ICCJ. Decizia nr. 300/2007. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 300/2007
Dosar nr. 428/1/2007
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2007
Asupra recursului penal de faţă:
Prin încheierea din 5 ianuarie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală, a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului B.M. reţinând că măsura a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale, iar menţinerea acesteia este necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri în termen legal a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea măsurii arestării preventive întrucât nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acesteia.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate sub toate aspectele conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr. 150/P/2006 din 31 ianuarie 2006 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, conform art. 148 lit. b) şi h) C. proc. pen., inculpatul B.M. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) şi c) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că, la data de 10 ianuarie 2006, în jurul orelor 18,30, a sustras o pereche de cisme de pe scara imobilului din str. Transilvaniei, şi pentru a-şi asigura scăparea i-a înţepat cu o foarfecă pe numiţii L.M. şi D.R.
Prin sentinţa penală nr. 1281 din 9 noiembrie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 7 ani, cu executare în regim de detenţie, menţinându-se starea de arest a acestuia.
Potrivit dispoziţiilor art. 3002 în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160b.
În speţă, dispoziţiile art. 158 lit. h) – art. 148 lit. f) în actuala reglementare, subzistă şi impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea ce i se reţine în sarcină este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura şi gravitatea faptei comisă de acesta.
Faţă de dispoziţiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., în mod legal instanţa de apel a menţinut arestarea preventivă a inculpatului, astfel că prezentul recurs este nefondat şi urmează a fi respins, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Bârsan Marian împotriva încheierii din 5 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 4879/3/2006 (76/2007).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2630/2007. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3006/2007. Penal. Cerere de liberare... → |
|---|
