ICCJ. Decizia nr. 397/2007. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.397/2007
Dosar nr. 6299/54/2006
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 122 din 14 septembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen., a achitat pe inculpatul R.G.S., pentru infracţiunea prevăzută de art. 79 alin. (4) din OUG nr. 195/2002.
În baza art. 181 alin. (3) C. pen., raportat la art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului sancţiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 lei.
În baza art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. d) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 9/ P din 4 aprilie 2006, inculpatul R.G.S. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 79 alin. (4) din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că în după amiaza zilei de 26 noiembrie 2005, împreună cu martorii O.O.A. şi V.D. a consumat băuturi alcoolice într-un local din municipiul Târgu Jiu până în jurul orei 20,00.
În jurul orelor 23,30 s-a urcat la volanul autoturismului marca Nissan, cu scopul de a se deplasa la domiciliul martorului O.A.
În jurul orelor 0,42, pe raza oraşului Rovinari, inculpatul a fost oprit pentru control de lucrătorii poliţiei rutiere care au constatat că acesta se afla sub influenţa alcoolului, motiv pentru care au procedat la testarea acestuia cu aparatul electronic din dotare, stabilindu-se că prezenta o concentraţie de 0,85 mg./l.alcool pur în aerul respirat.
Fiind condus la Spitalul orăşenesc Rovinari pentru recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, în prezenţa martorilor V.E., medic, R.M., asistent medical, N.N. precum şi a lucrătorilor de poliţie, inculpatul nu a fost de acord cu recoltarea probelor biologice cu motivaţia că „îi este frică de acul de seringă".
În declaraţia dată în cursul urmăririi penale, inculpatul a precizat că a consumat împreună cu prietenii săi şapte sticle cu bere însă nu a fost de acord să i se recolteze probe biologice întrucât îi este frică de acul de seringă, prezentând în acest sens o adeverinţă medicală de la medicul de familie din care rezultă că acesta suferă de spasmofilie clinică, distonie neurovegetativă.
S-a mai reţinut că inculpatul a fost de acord cu recoltarea probei de urină pentru stabilirea alcoolemiei însă, conform adresei nr. 737 din 15 martie 2006 eliberată de I.M.L. Craiova, alcoolemia este definită ca fiind „cantitatea de alcool etilic exprimată în grame de alcool la 1 I. de sânge", iar pentru determinarea alcoolemiei trebuia recoltate probe biologice de sânge nu probe biologice de urină.
În urma analizei actelor şi lucrărilor dosarului, respectiv declaraţiile martorilor N.N., R.M., V.E., B.O., care se coroborează cu declaraţia inculpatului, instanţa de fond a reţinut că, la data de 26 noiembrie 2005, inculpatul a consumat împreună cu doi prieteni câteva sticle cu bere, iar în jurul orei 0,42 a fost oprit pentru control de lucrătorii poliţei rutiere din oraşul Rovinari.
Întrucât cu ocazia testării cu aparatul etilotest s-a stabilit că inculpatul prezenta o concentraţie de 0,85 mg./l alcool pur în aerul respirat, a fost condus la spital pentru recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Datorită faptului că personalul medical nu i-a putut garanta inculpatului, la solicitarea acestuia, că nu i se poate întâmpla nimic, acesta a refuzat recoltarea probei de sânge, solicitând să i se recolteze proba de urină.
În motivarea hotărârii, s-a arătat că fapta inculpatului, săvârşită, în noaptea de 26 noiembrie 2005, astfel cum a fost prezentată, nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni, fiind lipsită vădit de importanţă prin caracterul minim al atingerii valorii sociale împotriva căreia a fost îndreptată.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, criticând-o pentru greşita achitare a inculpatului, temeiul de casare invocat fiind art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
În susţinerea recursului s-a arătat că instanţa de fond a avut în vedere doar intensitatea mai redusă a traficului la ora respectivă, neglijând starea accentuată de pericol creată de inculpat pentru securitatea rutieră, prin conducerea autoturismului pe un drum principal, pe timp de noapte, aflându-se într-o stare avansată de ebrietate.
S-a mai arătat că sancţionarea contravenţională anterioară a inculpatului pentru fapte similare reflectă o anumită atitudine a inculpatului faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială, fapt ce nu poate să caracterizeze favorabil persoana acestuia, iar împrejurările referitoare la persoana şi conduita inculpatului, reţinute de instanţă, trebuia avute în vedere la individualizarea unei pedepse, nu la argumentarea lipsei pericolului social al unei infracţiuni.
