ICCJ. Decizia nr. 311/2007. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 311/2007
Dosar nr. 10612/1/2006
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 11 din 20 iunie 2005 a Tribunalului Covasna a fost condamnat inculpatul C.N., la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000. În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat graţierea pedepsei de 350.000 lei amendă penală aplicată prin sentinţa penală nr. 599/1999 a Judecătoriei Sector 4 Bucureşti şi s-a dispus executarea ei alături de pedeapsa de mai sus astfel că în final execută 3 ani închisoare şi 350.000 lei amendă.
S-a dedus din pedeapsa închisorii perioada reţinerii şi arestării preventive din 8 februarie 2001 la 1 noiembrie 2001.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului S.E. pentru infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., de fals intelectual prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), şi evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin prescripţia răspunderii penale.
A fost condamnat acelaşi inculpat, la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), la 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. Pedepsele s-au contopit cu cea de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 237/2003 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, a cărei suspendare sub supraveghere a fost revocată prin sentinţa penală nr. 250/2004 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, astfel că execută în final pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
S-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive a inculpatului de la 28 martie 2001 la 20 aprilie 2001.
A fost condamnat inculpatul S.S., fost M., la un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzute de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Pedepsele s-au contopit în cea mai grea dintre ele, de un an închisoare.
A fost condamnat inculpatul O.E.G., la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) În baza art. 85 C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 237/2003 a Judecătoriei Sf. Gheorghe. Cele două pedepse s-au contopit în cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 C. pen., pentru toţi inculpaţii.
S-au anulat vizele false aplicate pe paşapoartele părţilor vătămate, contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la 29 august 1996 privind înstrăinarea imobilului situat în Sf. Gheorghe, jud. Covasna, precum şi a contractelor de muncă înregistrate sub nr. 60.788 şi 60.789/2000 la I.T.M. Covasna.
S-a confiscat, în baza art. 257 alin. (2) cu aplicarea art. 256 alin. (2) C. pen., raportat la art. 19 din Legea nr. 78/2000, de la inculpatul C.N., contravaloarea în lei a sumei de 3.250 dolari S.U.A. la cursul B.N.R. de la data plăţii.
S-a confiscat, în baza art. 118 lit. d) C. pen., de la inculpatul S.S., suma de 3.250 dolari S.U.A. la cursul B.N.R. de la data plăţii.
A obligat pe inculpatul S.E. să plătească părţii civile D.G.F.P. Covasna – A.F.P. Sf. Gheorghe suma de 43.559.400 lei despăgubiri civile.
Au fost obligaţi inculpaţii S.E. şi O.E.G. să plătească în solidar părţilor civile următoarele despăgubiri civile: către G.N.C. şi G.F., 60.522.000 lei echivalent al sumei de 2.100 dolari S.U.A., către E.C., 47.080.242 lei echivalent al 1.278 euro şi 1.441.000 lei echivalent al 50 dolari S.U.A., către B.D.E., 34.584.000 lei echivalent al 1.200 dolari S.U.A., către C.M., 47.080.242 lei echivalent al 1.278 euro, către H.L.R., 57.432.001 lei echivalent al 1.559 euro, către Ş.V., suma de 47.080.242 lei echivalent al 1.278 euro, către L.M., 7.205.000 lei echivalent al 250 dolari S.U.A., către R.A.T., 7.205.000 lei echivalent al 250 dolari S.U.A., către V.D., 20.174.000 lei echivalent al 700 dolari S.U.A., către C.M., 31.092.116 lei echivalent al 844 euro, 11.528.000 lei echivalent al 400 dolari S.U.A. şi 300.000 lei, către P.V.M., 74.932.000 lei echivalent al 1.300 dolari S.U.A., către S.V.N., 37.466.000 lei echivalent al 1.300 dolari S.U.A., către P.C.M., 37.466.000 lei echivalent al 1.300 dolari S.U.A., către P.F.L. (B.), 37.466.000 lei echivalent al 1.300 dolari S.U.A.
S-a constatat că părţile vătămate V.E.M. şi T.V. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În fapt, s-a reţinut că în 22 martie 1996 inculpatul S.E., în calitate de asociat şi administrator al SC T. SRL Sf. Gheorghe, a cumpărat în numele firmei sale, prin contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, de la OG, imobilul situat în Sf. Gheorghe, judeţul Covasna, cu suma de 65.000.000 lei, pe care l-a înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii.
La data de 23 mai 1996 inculpatul a vândut imobilul numiţilor N.L. şi N.I., printr-un contract sub semnătură privată, pentru 85.000.000 lei. Pentru a se sustrage de la plata taxelor datorate statului în data de 29 august 1996 inculpatul a întocmit în fals un alt contract pentru acelaşi imobil, cumpărător fiind N.L., iar preţul de 65.000.000 lei. Inculpatul a semnat contractul în numele său, al cumpărătorului şi al martorei B.E.
