ICCJ. Decizia nr. 373/2007. Penal. Cerere de întrerupere a executării pedepsei (art.455 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 373/2007
Dosar nr. 230/3/2006
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2007
Asupra recursului penal de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 705 din 15 iunie 2006, în dosar nr. 230/3/2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul condamnat D.M.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că petentul a formulat cerere de întrerupere a executării pedepsei detenţiunii pe viaţă aplicată prin sentinţa penală nr. 229 din 29 martie 2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în temeiul dispoziţiilor art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Petentul şi-a motivat cererea arătând că familia sa are dificultăţi materiale, iar mama sa, o stare precară a sănătăţii.
S-a avut în vedere şi referatul de anchetă socială efectuat de S.A.T. de pe lângă Primăria sectorului I Bucureşti.
Împotriva sentinţei a declarat apel petentul condamnat, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, raportat la faptul că datele anchetei sociale ar fi îndreptăţit instanţa să aprecieze că sunt întrunite dispoziţiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen. şi, deci, să admită cererea de întrerupere a executării pedepsei.
Examinând sentinţa în raport de motivele de apel formulate, Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 588/ A din 2 august 2006, a constatat că apelul este nefondat, dată fiind împrejurarea că, deşi din ancheta socială efectuată rezultă un handicap grav al mamei condamnatului şi dificultăţi materiale ale familiei sale, aceste situaţii au un caracter permanent, neputând fi soluţionate de condamnat într-o perioadă de 3 luni, pentru cât s-ar putea dispune întreruperea executării pedepsei.
Împotriva deciziei pronunţate în apel a formulat, în continuare, recurs petentul condamnat, criticând-o pentru aceleaşi motive invocate în apel.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 453 lit. c) C. proc. pen., la care face referire art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate fi întreruptă când, din cauza unor împrejurări speciale, executarea în continuare a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familia sa ori unitatea la care a lucrat.
Din referatul Autorităţii Tutelare de la domiciliu rezultă că, într-adevăr mama sa are un handicap grav şi că familia sa are dificultăţi materiale, dar aceste împrejurări au fost preexistente săvârşirii infracţiunii care a atras condamnarea, iar condamnatul nu ar putea modifica evoluţia acestora într-o perioadă de numai trei luni prevăzută de lege.
Mai mult, antecedentele penale ale condamnatului duc la concluzia că, pe perioada întreruperii executării pedepsei, acesta nu s-ar preocupa de îmbunătăţirea situaţiei materiale a familiei şi îngrijirea mamei sale.
Drept urmare, apreciind ca legale şi temeinice hotărârile primei instanţe şi a instanţei de apel, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 588/ A din 2 august 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 372/2007. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 379/2007. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