Examinând sentinţa recurată sub aspectul motivelor invocate de parchet şi prin prisma temeiul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
În urma examinării actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa de fond a reţinut că, în noaptea de 26 noiembrie 2005, inculpatul a consumat împreună cu doi prieteni câteva sticle cu bere. Fiind oprit de lucrătorii poliţiei rutiere, în urma testării cu aparatul etilotest s-a stabilit că acesta prezenta o concentraţie de 0,85 mg./l alcool pur în aerul respirat şi apoi a fost condus la spital pentru recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, coroborate cu declaraţia inculpatului, s-a reţinut că acesta nu a fost de acord cu recoltarea probelor biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei întrucât „îi este frică de acul de seringă", solicitând însă recoltarea probelor biologice de urină.
Potrivit dispoziţiilor art. 79 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, constituie infracţiune „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentraţie ce depăşeşte 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat sau care se află sub influenţa unor substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare" iar conform dispoziţiilor art. 79 alin. (4) din acelaşi act normativ, „refuzul, împotrivirea sau sustragerea unei persoane care conduce pe drumurile publice un autovehicul sau tramvai de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanţe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora sau testării aerului expirat se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani".
În raport de aceste prevederi, precum şi faţă de declaraţiile constante ale inculpatului, în sensul că a refuzat doar recoltarea probelor biologice de sânge, ce se coroborează cu menţiunile din procesul verbal de constatare, potrivit cărora inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest rezultând o concentraţie de 0,85 mg/l alcool pur în aerul expirat, precum şi cu declaraţiile de martor ale personalului medical, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a făcut o cercetare judecătorească incompletă, în baza căreia a stabilit că inculpatul a săvârşit cu vinovăţie fapta prevăzută de art. 79 alin. (4) din OUG nr. 195/2002 însă aceasta nu prezintă în concret gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Pentru a putea face aprecierea gradului de pericol social al infracţiunii era necesar ca instanţa de fond să stabilească, mai întâi, dacă sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 79 alin. (4) din OUG nr. 195/2002, în vigoare la acea dată, având în vedere că, faţă de actuala reglementare, la momentul comiterii faptei se incrimina alternativ atât conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge cât şi conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o concentraţie ce depăşeşte 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat şi, corelativ, refuzul, împotrivirea sau sustragerea unei persoane care conduce pe drumurile publice un autovehicul sau tramvai de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei sau testării aerului expirat.
În speţă, din materialul probator rezultă că inculpatul nu a refuzat, nu s-a împotrivit şi nici nu s-a sustras testării aerului expirat şi nici unui alt mod de determinare a alcoolemiei, cu excepţia recoltării probei de sânge, motivat de situaţia medicală proprie, astfel că, în raport şi de dispoziţiile art. 80 din OUG nr. 195/2002 potrivit cărora „stabilirea concentraţiei de alcool în sânge se face în instituţiile medico-legale, în conformitate cu normele metodologice elaborate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi avizate de Ministerul de Interne, iar în aerul expirat, de către polipa specializată, cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat, potrivit legii. Conducătorul auto testat cu un mijloc tehnic certificat poate solicita şi recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei", instanţa de fond trebuia să stabilească dacă organele de poliţie au oferit inculpatului posibilitatea de a fi testat cu un aparat tehnic certificat. Preluând nemotivat trimiterea din rechizitoriu la dispoziţia nr. 201091/2003 a I.G.P.R., instanţa de fond nu a observat că această dispoziţie nu exclude posibilitatea constatării infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o concentraţie ce depăşeşte 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat prin testarea cu etilometrul.
Ca atare, faţă de cele menţionate, Înalta Curte văzând şi prevederile art. 38515 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinţei penale nr. 122 din 14 septembrie 2006 a Curţii de Apel Craiova şi, în consecinţă, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Motru, competentă să soluţioneze cauza după modificarea adusă art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., prin Legea nr. 356/2006.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va stabili, în urma probelor ce vor fi administrate, dacă inculpatului i s-a oferit posibilitatea de a fi testat cu un aparat tehnic certificat sau dacă era posibilă stabilirea alcoolemiei într-un alt mod şi, în raport de acestea, dacă a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 79 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 în forma de vinovăţie cerută de acest text de lege; totodată, în măsura în care se impune, se va avea în vedere şi critica ce face obiectul prezentului recurs al parchetului referitoare la aprecierea gradului de pericol social al faptei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinţei penale nr. 122 din 14 septembrie 2006 a Curţii de Apel Craiova, Secţia penală.
Casează sentinţa penală recurata şi trimite cauza spre rejudecare la Judecătorie Motru.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 24 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3877/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3994/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
