ICCJ. Decizia nr. 304/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 304/2007
Dosar nr. 4913/36/2006
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Constanţa, judeţul Constanţa, prin sentinţa penală nr. 373 din 15 septembrie 2006, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi e) C. pen., pentru ambii inculpaţi.
În baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi e) C. pen., au fost condamnaţi inculpaţii:
P.A. şi:
P.F. la pedeapsa de câte 7 ani închisoare fiecare.
S-a făcut aplicarea art. 71 în referire la art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen., pentru ambii inculpaţi.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus la zi arestul preventiv al inculpaţilor, de la data de 8 februarie 2006, din cuantumul pedepsei aplicate fiecărui inculpat, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor.
S-a constatat că partea vătămată B.M. nu a formulat pretenţii civile.
S-a constatat că partea civilă C.A.S.J. Constanţa, nu a formulat pretenţii civile în cauză.
În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa, s-a reţinut că, pe data de 6 februarie 2006, în jurul orei 21,00, în barul situat în comuna Lumina, judeţul Constanţa se găseau inculpaţii, partea vătămată, unde consumau bere, iar alte persoane jucau skarderberg.
La un moment dat, a început să joace skanderberg partea vătămată B.M.B. cu inculpatul P.A. şi pentru că partea vătămată a pierdut, s-a angajat să dea o bere, ocazie cu care inculpatul a văzut că are bani asupra ei.
Singurii consumatori, înainte de ora închiderii barului erau inculpaţii şi partea vătămată, care au fost rugaţi să-şi termine consumaţia şi să plece.
Partea vătămată a relatat că înainte de ieşire a trecut pe la toaletă, după care nu a făcut decât câţiva metri şi a simţit o lovitură aplicată în spate, a căzut la sol, unde a început să primească lovituri de picioare. Partea vătămată precizează că loviturile veneau din două părţi, iar după ce şi-a revenit a constatat că era dezbrăcat de haină, pantaloni, adidaşi, lipsea portmoneul şi telefonul mobil. A doua zi a fost internat la secţia de neurochirurgie, unde i s-a pus diagnosticul de traumatism cranio-facial şi hemoragie meninge post traumatic.
Actul medico-legal nr. 56 din 9 februarie 2006 al L.M.L. Constanţa, concluzionează că partea vătămată a suferit leziuni, produse prin violenţă cu şi de corpuri dure, pentru care a necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale, leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie prin hemoragie şi edem cerebral.
Din declaraţiile martorilor B.I., B.I., a rezultat că au stat la 1 metru distanţă de locul unde inculpaţii au lovit şi dezbrăcat victima.
Inculpatul P.F., arată în declaraţia lui, că i-a venit ideea să-l lovească pe B.M. după care i-a cerut fratelui său P.A. să-l dezbrace de haine. În portofel au găsit 100.000 lei, cu care au cumpărat o sticlă de coniac, pe care au băut-o, în casa bunicii lor (G.E.), unde a fost de faţă şi martorul B.I.
Cu mici contradicţii, în declaraţiile date de martorii B.I.M. şi B.I., declară că fraţii P. au lovit victima, care a căzut la sol, în stare de inconştienţă, după care l-au dezbrăcat de haine, iar din portofel au sustras banii cu care au cumpărat sticla de băuturi alcoolice.
Împotriva acestei hotărâri penale au declarat apel inculpaţii, care prin apărătorul ales susţin că situaţia de fapt reţinută de instanţă nu este conformă cu realitatea, deoarece din probele administrate rezultă că anterior între părţi a existat un incident, partea vătămată fiind cea care i-a provocat. Se susţine că lipseşte latura subiectivă, aceştia nu au avut intenţia să o tâlhărească pe partea vătămată, motiv pentru care să se reţină în favoarea acestora prevederile art. 73 lit. b) C. pen., cu consecinţele prevăzute de lege.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor s-a solicitat în subsidiar, reducerea acestora, deoarece sunt foarte severe, prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 217/ P din 10 noiembrie 2006, Curtea de Apel Constanţa a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi.
S-a menţinut măsura arestării preventive a ambilor inculpaţi pe o durată de 60 de zile şi s-a computat durata arestării preventive de la 8 februarie 2006 la zi.
Se motivează, în esenţă, că instanţa de fond a stabilit o corectă situaţie de fapt, încadrarea în drept şi vinovăţia inculpaţilor. De asemenea, a făcut o justă individualizare a pedepselor.
Inculpaţii au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, reiterând criticile făcute în apel, susţinând că probele administrate nu au confirmat situaţia de fapt reţinută, că nu se poate reţine infracţiunea de tâlhărie, căci lipseşte latura subiectivă a acesteia, intenţia de a o tâlhări, că a avut loc un incident care a fost provocat de către victimă, astfel că trebuie a se reţine circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecinţa legală, reducându-se pedepsele; oricum pedepsele aplicate sunt prea severe, solicitându-se a se reduce, prin aplicarea art. 74 C. pen.
Motivele invocate au fost amplu examinate de instanţa de apel şi respinse ca nefondate, cu motivare suficient de convingătoare.
Starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor a fost corect reţinută pe baza plângerii şi declaraţiei părţii vătămate B.M.B., Raportul de constatare medico-legală a Serviciului de Medicină – Constanţa din care rezultă că partea vătămată a suferit leziuni corporale care au necesitat 16-18 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, coroborate cu dispoziţiile martorilor B.I. şi B.I., probe care au fost analizate corespunzător şi apreciate în mod just.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei, nu poate fi luată în considerare susţinerea inculpaţilor că ar lipsi latura subiectivă a infracţiunii de tâlhărie, din moment ce din modul în care au acţionat inculpaţii, rezultă clar intenţia delictuoasă de a lovi victima în scopul evident de a-i sustrage bani şi bunuri.
Nici motivul că inculpaţii au acţionat în stare de provocare în sensul art. 73 lit. b) C. pen., nu poate fi reţinut de instanţă, deoarece la infracţiunea de tâlhărie este inadmisibilă circumstanţa atenuantă a provocării.
De altfel, nu rezultă că partea vătămată ar fi săvârşit acte de provocare împotriva inculpaţilor, aşa cum corect a reţinut instanţele de judecată.
În ceea ce privesc pedepsele aplicate, se constată că sunt corespunzător individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), avându-se în vedere gravitatea faptelor şi poziţia negativă a inculpaţilor pe parcursul procesului penal, astfel corect nu s-a făcut aplicarea art. 74 C. pen.
În raport de aceste considerente şi cum nu se constată nici motive care ar putea fi invocate din oficiu, recursurile inculpaţilor vor fi respinse ca nefondate potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Totodată, se va deduce timpul arestării preventive a inculpaţilor de la 8 februarie 2006 până la data prezentei decizii.
Recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care sumele reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.F. şi P.A. împotriva deciziei penale nr. 217 din 10 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 8 februarie 2006 la 19 ianuarie 2007.
Obligă recurenţii inculpaţi să plătească statului suma de câte 220 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3006/2007. Penal. Cerere de liberare... | ICCJ. Decizia nr. 311/2007. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
