ICCJ. Decizia nr. 3444/2007. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3444/2007
Dosar nr. 10444/2/2006
Şedinţa publică din 26 iunie 2007
Deliberând asupra recursului de faţă, constată:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 2 din 11 ianuarie 2007 pronunţată în dosarul nr. 10444/2/2006, l-a condamnat pe inculpatul M.A., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 257 C. pen., coroborat cu art 6 şi 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen., coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000.
A dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, a dedus şi arestul prevenţiei executate în perioada 17 noiembrie 2006 – 11 ianuarie 2007, dispunând punerea în libertate a inculpatului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
În ziua de 06 noiembrie 2006, numitul C.Şt. din Bucureşti reprezentant al SC L.P. SA, s-a prezentat la D.N.A. şi a formulat un denunţ prin care a arătat că, în ziua de 01 noiembrie 2006, lucrătorul de poliţie M.A. i-a pretins suma de 1.000 euro pentru a interveni la procuror în vederea soluţionării favorabile a unui dosar penal în care acesta era cercetat pentru infracţiunea de înşelăciune.
În declaraţiile date, denunţătorul C.Ş. a relatat că, în ziua de 30 octombrie 2006, a fost contactat telefonic, la sediul societăţii al cărei reprezentant este, „SC L.P. SA" Bucureşti, de către inculpatul M.A. şi convocat la sediul Secţiei 8 Poliţie, la data de 01 noiembrie 006, pentru a fi audiat în legătură cu emiterea unei file C.E.C. fără acoperire.
La data stabilită, denunţătorul C.Şt. s-a prezentat la Poliţie, ocazie cu care l-a cunoscut personal pe inspectorul de poliţie M.A. Acesta l-a condus în biroul său, situat la etajul 3, camera 306, unde C.Şt. a dat o declaraţie. La un moment dat, M.A. l-a invitat pe C.Şt. afară din birou, şi pe hol, i-a spus că poate discuta cu un procuror, fără să-l nominalizeze, în vederea dispunerii unei soluţii favorabile, pretinzând în acest scop suma de 1000 euro. Totodată, inculpatul i-a spus lui C.Şt. că trebuie să ia o hotărâre, până la data de 03 noiembrie 2006, întrucât urmează să plece în concediu. Au revenit apoi în birou unde au făcut schimb de numere de telefon iar, la plecare, denunţătorul C.Şt. i-a spus inculpatului că îl va suna vineri, 03 noiembrie 2006.
În ziua stabilită, C.Şt. nu l-a sunat pe M.A., fapt pentru care în jurul orei 11,00, acesta a sunat la sediul societăţii şi l-a întrebat pe C.Şt. ce hotărâre a luat. Acesta a spus că este ocupat şi că îl va suna până la ora 14,00, ceea ce nu s-a întâmplat.
În aceeaşi zi, în intervalul de timp 15,00 – 19,34, C.Şt. a fost sunat pe telefonul său mobil, de cinci ori de către M.A. de pe telefonul mobil, însă nu a răspuns la nici un apel.
Sâmbătă, 04 noiembrie 2006, la ora 12,39, fiind sunat din nou de M.A., C.Şt. a răspuns la telefon şi i-a spus acestuia că este plecat la Bacău şi se va întoarce în Bucureşti, luni 06 noiembrie 2006. Inculpatul i-a spus că va pleca în concediu şi îl va suna la întoarcere.
Insistenţa manifestată de inculpatul M.A., în vederea obţinerii sumei de bani pretinse, fapt evidenţiat de numeroasele telefoane prin care a încercat să-l contacteze de C.Şt., în vederea pretinderii banilor l-a determinat pe acesta să-l denunţe la D.N.A.
Constatându-se de către procurorul din cadrul D.N.A. că există date şi indicii temeinice privind săvârşirea infracţiunii trafic de influenţă, s-a solicitat, la data de 07 noiembrie 2006, Tribunalului Bucureşti, autorizarea interceptării şi înregistrării audio-video a convorbirilor telefonice precum şi a celor purtate în mediul ambiental.
Prin încheierea din 07 noiembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. 698/A.I./2006, a fost admisă cererea D.N.A. şi s-au emis autorizaţiile de interceptare audio-video pentru o perioadă de 30 zile. În acest context, în ziua de 16 noiembrie 2006, la orele 10,15, C.Şt. a primit un bip pe telefonul mobil, de la M.A., fapt pentru care l-a apelat pe acesta, dar nu a răspuns. La ora 10,34 a primit un nou bip, l-a sunat şi, răspunzând M.A. i-a spus că se află în Bucureşti şi l-a întrebat dacă rezolvă problema, afirmând textual: „să ştiu dacă, adică dacă rezolvăm astăzi eu mă duc să vorbesc şi în partea cealaltă". C.Şt. i-a spus că este plecat la Constanţa şi au stabilit să se întâlnească în aceeaşi zi, la întoarcerea acestuia în Bucureşti.