Acest contract fals a fost înregistrat de inculpat în evidenţele contabile ale societăţii, fiind trecută doar suma de 65.000.000 lei ca preţ de vânzare. Operaţiunea a însemnat sustragerea sumei de 7.600.000 lei de la plata impozitului pe profit.
Întrucât societatea inculpatului avea dificultăţi financiare, în luna iulie 2000 acesta a contractat un împrumut de la o persoană fizică, ocazie cu care a cunoscut-o pe martora A.S. şi pe care a convins-o că firma sa poate obţine vize pentru statele din spaţiul Schengen pe o perioadă de 6 luni, având nevoie de clienţi. A împuternicit verbal martora să dea anunţ în ziarul Transilvania Expres din Braşov în acest sens, ceea ce aceasta a făcut.
Prin intermediul acesteia, în toamna 2000, inculpatul a intrat în legătură cu părţile vătămate E.C., C.M., H.L.R., S.V., C.M., B.D.E., G.N.C. şi G.F. În mod direct au luat legătura cu inculpatul părţile vătămate P.F.L. (B.), S.V.N., P.C.M., P.V.M., V.E.M.
Acestora inculpatul le-a promis obţinerea vizelor pretinzând pentru fiecare viză 2.500 mărci germane sau echivalent în dolari S.U.A. De la fiecare a primit jumătate din sumă în momentul în care i-au înmânat paşapoartele, urmând ca diferenţa să îi fie achitată după restituirea lor cu viză.
Părţile vătămate G.N.C. şi G.F. i-au dat inculpatului în august 2000 costul întreg al vizelor, 2.100 dolari S.U.A. pentru două vize. Pentru a-i asigura de seriozitatea lui inculpatul i-a angajat fictiv la firma sa SC M. SRL, întocmind contracte de muncă pe care nu le-a înregistrat în societate, însă le-a depus la Inspectoratul Teritorial de Muncă Covasna.
Întrucât firma sa nu avea posibilitatea de a obţine aceste vize, iar părţile vătămate făceau presiuni asupra lui, inculpatul S.E. a apelat la inculpatul O.E.G., care i l-a prezentat pe inculpatul S.S. Acesta din urmă a confirmat că poate obţine aceste vize. I-a propus să obţină mai întâi o viză pentru o altă ţară după care, în baza ei să obţină viza de tranzit pentru un stat din spaţiul Schengen. S-a angajat că se va ocupa personal de obţinerea vizelor urmând să obţină 1.300 dolari S.U.A. pentru fiecare viză, primind 13 paşapoarte. Cu acestea, în luna decembrie 2000, inculpatul S.S. s-a deplasat la Ambasada Indiei din Bucureşti şi a completat 13 cereri pentru obţinerea vizei în numele părţilor vătămate semnând cu numele acestora. A obţinut pentru fiecare o viză valabilă în perioada 11 decembrie 2000 – 10 martie 2001 după care nu s-a mai ocupat de obţinerea vizelor de tranzit.
În schimbul obţinerii acestor vize pentru India inculpatul S.S. a obţinut de la inculpatul S.E., prin intermediul inculpatului O.E.G., câte 250 dolari S.U.A. pentru fiecare viză, adică 3.250 dolari S.U.A.
Inculpatul S.E. a luat paşapoartele de la inculpatul S.S., fiind presat de părţile vătămate, şi a căutat din nou o persoană care să rezolve obţinerea vizelor dorite, promiţând părţilor vătămate că vor avea paşapoartele cel târziu în ianuarie 2001, pentru a le întări convingerea că totul se va rezolva inculpatul S.E. le-a vizitat la domiciliu pe părţile vătămate G., însoţit de inculpatul O.E.G. care s-a prezentat ca fiind angajat al unei ambasade.
Inculpatul O.E.G. i-a spus inculpatului S.E. că într-un ziar din Bucureşti a apărut anunţul unei persoane care intermediază obţinerea de vize pentru spaţiul Schengen.
La începutul lunii ianuarie 2001 inculpatul O.E.G. a luat legătura telefonic cu acea persoană, inculpatul C.N., cu care s-a întâlnit la Bucureşti în Parcul Cotroceni, fiind însoţit de inculpatul S.E. Împreună s-au deplasat la locuinţa lui C.N. şi i-a asigurat că va obţine foarte repede aceste vize şi le-a creat convingerea că poate face acest lucru.
