ICCJ. Decizia nr. 3725/2007. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3725/2007
Dosar nr. 6769/1/2007
Şedinţa publică din 23 iulie 2007
Asupra recursurilor de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din 12 iulie 2007, pronunţată în dosarul nr. 10196/3/2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a menţinut arestarea preventivă a apelanţilor inculpaţi C.C. şi P.A., în baza 3002 şi a art. l60b alin. (3) C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs inculpaţii.
Motivele de casare invocate s-au referit la inexistenţa, în prezent, a unor temeiuri care să mai justifice menţinerea în continuare a măsurii arestării preventive şi la faza procesuală.
Înalta Curte constată, că recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 300 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. l60b.
Conform art. l60b alin. (3) din acelaşi cod, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Prin încheierea atacată, instanţa de apel, constatând că aceste dispoziţii procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpaţii au comis mai multe fapte penale grave (trafic de droguri), iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, existând temerea că puşi în libertate vor săvârşi şi alte infracţiuni, a dispus menţinerea arestării preventive.
Înalta Curte reţine că încheierea instanţei de apel este legală şi justificată.
Astfel, potrivit art. 5 pct. l din C.A.D.O.L.F., referitor la cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpaţii au fost, iniţial, arestaţi în vederea aducerii lor în faţa autorităţilor judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că au săvârşit o infracţiune [(lit. c)].
Ulterior, măsura arestării a fost menţinută pe baza condamnării pronunţate de un tribunal competent [(art. 5 pct. l lit. a) din Convenţie)], în speţă, în temeiul condamnării inculpatului P.A. la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată în baza art. 2 alin. (l) şi (2) şi art. 4 din Legea nr. 143/2000 şi a inculpatului C.C., la pedeapsa de 10 ani închisoare, în baza art. 2 alin. (l) şi (2) din aceeaşi lege, prin Sentinţa penală nr. 693 din 15 mai 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Ii-a penală.
Chiar dacă sentinţa nu a rămas, încă, definitivă, menţinerea arestării preventive a inculpaţilor recurenţi este justificată, aceştia fiind trimişi în judecată pentru infracţiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare şi pentru care există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Motivele de casare învocate de recurenţii inculpaţi (faza procesuală) nu pot determina admiterea recursului şi punerea lor în libertate prin revocarea măsurii arestării preventive, deoarece faza procesuală (cauza se află în apel) nu constituie o cauză legală de revocare a măsurii arestării preventive, iar, pe de altă parte, se menţin motivele ce au determinat luarea acestei măsuri preventive, întrucât se menţine pericolul social concret pe care îl prezintă inculpaţii pentru ordinea publică în raport cu gravitatea faptelor săvârşite şi cu persoana acestora.
Constatând că sunt întrunite atât cerinţele art. 3002 şi ale art. l60b alin. (3) C. proc. pen., cât şi prevederile art. 5 pct. l lit. a) şi c) şi ale art. 6 din C.A.D.O.L.F., Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi.
Conform art. 6 alin. (3) lit. c) teza finală din C.A.D.O.L.F. onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru ambii recurenţi inculpaţi vor fi suportate de stat şi se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.C. şi P.A. împotriva încheierii din 12 iulie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 10196/3/2007 (1641/2007).
Onorariile de avocat, în sumă de câte 40 lei, pentru apărarea din oficiu a recurenţilor inculpaţi se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iulie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3724/2007. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3728/2007. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
