ICCJ. Decizia nr. 3994/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3994/2007
Dosar nr. 2354/110/2006
Şedinţa publică din 29 august 2007
Examinând recursul de faţă, constată:
Prin sentinţa penală nr. 206/D/2007 din 19 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia penală, inculpatul D.Şt. a fost condamnat după cum urmează:
- în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) la 10 ani închisoare;
- în baza art. 197 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. a) la 10 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzutăde art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 544/2004 a Judecătoriei Botoşani şi s-a dispus contopirea restului neexecutat de 674 zile cu fiecare din pedepsele stabilite rezultând două pedepse de câte 10 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de un an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 11 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzutăde art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive de la 16 august 2006, la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 53 lei despăgubiri civile şi la 5000 lei daune morale către partea civilă C.M.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt s-au reţinut următoarele:
În ziua de 14 august 2006, inculpatul D.Şt. se afla în trenul personal care circulă pe ruta Iaşi - Bacău. După plecarea din staţia C.F.R. Roman inculpatul a observat că partea vătămată C.M. în vârstă de 24 de ani, care avea mai multe bagaje, este singură în compartiment.
Întrucât în vagon nu se mai aflau alţi călători inculpatul a hotărât iniţial să-i sustragă poşeta întrucât observase că partea vătămată are un telefon mobil. În acest scop inculpatul a intrat în compartiment şi după câteva discuţii a exercitat violenţe asupra părţii vătămate şi s-a hotărât să o oblige pe aceasta să întreţină cu el raporturi sexuale.
În acest scop a forţat-o pe partea vătămată să-l însoţească în cabina WC-ului strângând-o de gât pentru a o împiedica să ţipe. Aici inculpatul a continuat să-i comprime căile respiratorii şi a lovit-o cu pumnul peste cap şi spate forţând-o astfel să întreţină cu el raporturi sexuale orale şi normale.
După consumarea acestora inculpatul a lăsat partea vătămată în stare de inconştienţă şi a revenit în compartimentul de unde a sustras poşeta coborând apoi în staţia C.F.R. Iteşti.
Inculpatul şi-a însuşit suma de 350.000 lei şi un telefon mobil şi a aruncat restul lucrurilor.
Inculpatul a fost depistat la data de 16 august 2006 şi a condus organele de urmărire penală la locul unde abandonase poşeta.
S-a reţinut că în drept faptele comise de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi de art. 197 alin. (1) C. pen., ambele fiind săvârşite în stare de recidivă.
La stabilirea pedepsei pentru fiecare infracţiune au fost avute în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, determinat de împrejurările şi modalitatea în care a fost comisă precum şi starea de recidivă.
Apelul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 133 din 19 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bacău reţinându-se că situaţia de fapt, încadrarea juridică şi vinovăţia inculpatului au fost corect stabilite iar solicitarea acestuia de a se reduce pedeapsa nu este întemeiată.
Inculpatul a declarat recurs în termenul prevăzut de lege.
În motivarea recursului s-a susţinut că pedeapsa aplicată este prea severă.
Recursul îşi găseşte temeiul în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu este fondat.
Curtea apreciază că pedeapsa stabilită pentru fiecare infracţiune comisă este corespunzătoare gravităţii deosebite a faptei determinată de împrejurarea că inculpatul a acţionat asupra părţii vătămate cu violenţă, într-un mijloc de transport în comun, precum şi de împrejurarea că acesta este recidivist, una dintre condamnările anterioare fiindu-i aplicată tot pentru săvârşirea infracţiunii de viol.
Se constată, de asemenea, că au fost corect aplicate dispoziţiile art. 34 lit. b) C. pen., referitoare la pedeapsa în caz de concurs de infracţiuni.
Întrucât din examinarea cauzei nu rezultă nici existenţa vreunui motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, recursul va fi respins ca nefondat conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce în continuare la zi, arestarea preventivă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.Şt. împotriva deciziei penale nr. 133 din 19 iunie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 august 2006 la 29 august 2007.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 august 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 397/2007. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 5664/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
