ICCJ. Decizia nr. 345/2007. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 345/2007
Dosar nr. 2547/36/2006
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 238 din 22 mai 2006 a Tribunalului Constanţa a fost condamnat inculpatul I.G., în baza art. 183 C. pen., la 5 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.
Inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 1050 RON către C.A.S. Constanţa şi de 50.000 RON către partea civilă B.L.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în fapt că, în noaptea de 4 mai 2005, în jurul orelor 23,00, victima B.D. se deplasa pe str. Bravilor din Constanţa, după ce anterior consumase băuturi alcoolice. S-a oprit în dreptul imobilului cu nr. 5, în apropierea unui salon de frizerie, care funcţionează în acel imobil, protejat şi monitorizat de firma de pază SC A.P. SRL constatând că se declanşase alarma.
Victima a bătut în gratiile geamului după care şi-a continuat deplasarea.
Ca urmare a zgomotului produs au ieşit în stradă martorii P.I. care locuia pe str. Bravilor şi V.P. proprietarul frizeriei.
Acesta din urmă, crezând că B.D. a declanşat alarma, l-a ajuns din urmă şi l-a condus în faţa imobilului. Acelaşi martor a sesizat dispeceratul SC A.P. SRL care asigura supravegherea imobilului şi care cu o zi înainte montase sistemul de alarmă.
La locul respectiv, cu autoturismul s-a deplasat echipajul compus din inculpatul I.G. şi martorul S.L.
Inculpatul a coborât primul din autoturism, s-a apropiat de victimă şi fără un motiv întemeiat i-a aplicat o lovitură cu piciorul în zona toracică stânga urmată de o lovitură cu pumnul în faţă.
În urma loviturilor, victima s-a dezechilibrat, s-a izbit cu capul de peretele imobilului după care s-a prăbuşit la pământ, lovindu-se violent cu capul de planul dur al trotuarului.
Victima a rămas pe trotuar întinsă cu faţa în sus, în stare de inconştienţă, o parte din martorii oculari observând că sângerează în regiunea urechii stângi.
Ca urmare, victima a fost internată la Spitalul Clinic judeţean Constanţa cu diagnosticul „traumatism cranio-toracic stâng, otoragie stângă" fiind supus unei intervenţii chirurgicale pentru hematom de emisfer drept cu efect de masă asupra structurilor media-sagitale, practicându-se craniectomie temporal drept.
Evoluţia postoperatorie a fost nefavorabilă, victima intrând în comă, la 5 februarie 2005 şi decedând apoi la 6 mai 2005.
Potrivit raportului de constatare medico-legală moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se edemului de boltă şi bază de craniu operat, complicat în final cu perforaţie acută gastrică, pe fond de stres post traumatic. Leziunile de violenţă constatate s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure şi lovire de plan dur în 4 mai 2005.
Între leziunile cranio-cerebrale şi deces există legătură de cauzabilitate.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost reţinute în baza procesului-verbal de cercetare a locului faptei întocmit de organele de urmărire penală, a raportului de constatare medico-legală, a declaraţiilor martorilor S.L., V.P., V.V., P.R., A.B.G., A.M.F., P.I. şi V.M.G., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Referitor la soluţionarea laturii civile s-a apreciat că inculpatul urmează a acoperi cheltuielile de spitalizare a victimei de 1050 RON şi daunele morale cerute de mama victimei.
Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 185 din 26 septembrie 2006, a respins apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii primei instanţe considerând nefondate criticile formulate în sensul că trebuiau reţinute dispoziţiile art. 73 şi 74 C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul legal şi aplicării beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei, conform art. 81 şi 13 C. pen.
