ICCJ. Decizia nr. 409/2007. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 409/2007
Dosar nr. 14849/1/2006
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2007
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
În baza lucrărilor şi materialului aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
1. Prin cererea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 30 octombrie 2006, petiţionara F.G. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 5812 din 11 octombrie 2006, pronunţată în dosarul nr. 12919/1/2006, prin care s-au soluţionat la primul termen de judecată, prin admiterea acestora, recursurile declarate în cauză de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş şi intimatul făptuitor B.I.
Ca temei al contestaţiei în anulare a fost invocat cazul prevăzut în art. 386 lit. b) C. proc. pen., „când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi a încunoştiinţa instanţa despre această împiedicare".
În acest sens s-a motivat că pentru termenul la care urma să aibă loc judecata în recurs petiţionara a solicitat prin telegramă amânarea judecăţii pentru „angajare apărător" iar instanţa nu a dat curs acestei solicitări procedând la judecarea recursului în lipsa acesteia.
2. Prin încheierea din data de 6 decembrie 2006 a fost constatată adminisibilitatea în principiu a contestaţie în anulare sub aspectul îndeplinirii condiţiilor cumulative prevăzute în acest sens prin dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen.:
a) a fost făcută în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 388 alin. (1) C. proc. pen.;
b) se sprijină pe unul din cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen. şi anume acela indicat la litera b) şi;
c) există la dosar dovada pentru cazul invocat reprezentată de telegrama din 6 octombrie 2006.
3. Contestaţia în anulare de faţă este întemeiată în raport cu motivul invocat de către petiţionară pentru cazul prevăzut în art. 386 lit. a) C. proc. pen. [(iar nu acela din art. 386 lit. b) C. proc. pen., invocat în mod greşit în cerere)].
În înţelesul art. 386 lit. b) C. proc. pen., imposibilitatea părţii de a se prezenta la termenul când s-a judecat cauza în recurs trebuie să fie datorată unei cauze de forţe majoră sau unui caz fortuit (boală gravă, accident de circulaţie urmat de internare, înzăpezire, etc.) şi această imposibilitate să privească în egală măsură atât împiedicarea de a se prezenta la judecată cât şi aceea de a înştiinţa instanţa. În speţă nu este vorba de o atare imposibilitate deoarece solicitarea amânării cauzei pentru „angajare apărător" nu poate fi asimilată cu forţa majoră sau cazul fortuit.
Contestatoarea se poate prevala însă în raport de motivul invocat de cazul prevăzut în art. 386 lit. a) C. proc. pen., „când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii".
În măsura în care contestatoarea a anunţat instanţa asupra motivului neprezentării la primul termen de judecată şi a cerut amânarea dosarului deoarece a considerat că este necesară să fie prezentă la soluţionarea recursului asistată de apărător ales nerespectarea voinţei părţii poate fi interpretată ca încălcare a dispoziţiilor art. 291 alin. (2) teza II C. proc. pen., „când instanţa consideră că este necesară prezentă uneia dintre părţile lipsă poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia amânând în acest scop judecata" deoarece în acest caz trebuia să fie asigurată prezenţa efectivă a petiţionarei la judecată, chiar dacă citarea a fost îndeplinită în condiţii legale.
În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 6 C. proc. pen. (intitulat „Garantarea dreptului la apărare") în care se statuează imperativ că „organele judiciare sunt obligate să asigure părţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale " [(alin. (2)] întrucât „orice parte are dreptul să fie asistată de apărător în tot cursul procesului penal" [(alin. (4)].
Motivul de care s-a prevalat petiţionara privind „angajarea unui apărător" justifica din considerentele amintite amânarea judecării recursului, aflat la primul termen, cerere peste care instanţa a trecut nejustificat cu atât mai mult cu cât nu a fost pusă în discuţia părţilor iar soluţia adoptată a fost defavorabilă petiţionarei.
În consecinţă, contestaţia în anulare este întemeiată urmând a fi admisă în conformitate cu prevederile art. 392 alin. (1) C. proc. pen.
Se va desfiinţa Decizia atacată şi se va fixa termen pentru judecarea recursului la data de 23 februarie 2007 cu citarea părţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestaţia în anulare formulată de contestatoarea F.G. împotriva deciziei nr. 5812 din 11 octombrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Desfiinţează Decizia atacată şi fixează termen pentru judecarea recursului la data de 23 februarie 2007, cu citarea părţilor.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 24 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 391/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 416/2007. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
