ICCJ. Decizia nr. 3998/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3998/2007
Dosar nr. 3316/3/2006
Şedinţa publică din 29 august 2007
Examinând recursul de faţă, constată:
Prin sentinţa penală nr. 205 din 13 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de revizuientul I.C. împotriva sentinţei nr. 635 din 25 iunie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi s-a dispus obligarea revizuientului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reţinut că revizuientul a fost condamnat prin sentinţa penală atacată, la 15 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., reţinându-se că la data de 22 decembrie 2001, în jurul orei 10,30, acesta şi I.C., R.V.V. şi A.D., în timp ce se aflau în incinta complexului Europa, au exercitat acte de violenţă asupra părţii vătămate B.V. şi au deposedat-o de suma de 32.000.000 lei.
În cererea de revizuire s-a susţinut că martorul S.H.R. a dat o declaraţie necorespunzătoare adevărului, la data de 14 ianuarie 2002, partea vătămată a avut o poziţie oscilantă iar martorii C.G., V.G. şi V.M. au dat declaraţii părtinitoare şi nereale cu complicitatea organelor de anchetă.
S-a reţinut că Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a propus, prin referatul întocmit, respingerea cererii de revizuire motivat de faptul că nu sunt întrunite condiţiile de existenţă a cazurilor de revizuire prevăzută de art. 394 lit. a) şi b) C. proc. pen.
Prima instanţă a apreciat că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire prevăzută de art. 394 C. proc. pen.
S-a reţinut astfel că revizuientul nu invocă fapte sau împrejurări noi,ci solicită o reanalizare a aceleiaşi situaţii de fapt pe baza aceloraşi probatorii care au fost avute în vedere la soluţionarea cauzei pe fond.
De asemenea, s-a reţinut că în cadrul revizuirii nu se poate obţine o prelungire a probaţiunii pentru fapte şi împrejurări deja cunoscute şi verificate de instanţă, caracterul de noutate fiind cerut de lege pentru faptul probatoriu şi nu pentru mijloacele de probă.
Instanţa a mai reţinut că nu se poate constata existenţa incidenţei dispoziţiilor art. 394 lit. b) şi d) C. proc. pen., atâta timp cât nu s-a confirmat, printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau o ordonanţă a procurorului, săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă sau de cercetare abuzivă.
S-a apreciat că din celelalte motive, care vizează nelegalitatea unor acte încheiate în timpul urmăririi penale şi a procedurilor din cursul urmăririi penale, nu pot fi luate în considerare întrucât nu se circumscriu niciunuia din cazurile de revizuire expres şi limitativ enumerate în art. 394 lit. a) şi e) C. proc. pen.
Apelul declarat de revizuient împotriva sentinţei penale a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 194 din 30 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, reţinându-se că în mod corect a fost respinsă cererea de revizuire întrucât motivele invocate nu se regăsesc printre cele prevăzută de art. 394 C. proc. pen.
Revizuientul a declarat recurs susţinând că soluţia de respingere a cererii de revizuire este greşită.
Recursul nu este fondat.
Revizuirea unei hotărâri penale definitive se poate dispune numai în cazurile şi condiţiile prevăzute expres şi limitativ de art. 394 C. proc. pen.
În speţă revizuientul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen.
Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. proc. pen., există motiv de revizuire dacă s-au descoperit fapte şi împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi dacă pe baza acestora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare de încetare a procesului sau de condamnare.
Prin cererea formulată revizuientul nu a arătat care sunt faptele sau împrejurările noi care ar putea justifica revizuirea hotărârii.
Cum din actele dosarului nu rezultă descoperirea unor fapte probatorii noi, corect s-a reţinut că nu există motivul de revizuire invocat.
Potrivit dispoziţiilor art. 394 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) C. proc. pen., există motiv de revizuire când un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, dacă această împrejurare a dus la darea unei hotărâri nelegale şi netemeinice.
Existenţa acestui caz de revizuire se dovedeşte, conform art. 395 C. proc. pen., prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa procurorului dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei.
În speţă, o astfel de dovadă nu s-a făcut, iar simpla afirmaţie a revizuientului că martorii care au fost audiaţi în cauză au dat declaraţii mincinoase nu poate dovedi existenţa cazului de revizuire invocat.
Aşa fiind, se constată că, neexistând nici unul dintre cazurile de revizuire prevăzute de lege, soluţia de respingere a cererii este legală şi temeinică.
Întrucât din examinarea cauzei nu rezultă nici existenţa vreunui motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul I.C. împotriva deciziei penale nr. 194 din 30 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 140 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 august 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5288/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 461/2007. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
