ICCJ. Decizia nr. 3006/2007. Penal. Cerere de liberare provizorie pe cauţiune (art. 160 ind. 4 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3006/2007
Dosar nr. 3665/2/2007
Şedinţa publică din 5 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 23 mai 2007, pronunţată în dosarul nr. 3665/2/2007 (1303/2007), având ca obiect cererea de liberare provizorie pe cauţiune formulată de petenta inculpată D.A., Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea acesteia, dispunând restituirea cauţiunii după rămânerea definitivă a încheierii, constatând că prezenta cauză este de mare complexitate, inculpata fiind învinuită de săvârşirea unei infracţiuni grave, de ridicat pericol social, cu rezonanţă în opinia publică.
În termen legal, inculpata a declarat recurs împotriva încheierii menţionate, solicitând casarea acesteia şi admiterea cererii de liberare provizorie pe cauţiune, arătând că lăsarea sa în libertate nu va împieta desfăşurarea procesului penal, că nu poate influenţa aflarea adevărului, că prin legiferarea acestor prevederi de către legiuitor a fost lăsată la latitudinea instanţei această modalitate de desfăşurare a procesului penal, apreciind că temeinicia acestei cereri este îndeplinită şi faţă de circumstanţele sale personale, având o stare de sănătate precară şi un copil de vârstă preşcolară, care în curând trebuie să înceapă şcoala. A mai susţinut că a conştientizat greşeala făcută, că a lucrat 10 ani în Ministerul de Interne şi 6 ani în avocatură şi că nu va împieta cu nimic bunul mers al judecăţii.
Recursul declarat de inculpată nu este fondat.
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua faţă de acesta una din măsurile preventive, lit. „d" a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.
Art. 148 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 1604 şi urm. C. proc. pen., atât în cursul urmăririi penale, cât şi al judecăţii, instanţa de judecată poate acorda, la cerere, liberarea provizorie pe cauţiune, când s-a depus cauţiunea şi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 1602 alin. (1) şi (2).
Cu referire la motivele de recurs invocate, se reţine că instanţa de fond, la 23 mai 2007 a constatat că, faţă de dispoziţiile art. 1604 C. proc. pen., având în vedere că prin rezoluţia nr. 13/P/2007 din 4 mai 2007, D.N.A., secţia de combatere a corupţiei, a dispus începerea urmăririi penale faţă de inculpata D.A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă în forma continuată prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), deşi sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de liberare provizorie pe cauţiune, aceasta nu este întemeiată, apreciindu-se în concret, faţă de complexitatea cauzei, de natura gravă a infracţiunii pentru care este cercetată inculpata, de gradul ridicat de pericol social, de rezonanţa în opinia publică şi, nu în ultimul rând, de pregătirea profesională a inculpatei, avocat în cadrul Baroului Bucureşti, fost lucrător în Ministerul de Interne, care se presupune că prin pregătirea sa este o persoană care a asigurat respectarea literei şi spiritului legii, astfel că a dispus respingerea cererii ca neîntemeiată.
Ca atare, încheierea pronunţată la 23 mai 2007 este legală.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpata D.A. nefiind fondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza art. 192 C. proc. pen., inculpata recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D.A. împotriva încheierii din 23 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 3665/2/2007 (1303/2007).
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 300/2007. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 304/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
