţa, susţinând că a săvârşit fapta pentru a respinge pătrunderea victimei prin violenţă în locuinţa sa, considerând că operează o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei legitima apărare.
Prin Decizia penală nr. 181/ A din 26 iunie 2006, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată şi a luat act de retragerea apelului declarat de partea civilă N.M..
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpata, invocând, în continuare art. 44 C. pen., susţinând că victima venea deseori noaptea şi o lovea, încerca să o violeze, situaţie care a determinat-o să doarmă cu cuţitul sub pernă. De asemenea, a solicitat să si aibă în vedere îmbibaţia alcoolică a victimei, 2 o/oo.
Recursul nu este fondat.
În mod corect instanţele au înlăturat apărarea inculpatei, în sensul că s-a aflat în legitimă apărare, deoarece a săvârşit fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a victimei prin violenţă, în locuinţa sa.
Prin dispoziţiile art. 44 alin. (21) C. pen., introdus prin Legea nr. 169/2002, legiuitorul a instituit prezumţia de legitimă apărare pentru persoana care săvârşeşte fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă, viclenie, efracţie sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea.
Acest text de lege nu instituie o prezumţie absolută, ci una relativă, astfel că pentru reţinerea legitimei apărări, în noua variantă, trebuie îndeplinite mai multe condiţii, privitoare la atac (care constă în acţiunea de „pătrundere fără drept" cât şi la apărare.
Pentru a da naştere unei apărări legitime atacul trebuie să îndeplinească mai multe condiţii: să fie material, direct, imediat şi injust; să fie îndreptat împotriva unei persoane, drepturilor acestuia, să pună în pericol grav persoana celui atacat.
Împrejurarea că între părţi existau relaţii conflictuale, că inculpata se temea că va fi atacată, nu constituie un atac, deoarece îi lipseşte o manifestare concretă din partea agresorului.
Într-adevăr, după ce a întrerupt relaţii de concubinaj cu victima şi a început să aibă relaţii apropiate cu martorul I.M., inculpata a formulat mai multe plângeri la poliţie, prin care a reclamat că victima vine la domiciliul său şi provoacă scandal, fără a rezulta însă, din probele administrate în cauză, că în situaţiile respective victima ar fi comis acte grave de violenţă asupra inculpatei.
Nu trebuie ignorate nici relaţiile anterioare dintre părţi.
Deşi inculpata a susţinut că, după ce s-au despărţit, B.R. nu le-a adus alimente la domiciliul celor două fiice, declaraţiile martorilor B.A.E., B.A., N.N., P.N. şi S.C. contrazic această susţinere. Victima B.R. a trecut frecvent pe la locuinţa fiicelor sale, pentru a le aduce alimente iar în seara săvârşirii faptei de către inculpată, aşa cum a precizat şi în declaraţia dată în faţa procurorului după internarea în spital, a adus, de asemenea, alimente. Această împrejurare este susţinută şi de fiica părţilor B.A.E.
Cerinţa esenţială a pătrunderii „fără drept" nu poate fi realizată atunci când aceasta are caracter legitim, victima având dreptul de a avea legături personale cu copii săi.
Pe de altă parte, nu acţionează cu vinovăţie cel care pătrunde într-o locuinţă folosită de mai multe persoane, atât timp cât are asentimentul uneia dintre acestea.
Din materialul probator administrat în cauză rezultă că victima mergea în locuinţă, la fiicele sale, atunci când inculpata lipsea.
Pentru existenţa legitimei apărări este necesar să fie îndeplinită condiţia ca atacul să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.
Lipsa acestui pericol nu poate legitima o intervenţie de o duritate extremă din partea celui agresat, care să pună în primejdie vădită viaţa agresorului.
Victima era sub influenţa băuturilor alcoolice, o persoană care prezenta o alcoolemie de 2 gr. o/oo, evident este lipsit de forţă fizică, dar poate crea o stare de tulburare.
Trebuie avut în vedere şi faptul că anterior acţiunii, de pătrundere în locuinţa inculpatei, victima a sunat insistent la uşă, apoi a coborât de mai multe ori în stradă, a strigat pe fiica sa cea mică să iasă la balcon pentru a discuta cu ea, a sunat-o pe inculpată la telefon, solicitându-i să deschidă uşa pentru a lăsa o sacoşă cu alimente pentru copii, un interval de timp suficient, de aproximativ 30 minute, în care inculpata putea anunţa organele de poliţie, dacă ar fi considerat prezenţa fostului concubin un pericol iminent.
Din dispoziţia art. 44 alin. (3) C. pen., se desprinde că „fapta săvârşită în apărare trebuie să fie de o gravitate aproximativ egală cu gravitatea atacului, adică să corespundă nevoii de apărare pe care o creează atacul.
În condiţiile în care victima era în stare avansată de ebrietate, nu avea în mâini vreun obiect de atac şi nu a schiţat vreun gest ameninţător, inculpata a folosit un procedeu de apărare, constând în lovirea victimei în zona abdominală, cu un cuţit cu lama în lungime de 19 cm, care este în vădită disproporţie cu periculozitatea agresiunii exercitată de victimă, agresiune neexercitată direct asupra inculpatei, astfel că nu poate fi reţinută în favoarea acesteia legitima apărare în varianta prevăzută de art. 44 alin. (21) C. pen. În mod corect reţinându-se că fapta a fost săvârşită sub imperiul unei puternice tulburări.
În concluzie, deşi dezvoltarea motivelor de recurs se încadrează în cazul prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., situaţia de fapt reţinută de instanţă şi hotărârea de condamnare sunt corecte şi nu subzistă cazul de casare respectiv în cauză.
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată recurenta inculpată la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.I.S. împotriva deciziei penale nr. 181/ A din 26 iunie 2006 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă recurenta inculpată să plătească statului suma de 120 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2685/2007. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3722/2007. Penal. Propunere de arestare... → |
|---|