Inculpatul C.N. a solicitat câte 1.100 dolari S.U.A. pentru fiecare viză, condiţie cu care inculpaţii S.E. şi O.E.G. au fost de acord şi i-au remis cele 13 paşapoarte şi 250 dolari S.U.A. pentru fiecare, urmând ca diferenţa să fie plătită la obţinerea vizelor.
După câteva zile inculpatul C.N. l-a anunţat pe inculpatul O.E.G. că se pot duce după paşapoarte. Acesta şi inculpatul S.E. s-au deplasat la Bucureşti şi, pentru că nu aveau bani, au chemat şi o parte din părţile vătămate pentru a aduce banii necesari plăţii vizelor. Inculpatul S.E. a primit 300 dolari S.U.A. de la P.F.L., S.V.N., P.C.M., 400 dolari S.U.A. de la C.M., 600 dolari S.U.A. de la P.V.M. şi V.E.M., 500 dolari S.U.A. de la V.D. şi T.V. Cu suma de 2.400 dolari S.U.A. inculpatul S.E. a intrat în locuinţa inculpatului C.N. şi a revenit în 15 minute cu paşapoartele pe care erau aplicate vizele Schengen şi pe care le-a distribuit celor prezenţi.
A doua zi părţile vătămate, verificând vizele, au realizat că sunt false şi au fost sesizate organele de poliţie.
Împotriva hotărârii a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi a solicitat înlăturarea din pedeapsa accesorie aplicată inculpaţilor S.E., S.S., C.N. şi O.E.G. a dispoziţiilor art. 64 lit. d) C. pen., majorarea pedepselor aplicate acestor inculpaţi. S-a mai solicitat reţinerea alin. (3) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), în încadrarea juridică a infracţiunii de înşelăciune reţinută în sarcina inculpatului S.E. S-a mai criticat că instanţa de fond nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 61 C. pen., pentru inculpatul S.S., care în prezent se numeşte N.
Inculpatul C.N. a solicitat în apelul declarat reducerea pedepsei aplicate şi aplicarea art. 861 C. pen.
Inculpatul O.E.G. a solicitat în apelul declarat achitarea sa în temeiul art. 12 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., pentru infracţiunea de înşelăciune. El realiza activitate de operator turism şi nu a avut reprezentarea a ceea ce se întâmpla. Când a realizat că pe paşapoarte sunt aplicate vize false a sesizat organele de poliţie.
Inculpatul S.S., în prezent N., a declarat apel şi a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prevăzute de art. 288 alin. (1) şi de art. 291 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. A solicitat achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. pen., întrucât lipseşte intenţia de a săvârşi infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată. A avut consimţământul părţilor vătămate de a cere viză şi nu a dorit să le producă consecinţe juridice negative acestora. Faptul că a semnat pentru ele cererile de viză era o consecinţă a împuternicirii lor.
Instanţa de apel a apreciat că solicitarea inculpatului O.E.G. de a fi achitat nu este fondată, nefiind susţinută de probele administrate.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul S.E. s-a constatat fondată cererea parchetului de a se reţine şi dispoziţiile alin. (3) ale art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), întrucât inducerea şi menţinerea în eroare a părţilor vătămate s-a realizat cu prilejul încheierii şi executării unui contract, a unei convenţii între părţi.
De asemenea, tot fondată s-a apreciat şi solicitarea inculpatului N.S.I. de a fi schimbată încadrarea juridică a faptelor sale din câte o infracţiune prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. şi de art. 291 C. pen., în câte o infracţiune prevăzută de art. 290 C. pen.
Prin urmare, prin Decizia penală nr. 144 din 11 mai 2006, Curtea de Apel Braşov, secţia penală, a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna şi inculpatul N.S.I. (fost S.S., fost M.) împotriva sentinţei penale nr. 11 din 10 februarie 2005, pronunţată de Tribunalul Covasna în dosar penal nr. 751/2003, pe care o desfiinţează sub aspectul conţinutului pedepselor accesorii aplicate inculpaţilor, încadrării juridice dată infracţiunii de înşelăciune reţinută în sarcina inculpatului S.E., precum şi faptelor reţinute în sarcina inculpatului N.S.I. (fost S.S., fost M.) şi sub aspectul aplicării art. 61 C. pen., faţă de acest inculpat.
Rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică dată faptei de înşelăciune comisă de inculpatul S.E. din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 214 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen., menţinând pedeapsa aplicată de prima instanţă.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatului N.S.I. (fost S.S., fost M.) din infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi, art. 291 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi, a art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută şi pedepsită de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., text în baza căruia condamnă acest inculpat la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 61 C. pen., menţine liberarea condiţionată a inculpatului din executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2898/2001 a Judecătoriei Bacău.
