ICCJ. Decizia nr. 403/2007. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 403/2007
Dosar nr. 2308/57/2006
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din analiza actelor şi lucrărilor de la dosar, reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 92 din 10 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.G.J., împotriva rezoluţiei din 7 iunie 2006 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia în dosarul nr. 282/P/2005 şi l-a obligat pe petent la plata sumei de 80 lei RON, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea a reţinut că prin rezoluţia din data de 7 iunie 2006 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, în dosarul nr. 282/P/2005, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de procurorii: C.F., cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual, uz de fals şi sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 291 C. pen. şi art. 242 C. pen. şi F.E. cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 C. pen.
S-a reţinut că petentul a formulat plângere împotriva celor doi procurori, susţinând că aceştia au instrumentat în mod defectuos şi cu încălcarea atribuţiilor de serviciu, dosarul nr. 329/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba în care petentul a fost cercetat în calitate de învinuit, pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi tentativă la înşelăciune, prevăzute de art. 290 C. pen. şi art. 215 alin. (1), (2) şi (3) şi următoarele C. pen.
Petentul B.G.J. a fost cercetat în calitate de învinuit pentru că la sfârşitul anului 2002 şi începutul anului 2003, în calitate de administrator la SC U.S.A. SA Braşov, cu ocazia încheierii contractelor de furnizare utilităţi cu SC S. SA Alba lulia, ar fi modificat conţinutul contractelor prin introducerea unor clauze favorabile societăţii pe care o reprezenta, urmărind prin aceasta fraudarea firmei furnizoare de utilităţi.
Procurorul C.F. a soluţionat cauza prin ordonanţa nr. 329/P/2004 din 21 septembrie 2005, prin care a dispus în temeiul art. 11 pct. 1 lit. b), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală, a învinuitului B.G.J., privitor la infracţiunile prevăzute de art. 290 C. pen. şi art. 215 alin. (1), (2) şi (3) şi următoarele C. pen., în motivarea acestei ordonanţe, procurorul a reţinut că pretinsele modificări aduse contractelor nu au avut aptitudinea să producă consecinţe juridice între părţile contractante, nefiind realizat acordul de voinţă între părţi. A reţinut că în ce priveşte infracţiunea de tentativă la înşelăciune, ne aflăm în faţa unei tentative improprii la infracţiunea de înşelăciune, care nu este pedepsită.
Soluţia a fost confirmată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba, procurorul F.E.
Soluţionând plângerea penală formulată de petent împotriva procurorilor C.F. şi F.E., procurorul a reţinut că procedurile legale au fost respectate cu ocazia efectuării urmăririi penale în cauza avându-l ca învinuit pe petent, respectiv au fost administrate toate probele solicitate de părţi, inclusiv de petent. S-a reţinut că nu s-a constatat sustragerea unor file din dosar, iar în ce priveşte semnarea unor file de comunicare şi adrese ale parchetului de către procuror, pentru prim procurorul unităţii, s-a reţinut că aceasta s-a făcut fără să afecteze actul decizional al primului procuror şi fără încălcarea normelor procedurale în materie penală.
Cu referire la procurorul F.E. s-a reţinut că acesta, conform competenţelor sale şi legii de organizare a Ministerului Public, nu poate infirma soluţia decât în cazul unor grave deficienţe, fapt ce nu a fost constatat în prezenta cauză.
Împotriva rezoluţiei nr. 282/P/2005 din 7 iunie 2006, petentul a formulat plângere în temeiul art. 278 C. proc. pen. Prin rezoluţia dată în dosarul nr. 619/11/2/2006, s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentului B.G.J.
Soluţionând plângerea împotriva rezoluţiei procurorului, Curtea a apreciat că soluţia dispusă în cauză, de neîncepere a urmăririi penale a intimaţilor, este temeinică şi legală, reţinându-se în mod corect că faptele imputate în legătură cu activitatea profesională a intimaţilor nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate.
A mai reţinut că, în lipsa unor indicii şi probe care să confirme acuzaţiile petentului, privind infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri şi infracţiunea de fals şi uz de fals, în mod întemeiat s-a dispus neînceperea urmăririi penale a intimaţilor întrucât faptele acestora nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate.
Împotriva sentinţei Curţii, a declarat în termen legal, recurs petentul B.G.l. în motivele de recurs a solicitat desfiinţarea sentinţei, admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimaţii C.F. şi F.E., şi în baza art. 2781 alin. (8) Iit. B) C. proc. pen., trimiterea dosarului la procuror pentru începerea urmăririi penale împotriva intimaţilor.
Petentul a susţinut că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nu a analizat toate capetele de sesizare pe care Ie-a formulat deşi sunt probe evidente de vinovăţie a procurorului C.F. pentru comiterea a patru falsificări de probe în dosarul nr. 329/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba. în acest sens a susţinut că, cu aprobarea procurorului copiile contractelor depuse de reprezentanţii SC S. odată cu plângerea în anul 2003, au fost transformate în anexe ale procesului verbal de percheziţie efectuată din dispoziţia procurorului la SC S. SA în anul 2004, făcându-se menţiunea falsă că acestea sunt contractele găsite în calculatoarele societăţii.
A mai susţinut că procurorul C.F. a antedatat, cu data de 17 martie 2005 un memoriu al martorului P.P., depus ulterior acestei date, memoriu care a fost schimbat de la dosar şi că după data de 30 martie 2005 discheta depusă la dosar de martorul P.P. a fost accesată şi falsificată prin modificarea datelor, cu acceptul sau la iniţiativa procurorului. Intenţia de falsificare a dischetei rezultă şi din faptul că la data de 25 august 2005, s-a constatat că discheta este virusată, deşi în perioada 30 martie - 25 august 2005 aceasta nu mai fusese accesată, fapt ce făcea imposibilă virusarea ei.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei în raport de motivele de recurs formulate şi de dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Cute constată că recursul petentului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.
