ICCJ. Decizia nr. 344/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 344/2007
Dosar nr. 3935/45/2006
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 413 din 15 iunie 2006, Tribunalul Iaşi a dispus condamnarea inculpatului I.G., la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) – (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a menţinut beneficiul liberării condiţionate a restului de pedeapsă de 445 zile de închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 535 din 26 mai 1999 a Judecătoriei Paşcani.
I s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
S-a constatat că partea vătămată A.E. nu s-a constituit parte civilă.
S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părţii civile SC T.H.I.C. SRL Paşcani.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că inculpatul a lucrat la SC A. SRL, societate învecinată cu SC T.H.I.C. SRL Paşcani, paza acestor societăţi fiind asigurată de partea vătămată A.E.
În seara zilei de 28 octombrie 2005 inculpatul a pătruns în curtea SC T.H.I.C. SRL Paşcani, a demontat de pe un utilaj trei motoare, unul mai mare şi două de putere mai mică, pe care le-a pus într-un sac de rafie, iar pe unul din ele l-a luat în mână şi a ieşit prin curtea SC A. SRL.
Fiind surprins de paznic şi încercând să scape, i-a aplicat acestuia mai multe lovituri.
Împotriva acestei sentinţe inculpatul a declarat apel, susţinând că pedeapsa aplicată este mult prea severă.
Instanţa de control judiciar, Curtea de Apel Iaşi, analizând apelul inculpatului în raport de probele administrate prin Decizia penală nr. 309 din 23 noiembrie 2006, l-a respins ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat recurs, nemotivat, susţinut de apărător desemnat din oficiu, în sensul reducerii pedepsei inculpatului pe care o socoteşte prea aspră.
Recursul îşi regăseşte temeiul în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu este fondat.
Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului se situează la limita prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă, iar din actele dosarului nu rezultă existenţa vreunor împrejurări cărora să li se poată atribui valenţa unor circumstanţe atenuante, mai ales în condiţiile în care inculpatul a mai fost condamnat anterior şi este fără ocupaţie.
Constatând că nu există nici motive de recurs care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.G. împotriva deciziei penale nr. 309 din 23 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3122/2007. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 3558/2007. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
