ICCJ. Decizia nr. 2569/2007. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2569/2007
Dosar nr. 4448/1/2007
Şedinţa publică din 11 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată în Şedinţa publică din 3 mai 2007 a fost respinsă cererea formulată de inculpatul B.C.G. privind înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea şi în baza art. 160b C. proc. pen., raportat la art. 3002 C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a acestuia.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au modificat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul susţinând că în cauză poate fi înlocuită măsura arestării preventive cu măsura preventivă, obligarea de a nu părăsi localitatea.
Recursul nu este fondat.
Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 pct. 12 lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată prin OUG nr. 79/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 278/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În mod corect instanţa a menţinut măsura arestării preventive, în temeiul art. 160b C. proc. pen., raportat la art. 3002 C. proc. pen.
Potrivit art. 139 alin. (1) măsura preventivă luată se înlocuieşte cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
În cauză, temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, în cauză existând indicii temeinice potrivit cărora inculpatul ar fi săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi sancţionată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, măsura preventivă care s-a luat fiind determinată atât de împrejurările cauzei, referitoare atât la victime cât şi la gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, de modalitatea concretă de săvârşire a faptei, de conduita infracţională şi persoana inculpatului, fiind circumscrisă realizării scopului înscris în art. 136 C. proc. pen., privind buna desfăşurare a procesului penal, precum şi respectarea garanţiilor procesuale impuse de lege.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi respins recursul ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C.G. împotriva încheierii din 3 mai 2007, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. 4698/89/2006.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2514/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2630/2007. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