În baza art. 357 C. proc. pen., interzice inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen., pe durata înscrisă în art. 71 C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Respinge apelurile formulate de inculpaţii C.N. şi O.E.G. împotriva aceleiaşi hotărâri.
În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu asigurat inculpatului S.E., în sumă de 150 lei RON, se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei şi se plăteşte Baroului Braşov, fiind inclus în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă apelanţii C.N. şi O.E.G. să plătească statului câte 360 lei RON fiecare cheltuieli judiciare avansate de acesta.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 150 lei RON, rămân în sarcina acestuia.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpaţii C.N., O.E.G. şi N.S.I.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., motivând că pedepsele aplicate inculpaţilor nu corespund criteriilor generale de individualizare şi solicitând majorarea acestora.
În şedinţa publică din 19 ianuarie 2007, reprezentanta Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a extins motivele de recurs, invocând oral şi cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen., arătând că la judecata în fond completul de judecată a fost greşit compus, din doi judecători, astfel că se impune casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.
Inculpatul C.N. a invocat, în principal, cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât în dosarul cauzei nu există nici o probă care să conducă la stabilirea vinovăţiei acestuia. În subsidiar, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei.
Inculpaţii recurenţi O.E.G. şi N.S.I. au solicitat redozarea pedepselor aplicate, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte, analizând hotărârile pronunţate în cauză, apreciază ca fiind fondat motivul de recurs dezvoltat oral de reprezentanta Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen. (greşita compunere a instanţei la judecata în fond a cauzei).
Este de observat că hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată la data de 10 februarie 2005, anterior modificărilor art. 57 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară prin Legea nr. 247/2005.
Cu toate acestea, instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 potrivit cărora (pentru cauze judecate anterior Legii nr. 247/2005) la judecătorii, tribunale şi curţile de apel, pentru judecarea în primă instanţă a infracţiunilor de corupţie şi a celor asimilate acestora, completele de judecată erau formate din doi judecători.
Legea nr. 78/2000 se aplică numai anumitor categorii de persoane, care îndeplinesc o funcţie publică, participă la luarea unor decizii sau le pot influenţa, exercita atribuţii de control, acordă sau realizează şi controlează asistenţa specializată, participă sau influenţează deciziile luate, deţin o funcţie de conducere într-un partid, sindicat, organizaţie patronală, asociaţii fără scop lucrativ sau fundaţie.
Prin art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 s-au inclus în categoria infracţiunilor de corupţie şi cea prevăzută de art. 257 C. pen., reţinută în sarcina inculpatului C.N., dar condiţionat de săvârşirea ei de către una din persoanele menţionate la alin. (1) şi (2), iar prin art. 8 se precizează că dispoziţiile art. 254 – art. 257 C. pen., vizează şi alte categorii de persoane.
Legea nr. 161/2003 nu a modificat categoriile de persoane prevăzute în Legea nr. 78/2000.
Prin urmare, judecarea în primă instanţă de complete specializate, în compunere de doi judecători, anterior modificării Legii nr. 304/2004 prin Legea nr. 247/2005, viza numai faptele de corupţie sau cele asimilate acestora, comise de anumite categorii de persoane. În celelalte cazuri, regulile procesuale, inclusiv în ceea ce priveşte compunerea completelor de judecată, erau cele de drept comun.
În prezenta cauză inculpatul C.N., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 5 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 78/2000, era fără ocupaţie şi loc de muncă, astfel că nu făcea parte din categoria persoanelor vizate de Legea nr. 78/2000.
În consecinţă, compunerea completului de judecată la prima instanţă trebuia să fie dintr-un singur judecător, şi, nu din doi judecători.
Judecând în complet de doi judecători, Tribunalul Covasna a pronunţat o hotărâre lovită de nulitate absolută, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
În aceste condiţii, Înalta Curte va casa ambele hotărâri pronunţate şi va trimite cauza spre rejudecare la prima instanţă, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., soluţie ce nu mai impune examinarea celorlalte motive de recurs invocate de recurenţi, acestea urmând să fie avute în vedere cu prilejul rejudecării.
Cheltuielile judiciare, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., rămân în sarcina statului, onorariile apărătorilor din oficiu urmând a fi plătite din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de inculpaţii C.N., O.E.G. şi N.S.I. împotriva deciziei penale nr. 144/ AP din 11 mai 2006 a Curţii de Apel Braşov.
Casează hotărârea atacată, precum şi sentinţa penală nr. 11 din 10 februarie 2005 a Tribunalului Covasna.
Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Covasna.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor O.E.G., N.S.I. Silviu Ionel şi S.E., în sumă de câte 150 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 304/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2397/2007. Penal. Trădare prin transmitere de... → |
|---|