Având în vedere iminenţa întâlnirii dintre denunţătorul C.Şt. şi inculpatul M.A., s-a solicitat de către organele de urmărire penală ridicarea sumei de 1000 euro, din fondul D.N.A. destinat organizării şi constatării infracţiunilor flagrante de corupţie, două dintre bancnote fiind marcate cu substanţă de culoare verde fluorescent, atât pe avers cât şi pe revers.
De asemenea, pe reversul bancnotelor cu seriile N 52050099702 şi X 01213315661, sub serie, s-a inscripţionat menţiunea „TRAFIC", folosind creionul chimic marca „SIRCHIE".
În după-amiaza aceleiaşi zile, în jurul orelor 15,03, C.Şt. l-a sunat pe M.A. şi au stabilit să se întâlnească la staţia de metrou „Iancului". Astfel, în jurul orei 16,05 s-au întâlnit la locul stabilit şi s-au deplasat, la iniţiativă lui M.A., la autoturismul marca Dacia Logan, culoare gri metalizat, parcat în apropierea staţiei de metrou şi au intrat în autoturism.
În autoturism, cei doi au purtat o discuţie în cadrul căreia inculpatul M.A. îl asigură pe denunţătorul C.Şt. de obţinerea unei soluţii favorabile din partea procurorului şi a confirmat că suma pretinsă este pentru procuror, afirmând textual: „eu o să vorbesc cu el. să fie de acord cu propunerea care o fac eu..", „..da, da..", „pentru procuror.. Da, atâta este, că m-aţi înţeles, adică nu negociez cu el..".
Imediat după primirea banilor inculpatul M.A. a fost surprins în flagrant. În prezenţa martorilor asistenţi s-a găsit asupra inculpatului M.A. suma de 1000 euro, în bancnote a câte 100 euro, pe două dintre acestea fiind trecută menţiunea „TRAFIC", iar alte două bancnote prezentând pe suprafaţa lor praf fluorescent de culoare verde, vizibil în raze ultraviolete. Prezenţa aceleiaşi substanţe pulverulente s-a constatat şi pe palmele inculpatului şi pe obiectele găsite asupra acestuia.
Fiind audiat, cu ocazia primelor declaraţii, inculpatul M.A. a recunoscut că a primit suma de 1000 euro de la C.Şt., însă a susţinut că banii reprezentau un împrumut restituit de acesta. De asemenea, a precizat că l-a cunoscut pe C.Şt. în urmă cu aproximativ 6 luni, într-un restaurant, ocazie cu care au făcut schimb cu numere de telefon. Inculpatul a susţinut că în urmă cu o lună şi jumătate a fost contactat telefonic pe telefonul mobil de către C.Şt., care i-a solicitat o întâlnire în cadrul căreia i-a cerut împrumut suma de 1000 euro, ulterior, înainte de prezentarea materialului de urmărire penală, inculpatul M.A. revenind asupra declaraţiilor, recunoaşte comiterea faptei.
În urma verificărilor efectuate în evidenţa operativă a Poliţiei sectorului 2 Bucureşti a fost identificată lucrarea penală nr. 581542 din 05 decembrie 2005 care are ca obiect infracţiunea de înşelăciune săvârşită de reprezentantul SC L.P. SA.
La data de 16 noiembrie 2006, s-a procedat la ridicarea lucrării susmenţionate, constatându-se că aceasta este înregistrată la parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, sub nr. 2349/P/2006.
Întrucât denunţătorul a susţinut că inculpatul a invocat implicarea unui procuror în soluţionarea favorabilă a dosarului penal în care el este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, s-a solicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti să comunice numele procurorului care supraveghează cercetările în dosarul nr. 2349/P/2006.
La data de 23 noiembrie 2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 a comunicat că activitatea de cercetare penală efectuată de lucrătorul de poliţie M.A. a fost supravegheată de procurorul T.C.O. până la 16 octombrie 2006, dată la care acesta intră în concediu de odihnă şi de studii, atribuţiile fiindu-i preluate de procurorul D.R.C.
Fiind audiaţi în calitate de martori, T.C.O. şi D.R.C. au declarat că au fost delegaţi cu supravegherea cercetărilor în dosarul nr. 2349/P/2006 dar nu au discutat cu M.A. despre activităţile care urmau să fie desfăşurate în dosarul respectiv.
