ICCJ. Decizia nr. 361/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 361/2007
Dosar nr. 18627/3/2006
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2007
Asupra recursului penal de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 1191 din 12 octombrie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a dispus condamnarea inculpatului B.P., la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe durata executării pedepsei.
Inculpatul a mai fost condamnat, la un an închisoare în baza art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 71 şi 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe durata executării pedepsei.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urma să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe durata executării pedepsei.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 aprilie 2006 la zi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, la data de 11 aprilie 2006, orele 13.30, partea vătămată V.T. se afla în zona staţiei RATB Şura Mare, intenţionând să se deplaseze către Gara de Nord şi apoi în localitatea sa de domiciliu, Focşani, jud. Vrancea. Văzând că este singur şi are bagaje, inculpatul s-a apropiat de partea vătămată, pretextând că îl cunoaşte de undeva.
Partea vătămată a încercat să-l evite pe inculpat, însă acesta i-a spus că l-a confundat cu o persoană cu care a participat la lupte şi a început să gesticuleze figuri de lupte greco-romane, apoi l-a apucat de cureaua pantalonilor cu ambele mâini, l-a ridicat forţat de pe banca unde stătea şi i-a sustras din buzunarul drept al pantalonilor telefonul mobil marca Nokia 3100.
Partea vătămată a solicitat inculpatului restituirea telefonului, însă acesta s-a îndepărtat de locul faptei, profitând că în apropiere nu era nimeni şi l-a ameninţat pe partea vătămată că-l va tăia cu cuţitul dacă nu tace.
Un echipaj de poliţie, aflat în apropierea locului faptei, auzind ţipetele părţii vătămate, a reuşit să-l prindă pe inculpat, la circa 50-100 m de locul incidentului.
Văzând că echipajul de poliţie se apropie de el, inculpatul a aruncat telefonul mobil sustras, acesta fiind recuperat de lucrătorii de poliţie şi înmânat părţii vătămate pe bază de dovadă.
Fiind prezentat organelor judiciare în vederea efectuării de cercetări penale, la parchet şi în faţa instanţei de judecată în vederea discutării propunerii de arestare preventivă, inculpatul s-a prezentat cu identitatea şi datele personale ale fratelui său, B.I.
Inculpatul a negat constant săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, arătând că, la data de 11 aprilie 2006, a plecat de acasă la concubina sa, având intenţia de a-şi vinde bluza de trening pe care o purta în schimbul unei sume de 100.000-200.000 lei pentru a cumpăra alimente pentru fiica sa, ocazie cu care a ajuns în zona staţiei RATB Şura Mare, şi când se pregătea să se urce în tramvai a fost somat de un echipaj de poliţie, fiind condus ulterior la secţie şi acuzat că a furat telefonul părţii vătămate, lucru neadevărat pentru că bunul nu a fost găsit asupra sa. A arătat că în zona producerii incidentului se aflau două persoane de etnie rromă, dintre care unul a fugit, iar celălalt a rămas pe refugiul staţiei de tramvai şi despre care crede că sunt autorii faptei.
Martorul ocular P.D. şi lucrătorii de poliţie care l-au prins în flagrant l-au indicat însă pe inculpat ca fiind cel care a săvârşit fapta reclamată de partea vătămată.
Fapta inculpatului de a se prezenta cu datele personale şi cu identitatea fratelui său B.I. este dovedită de adresa 542174 din 3 mai 2006 a I.G.P.R. şi de fişa dactiloscopică a inculpatului din care rezultă că impresiunile digitale sunt ale numitului Bănică Petre, existente în cartotecă şi nu ale lui B.I. De asemenea, inculpatul a fost recunoscut din grup de mama sa, martora B.M., care a şi precizat datele de stare civilă ale acestuia.
Împotriva hotărârii a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru aspecte de nelegalitate şi netemeinicie, legate de greşita condamnare pentru infracţiunea de tâlhărie, faptă pe care nu a comis-o, urmând a se reţine sub acest aspect şi faptul că a negat săvârşirea faptei pe parcursul procesului penal.
În subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepsei, în sensul reducerii acesteia în raport de circumstanţele personale ale inculpatului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, analizând apelul faţă de motivele invocate de inculpat a reţinut că acesta nu a produs probe care să dovedească lipsa de temeinicie a învinuirii, că modul în care a săvârşit infracţiunea a fost constatat direct de poliţiştii care l-au imobilizat, că inculpatul a ameninţat partea vătămată atunci când i s-a solicitat restituirea telefonului sustras.
Faptul că inculpatul s-a prezentat cu datele de stare civilă ale rromă, contrar declaraţiilor martorilor audiaţi a fost reţinut de instanţa de apel ca relevant pentru atitudinea duplicitară a inculpatului, care a încercat să se sustragă de la răspunderea penală.
Reţinând toate aceste aspecte, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 808 din 27 noiembrie 2006, a respins apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, arătând că recunoaşte numai săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 C. pen. şi solicitând achitarea pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.
În subsidiar, se solicită reducerea pedepsei aplicate pentru această infracţiune.
Recursul este nefondat.
Pe parcursul procesului penal, s-au administrat toate probele concludente şi utile soluţionării cauzei, stabilindu-se fără echivoc că la data de 11 aprilie 2006, orele 13,30, inculpatul a deposedat prin violenţă partea vătămată V.T. de un telefon mobil după care, în faţa organelor de poliţie, şi-a atribuit o identitate falsă.
Inculpatul recunoaşte numai săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea, dar probele administrate în cauză, respectiv declaraţia părţii vătămate, procesul verbal de prindere în flagrant, declaraţiile de martori, atestă indubitabil că inculpatul a agresat partea vătămată, l-a prins cu ambele mâini de cureaua pantalonilor, l-a ridicat de pe banca pe care stătea în staţia de tramvai şi i-a băgat mâna în buzunarul drept al pantalonilor de unde i-a sustras telefonul mobil.
Când partea vătămată i-a cerut să îi restituie telefonul, inculpatul l-a înjurat şi s-a depărtat de la locul faptei, ameninţându-l apoi că îl va tăia dacă nu tace. Observând apropierea lucrătorilor de poliţie, inculpatul a aruncat telefonul.
În operaţiunea de individualizare judiciară a pedepselor, s-au avut în vedere împrejurările în care au fost săvârşite infracţiunile, faptul că inculpatul a profitat de absenţa altor persoane din zonă, de imposibilitatea părţii vătămate de a-l urmări pentru că avea bagaje voluminoase, încercarea inculpatului de a se sustrage răspunderii penale prin atribuirea altei identităţi, antecedentele penale ale inculpatului, faptul că nu are ocupaţie, ca şi atitudinea nesinceră a acestuia în desfăşurarea procesului penal.
În faţa acestui comportament antisocial şi a conduitei procesuale necorespunzătoare, Curtea apreciază că prin pedepsele aplicate s-a asigurat o eficienţă corespunzătoare sancţiunilor penale şi s-a realizat o reprimare pe măsură a conduitei infracţionale a inculpatului.
Drept urmare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va computa din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu 11 aprilie 2006 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.P. împotriva deciziei penale nr. 808 din 27 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 11 aprilie 2006 la 23 ianuarie 2007.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 357/2007. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 367/2007. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
