ICCJ. Decizia nr. 3122/2007. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3122/2007
Dosar nr. 783/64/2007
Şedinţa publică din 11 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 20 din 30 mai 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de Tribunalul de Land din Leoben, Austria, la data de 6 aprilie 2007, în dosarul nr. 16 Ur 101/07/h emis împotriva persoanei solicitate A.I. şi predarea persoanei solicitate către autorităţile emitente.
S-a constatat că persoana solicitată a renunţat la regula specialităţii.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că Tribunalul de Land din Leoben Austria a emis mandat european de arestare pe numele persoanei menţionate în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârşirea pe teritoriul statului austriac, la datele de 2 iulie 2006 şi 4 august 2006, a infracţiunilor de tâlhărie şi respectiv complicitate la tâlhărie constând în sustragerea unor sume de bani prin ameninţarea cu pistolul a personalului, de la o casă de pariuri şi de la un oficiu poştal, faptele fiind prevăzute şi pedepsite de C. pen. austriac, pedepse de maxim 15 ani .
După verificarea prealabilă impusă de art. 881 din Legea nr. 302/2004 şi reţinerea persoanei de către procuror, s-a dispus prin încheierea din 29 mai 2007 arestarea persoanei solicitate, soluţia rămânând definitivă prin retragerea recursului respectivei persoane conform deciziei penale nr. 3044 din 6 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Audiată de către instanţă persoana solicitată a declarat că nu consimte la predarea sa, fără ca opoziţia să fie întemeiată pe existenţa unei erori cu privire la identitatea sa şi nici pe vreunul dintre motivele de refuz al executării mandatului de arestare european prevăzute de art. 88 din Legea nr. 302/2004, precizând că nu doreşte să fie predat autorităţilor judiciare austriece care efectuează cercetarea în privinţa sa întrucât nu se face vinovat de săvârşirea faptelor de tâlhărie care i se impută.
S-a apreciat de către instanţă că motivele invocate nu se încadrează în cele care ar permite autorităţii judiciare române să refuze executarea mandatului european împrejurări în care, potrivit art. 94 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus executarea acestui mandat şi predarea persoanei solicitate autorităţii emitente.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs persoana solicitată A.I. care a susţinut că nu este vinovată de săvârşirea faptelor imputate şi că nu este de acord cu predarea.
Recursul declarat nu este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 302/2004 mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene în vederea arestării şi predării către un alt stat membru a unei persoane pentru efectuarea urmăririi penale, a judecăţii sau în scopul executării unei pedepse ori a unei măsuri privative de libertate.
Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce în conformitate cu dispoziţiile Deciziei Cadru a Consiliului nr. 584/ JAI din 13 iunie 2002 şi trebuie să cuprindă informaţiile prevăzute de art. 79 din legea arătată.
Din examinarea dispoziţiilor art. 77, 881, 89, 90 şi 94 din Legea nr. 302/2006 privitoare la punerea în executare a mandatului european de arestare se constată că judecătorul român hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, numai după ce, potrivit legii, a verificat în prealabil dacă au fost respectate condiţiile necesare referitoare la emiterea mandatului, el neputându-se pronunţa cu privire la temeinicia urmăririi sau la oportunitatea arestării, decât cu atingerea principiului referitor la recunoaşterea reciprocă a hotărârilor penale, ceea ce nu este admisibil.
Or, în cauză prima instanţă, respectând dispoziţiile legale evocate şi constatând că nu există impedimente la executare din cele prevăzute de art. 88 din Legea nr. 302/2004 a dispus în mod corect punerea în executare a mandatului european de arestare şi predarea persoanei solicitate către autorităţile emitente.
Această persoană, are posibilitatea de a-şi exercita în cadrul procedurilor ce se vor desfăşura în faţa autorităţilor judiciare solicitante, drepturile procesual penale statornicite de legislaţia statului austriac.
În consecinţă, criticile formulate în recurs de către persoana solicitată nu sunt întemeiate.
Faţă de considerentele ce preced, Curtea, urmează, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată Ardelean Ionatan, cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată A.I. împotriva sentinţei penale nr. 20/ F/ME din 30 mai 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 783/64/2007.
Obligă recurenta persoană solicitată să plătească statului suma de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 60 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 312/2007. Penal. Contestaţie (Plângere) cu... | ICCJ. Decizia nr. 344/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