Fapta săvârşită de inculpatul M.A., constând în aceea că, inculpatul în calitate de inspector de poliţie în cadrul Sectorului 2 Bucureşti – S.I.F., în ziua de 01 noiembrie 2006, a pretins de la C.Şt. suma de 1000 euro pentru a obţine din partea procurorului o soluţionare favorabilă a unui dosar penal în care acesta era cercetat pentru înşelăciune, iar în ziua de 16 noiembrie 2006, a primit suma pretinsă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen., combinat cu art. 6 şi 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului, instanţa va avea în vedere gradul concret de pericol social al faptei, periculozitatea infractorului, împrejurările concrete în care s-a săvârşit infracţiunea, precum şi cele care caracterizează persoana infractorului.
Pornind de la aceste repere şi ţinându-se seama şi de importanţa valorii sociale lezate, în favoarea inculpatului nu se pot reţine circumstanţe atenuante, însă cum acesta se află la prima sa confruntare cu legea penală, iar pe parcursul cercetărilor a demonstrat că regretă comiterea faptei, instanţa se va orienta către o pedeapsă al cărei cuantum să se regăsească în minimul special prevăzut de lege pentru această faptă.
Cât priveşte individualizarea judiciară a executării pedepsei, ca urmare a aprecierii de ansamblu asupra faptei săvârşite, a împrejurărilor în care aceasta s-a consumat şi mai cu seamă a personalităţii inculpatului, persoană tânără, instruită, cu o conduită bună atât înainte, cât şi după săvârşirea faptei, curtea consideră că scopurile, funcţiile pedepsei se vor îndeplini şi fără privarea de libertate a inculpatului.
Este de relevat, în acest context, concluzia ce se desprinde din analiza probelor în circumstanţiere care evidenţiază conduita bună a infractorului concretizată în gradul de instruire, pregătirea profesională, atitudinea şi comportarea corectă în familie, societate şi la locul de muncă.
Toate aceste aspecte sunt de natură a atenua periculozitatea autorului faptei şi de a releva aptitudinea acestuia de a se îndrepta chiar fără executarea pedepsei instanţa având convingerea că această măsură de individualizare judiciară a executării pedepsei stimulează eforturile de autoeducare ale inculpatului, dovedite în buna conduită ce va fi manifestată pe parcursul termenului de încercare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A., criticând soluţia sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei întrucât prin săvârşirea infracţiunii de către inculpat s-a adus atingere imaginii poliţiei, fiind afectat sentimentul de încredere pe care cetăţenii îl au sau trebuie să îl aibă în această instituţie, iar prin invocarea de către inculpat a implicării unui procuror în soluţionarea nelegală a unei cauze, ca urmare a traficării pretinsei sale influenţe asupra acestuia, este discreditată şi instituţia Ministerului Public.
Cât privesc aspectele reţinute de prima instanţă ca elemente pentru circumstanţierea pedepsei şi alegerea modalităţii de executare a acesteia, ele erau proprii oricărei persoane care ocupă o funcţie de poliţist şi dimpotrivă, ele trebuiau să aibă efectul invers, respectiv de a face să apară fapta ca fiind mult mai gravă.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a probelor administrate cât şi din oficiu, conform art. 3856, 3859 C. proc. pen., constată recursul întemeiat.
Într-adevăr, dacă prima instanţă a reţinut în mod corect vinovăţia inculpatului, cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă, în condiţiile Codului penal şi ale legii speciale, nu a apreciat gradul de pericol social al faptei comise de inculpat şi gradul de pericol social al inculpatului, în raport de insistenţa acestuia pe lângă persoana vătămată pentru a-l determina să-i plătească suma de bani, cât şi de poziţia lui procesuală oscilantă, el susţinând în final o altă variantă a mobilului faptei, respectiv un împrumut, variantă care nu a avut nici un suport probator şi nu a putut fi luată în considerare.
În aceste împrejurări, ignorate de prima instanţă, conduita inculpatului înainte de comiterea faptei şi după acest moment nu mai pot primi aceeaşi relevanţă asupra modului de individualizare a pedepsei, inculpatul neconştientizând nici în timpul procesului gravitatea atitudinii sale infracţionale.
Pentru aceste considerente, se impune admiterea recursului parchetului şi casarea hotărârii atât cu privire la cuantumul pedepsei, apreciindu-se prea mică pedeapsa aplicată, cât şi cu privire la modalitatea de executare a acesteia. Urmează astfel, ca prin interpretarea corespunzătoare a prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), să fie condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, inculpatul neconfirmând garanţia că s-ar putea îndrepta şi fără executarea pedepsei.
Se vor aplica astfel dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. împotriva sentinţei penale nr. 2 din 11 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul M.A.
Casează sentinţa penală sus-menţionată cu privire la cuantumul pedepsei şi modalitatea de executare a acesteia.
Modifică pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 coroborat cu art. 6 şi 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, în sensul că o majorează de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 71 – art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 81 şi 82 C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 16 noiembrie 2006 la 11 ianuarie 2007.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3310/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3445/2007. Penal → |
|---|