Astfel, s-a apreciat că pedeapsa de 5 ani şi 6 luni a fost individualizată înspre minimul legal, că nu pot fi aplicate dispoziţiile art. 73 C. pen., nerezultând din materialul probator al cauzei vreun act provocator din partea victimei, că de asemenea nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante şi că modalitatea de executare a fost corect stabilită de prima instanţă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul I.G. care, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susţinut că pedeapsa aplicată este prea severă solicitând reducerea sub minimul legal prin aplicarea circumstanţelor atenuante şi suspendarea condiţionată a noii pedepse, conform art. 81 şi 13 C. pen.
Totodată, inculpatul a criticat hotărârea şi sub aspectul laturii civile susţinând că s-a comis o eroare gravă de fapt din cele prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., prin stabilirea unei despăgubiri de 1050 RON în favoarea C.A.S. Constanţa în loc de 902,80 lei cum s-a reţinut la urmărirea penală.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei.
Recursul declarat nu este întemeiat.
1. Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului I.G. în săvârşirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 182 C. pen.
Probele administrate în cauză, evocate mai sus, au confirmat că, în noaptea de 4 mai 2005, inculpatul, agent la o firmă de pază, fără motiv, a aplicat victimei o lovitură cu piciorul în zona toracică stânga urmată de o lovitură cu piciorul în faţă, determinând dezechilibrarea victimei şi izbirea ei cu capul de peretele unui mobil, urmată de prăbuşirea la pământ şi lovirea violentă cu capul de planul dur al trotuarului.
Ca urmare victima a suferit un traumatism cranio-toracic stâng, fiind supusă unei intervenţii chirurgicale şi cu toate îngrijirile de specialitate acordate s-a produs decesul.
S-a stabilit prin actul medico-legal din dosar că moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se edemului cerebral şi hemoragiei meningo-cerebrale, consecinţe ale unui traumatism de boltă şi bază de craniu operat, complicat în final cu perforaţii acută gastrică pe fond de stres, postraumatic, existând legătură de cauzalitate între leziunile cranio-cerebrale produse de inculpat la 4 mai 2005 şi deces.
A rezultat în baza materialului probator că inculpatul, pe plan subiectiv a acţionat cu intenţia de aplicare a unei corecţii victimei, bănuită, pe nedrept de declanşarea sistemului de alarmă, decesul fiind o consecinţă praeterintenţionată.
Referitor la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului se constată că instanţele s-au orientat, în mod justificat la o sancţiune situată aproape de minimul legal, având în vedere, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social al faptei, împrejurările săvârşirii ei şi persoana inculpatului care nu posedă antecedente penale, a avut anterior o conduită general bună în familie şi societate, a recunoscut şi regretat cele întâmplate.
Se mai constată că, această pedeapsă, cu executare în regim de detenţie, este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., constrângerea şi reeducarea inculpatului, prevenirea de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a făptuitorului.
Întrucât au fost respectate dispoziţiile legale menţionate, iar din analiza datelor dosarului nu se constată existenţa unor împrejurări din cele prevăzute de art. 74 C. pen., cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a circumstanţelor atenuante, care să justifice coborârea pedepsei sub minimul legal, critica inculpatului în sensul greşitei individualizări a sancţiunii nu poate fi primită.
2. Privitor la soluţionarea cererii de despăgubiri formulată de C.A.S. Constanţa se constată că iniţial la urmărirea penală a fost solicitată suma de 902,80 RON în baza unui deviz estimativ pentru ca ulterior în cadrul cercetării judecătoreşti să se majoreze acest cuantum la 1050 RON, conform calculului final întocmit în temeiul raportării făcute de Spitalul Clinic judeţean Constanţa şi a fişei individuale a persoanei vătămate.
Întrucât instanţele au stabilit despăgubirile în baza acestor ultime acte iar suma de 1050 RON a fost corect acordată părţii civile menţionate, nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată de inculpat în recurs.
3. Faţă de considerentele ce preced constatând neîntemeiate motivele de recurs formulate şi nerezultând existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.G. împotriva deciziei penale nr. 185/ P din 26 septembrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2007 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 1742/2007. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 357/2007. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