Pentru soluţionarea plângerii petentului B.G.l., în temeiul art. 224 C. proc. pen. procurorul, în vederea începerii urmăririi penale a efectuat acre premergătoare. în acest sens s-a luat declaraţia petentului, s-a luat o notă explicativă intimatei C.F., a fost audiat martorul P.P., au fost depuse copii din registrul de evidenţă al persoanelor care au intrat la parchet la datele care interesează cauza, copii ale unor acte depuse în dosarul nr. 329/P/22004 al Parchetului de pe lângăTribunalul Alba.
Din analiza acestor acte, Înalta Curte reţine că intimata a instrumentat dosarul nr. 329/P/2004 în care petentul a fost cercetat în calitate de învinuit pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi tentativă la înşelăciune, prevăzute de art. 290 C. pen. şi art. 215 alin. (1), (2) şi (3) şi următoarele C. pen.
Nemulţumit de soluţia de scoatere de sub urmărire penală dispusă în baza art. 11 pct. 1 lit. b raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., petentul face o interpretare nefondată a actelor aflate în dosarul nr. 329/P/2004.
Astfel, verificând conţinutul dosarului penal şi numerotarea acestuia, procurorul a reţinut că nu s-a constatat sustragerea niciunei file. Faptul că unele file sunt renumerotate, corespunde practicii parchetului, ca la finalizarea dosarului şi întocmirea actului prin care se soluţionează acţiunea penală, filele dosarului să fie rearanjate şi să fie din nou numerotare, numerele anterioare rămânând la vedere, fără să suporte ştersături sau alterarea scrisului. Această împrejurare nu dovedeşte că din dosarul respectiv au fost sustrase acte.
Cu privire la semnarea unor file de comunicare şi adrese ale unităţii de către procuror, pentru prim procurorul unităţii, acestea s-au realizat în cadrul anchetei, fără să afecteze actul decizional al prim procurorului şi fără încălcarea normelor procedurale în materia urmăririi penale.
Nici împrejurarea că în completarea de declaraţie din data de 25 mai 2005, a martorului P.P. este consemnat „audierea a început la ora 14,45 şi s-a finalizat la 15,25" iar în registrul de evidenţă s-a menţionat că martorul a intrat în instituţie la ora 11,00 şi a ieşit la ora 13,12, nu dovedeşte că declaraţia respectivă sau consemnarea cu privire la ora consemnată este falsă. Este probabil ca, în registru, consemnarea orei de ieşire a martorului să fie greşită, acest fapt fiind posibil datorită numărului mare de intrări şi ieşiri(105 persoane) consemnate în ziua respectivă.
În ce priveşte susţinerea că intimata a antedatat memoriul depus de acelaşi martor la data de 17 martie 2005, se constată că nu este susţinută de probe. Numai aprecierea petentului că acest memoriu răspunde unor întrebări pe care el Ie-a adresat la data de 30 martie 2005, nu dovedeşte că memoriul a fost antedatat şi, mai mult, că acest fals, dacă ar exista, a fost făcut de intimată. De asemenea, nu exisă la dosar nici un indiciu sau dovadă că acest memoriu a fost înlocuit.
Nici susţinerea petentului că intimata a falsificat discheta, prin modificarea datelor nu a fost dovedită. La data de 25 august 2005, când intimata a încercat să-i elibereze petentului, la solicitarea sa, o copie de pe dischetă, a constatat că aceasta a fost virusată, încheind în acest sens un proces verbal. Este posibil ca virusarea dischetei să se fi făcut chiar la data de 25 august 2005, în momentul încercării copierii. întrucât nici un fapt nu indică distrugerea acesteia de către procuror, în mod corect s-a constatat nevinovăţia acesteia.
Celelalte aspecte invocate de petent, chiar dacă unele dintre ele s-ar confirma în sensul susţinerilor petentului, îmbracă un caracter pur formal, fără să producă consecinţe juridice în demersurile procurorilor de soluţionare a dos. nr. 329/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba, aşa cum în mod corect a reţinut şi procurorul în rezoluţia sa.
În ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, se reţine că actul prin care procurorul soluţionează o cauză nu constituie prin el însuşi o infracţiune. întrucât nu există nici o dovadă sau indiciu că intimata şi-a încălcat cu rea credinţă atribuţiile de serviciu pentru a-l prejudicia pe petent, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata C.F.
Cu privire la intimatul F.E. care in calitate de prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba a confirmat ordonanţa dată de C.F. la data de 21 septembrie 2005, în absenţa unor probe sau indicii că a sustras sau distrus acte din dosarul mai sus indicat, nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii reclamată de petent şi prevăzută de art. 242 C. pen.
De altfel, toate aceste susţineri ale petentului, referitoare la modul în care a fost instrumentat dosarul nr. 329/p/2004, puteau fi invocate şi analizate în cadrul procedurii prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., a plângerii împotriva ordonanţei prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a petentului care în acest dosar a avut calitatea de învinuit.
Fată de aceste considerente, Înalta Curte constată că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală, că nu există nici un motiv pentru care să fie casată astfel că, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să respingă recursul petentului, ca nefondat.
Având în vedere şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.G. împotriva sentinţei penale nr. 92 din 10 octombrie 2006 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 24 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3229/2007. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3228/2007. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
