ICCJ. Decizia nr. 372/2007. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 372/2007
Dosar nr. 488/1/2007
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată la 15 ianuarie 2007, în dosarul nr. 10903/2006, Curtea de Apel Craiova a dispus, printre altele, în baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen., înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului T.D., cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, prevăzut de art. 1451 din acelaşi cod.
În baza art. 1451, raportat la art. 145 alin. (11) şi alin. (12) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat ca pe durata măsurii, să respecte obligaţiile prevăzute la lit. a), b), c) şi d), respectiv lit. b), c), d) şi e) cu excepţia dispoziţiilor prevăzute de art. 147 alin. (12) lit. a) şi f) din acelaşi cod.
Pentru a pronunţa încheierea, instanţa de apel, sesizată cu judecarea apelului declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 157 din 16 martie 2006 a Tribunalului Dolj (cauză aflată în rejudecare), a constatat că cererea apelantului inculpat, de înlocuire a măsurii arestării sale preventive cu o altă măsură preventivă, fondată pe dispoziţiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen., este întemeiată, odată ce s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive. În acest sens, instanţa de apel a considerat că faţă de condiţiile concrete în care s-au comis faptele, de insuficienţa unor indicii temeinice cu privire la săvârşirea, în cauză, a tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 176 lit. d) din acelaşi cod, dar şi de împrejurarea că partea vătămată G.L. a decedat din motive independente de acţiunile inculpatului, iar în ce priveşte persoana acestuia a fost sincer şi cooperant în ambele faze ale procesului penal, iar de la data arestării preventive au trecut 18 luni, înlocuirea stării de arest preventiv este justificată şi temeinică.
Împotriva încheierii, în termenul legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, motivul invocat fiind cazul de casare provăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt.
În dezvoltarea motivului de recurs, parchetul a susţinut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au schimbat şi în cauză există indicii temeinice privind tentativa la infracţiunea de omor deosebit de grav, iar lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică raportat la gravitatea faptelor şi sentimentul de insecuritate colectivă ce poate apărea în situaţia lipsei ripostei ferme din partea organelor judiciare.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor cauzei, se reţine că prin sentinţa penală nr. 157 din 16 martie 2006, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpat, la o lună închisoare, pentru infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi a art. 76 lit. e) din acelaşi cod, la un an închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi a art. 76 lit. c) din acelaşi cod şi, la 3 ani închisoare şi un an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi 176 lit. d), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi a art. 76 lit. b) din acelaşi cod.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi un an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Instanţa de fond a dedus din pedeapsă, reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului de la data de 19 august 2005.
Ulterior, cauza a fost trimisă pentru rejudecarea apelurilor la 15 ianuarie 2007 pronunţându-se încheierea recurată de procuror.
Potrivit dispoziţiilor art. 136 C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite .. cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea .. inculpatului de la .. judecată, .. se poate lua faţă de acesta, măsura preventivă a arestării.
Potrivit art. 148 din acelaşi cod, măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 (dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală) şi există vreunul din cazurile enumerate la lit. a) – f).
Sub aceste aspecte, se reţine că faţă de faza procesuală, în cauză nu mai poate fi susţinută condiţia pericolului concret pe care inculpatul l-ar prezenta pentru ordinea publică.
Totodată, se apreciază că prin executarea a 18 luni arestul preventiv, cauza fiind în faza judecării apelurilor, s-a depăşit termenul rezonabil de judecare aşa cum sunt dispoziţiilor art. 5 din C.E.D.O., precum şi prevederile Constituţiei României, de acest termen rezonabil depăşit nefiind vinovat inculpatul.
Pericolul social potenţial se apreciază şi în raport cu comportamentul inculpatului, reacţia opiniei publice, rezonanţa faptelor comise, precum şi de alte date ţinând de persoana acestuia. În cauză, faptele reţinute nu se poate aprecia că reprezintă o gravitate concretă mărită, din datele constatate consecinţele faptei mai grave neproducându-se din vina inculpatului.
În concluzie, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, s-au modificat şi în cauză sunt probe că lăsarea inculpatului în stare de libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, măsura dispusă asigurând buna desfăşurare a judecăţii.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de parchet nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 3859 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva încheierii din 15 ianuarie 2007 pronunţată în dosarul nr. 10903/54/2006 al Curţii de Apel Craiova, privind pe inculpatul T.D.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 40 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 367/2007. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 373/2007. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
