ICCJ. Decizia nr. 437/2007. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 437/2007
Dosar nr. 15873/1/2006
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia penală nr. 4509 din 13 iulie 2006, pronunţată în dosarul nr. 472/44/2006, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.D., împotriva deciziei penale nr. 130/ A din 10 mai 2006 a Curţii de Ap0el Galaţi, secţia penală.
În motivarea hotărârii, instanţa de recurs a reţinut în esenţă următoarele:
Tribunalul Galaţi, prin sentinţa penală nr. 465 din 21 octombrie 2005, l-a condamnat pe inculpatul T.D., la pedeapsa principală de 12 ani închisoare şi cea complementară de 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Potrivit art. 85 alin. (1) C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiţionate a exercitării pedepsei de 2 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 2070 din 11 decembrie 2003 a Judecătoriei Bistriţa, definitivă prin neapelare la 5 ianuarie 2004.
Conform art. 36 alin. (1) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei aplicate în cauză cu pedepsele de:
- 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2070 din 11 decembrie 2003 a Judecătoriei Bistriţa, definitivă prin neapelare la 5 ianuarie 2004;
- 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 663 din 14 aprilie 2003 a Judecătoriei Satu Mare, definitivă prin neapelare;
- 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 693 din 18 iunie 2003 a Judecătoriei Alba Iulia, definitivă prin neapelare la 7 iulie 2003, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, sporită la 13 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 64 şi 71 C. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen. şi 88 C. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, deducându-se reţinerea de la 15 decembrie 2001 şi arestarea preventivă executată de la 11 octombrie 2004 la zi.
Au fost anulate mandatele de executare emise anterior, dispunându-se emiterea unui nou mandat.
Soluţionând latura civilă a cauzei, instanţa a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă SC S.C. SRL Galaţi (prin lichidator judiciar SC S. SRL Galaţi la plata despăgubirilor către părţile civile constituite în cauză.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs, a reţinut în esenţă următoarele:
La data de 15 martie 2001 s-a înfiinţat SC S.C. SRL Galaţi cu sediul social în Galaţi, str. Traian, având ca asociaţi pe martorii C.P.M., V.F.M., L.M.D. şi D.S., primii doi având şi calitatea de administratori.
La data de 17 iunie 2002, martorii L.M.D. şi D.S. se retrag şi aderă la societate numita C.E. De asemenea, la aceeaşi dată se retrag din funcţia de administrator numiţii C.P.M. şi V.F.M. şi se numeşte în funcţia de administrator numita C.E.
La data de 24 iunie 2002 se retrag din societate şi numiţii C.P.M. şi V.F.M., iar numita C.E. devine unic asociat. De asemenea, sediul societăţii se schimbă din Galaţi, str. Traian.
Încă de la data de 7 iunie 2002 SC S.C. SRL Galaţi a închiriat de la martorul G.V. spaţiul din Galaţi, str. George Enescu, pe o perioadă de un an, până la data de 7 iunie 2003. Audiat fiind martorul G.V. a arătat că pentru închirierea spaţiului s-a prezentat numitul S.G.G.
Din adresa C.C.I. rezultă că numitul S.G.G. era asociat unic şi administrator al SC S.G. SRL Galaţi, cu sediul în Galaţi, str. George Enescu. Iniţial martorul G.V. a încheiat contractul de închiriere pe firma SC S.C. SRL Galaţi dar, deplasându-se împreună cu numitul S.G.G. la Administraţia Financiară acesta a solicitat schimbarea firmei din SC S.C. SRL Galaţi în SC S.G. SRL Galaţi. Cert este că ambele societăţi, respectiv SC S.G. SRL Galaţi şi SC S.C. SRL Galaţi au figurat înregistrate cu sediul social în Galaţi, str. George Enescu, astfel cum rezultă din informaţiile furnizate de Oficiul Registrului Comerţului.
De asemenea, potrivit declaraţiei martorei C.I., mama numitei C.E., aceasta din urmă şi numitul S.G.G. erau concubini. Nici unul dintre cei doi nu au putut fi audiat, nereuşindu-se identificarea locului în care s-ar afla aceştia.
La sediul din Galaţi, str. George Enescu, numitul S.G.G. a montat un telefon şi un fax care se pare că au fost folosite atât de SC S.G. SRL Galaţi cât şi de SC S.C. SRL Galaţi.
Prin procură autentificată sub nr. 2091 din 9 august 2002 numita C.E. l-a împuternicit pe inculpatul T.D. să o reprezinte cu puteri depline, dându-i drept de semnătură în bancă.
Conturile societăţii S.C. SRL Galaţi erau deschise la B.R., sucursala Galaţi şi la B.R.D., sucursala Galaţi.
În această perioadă, inculpatul T.D., prin intermediul unei societăţi de intermediere, l-a contactat pe martorul P.R., administrator la SC J.A.C. SRL Galaţi şi a preluat de la acesta părţile sociale odată cu numirea în calitate de administrator. Anterior l-a determinat pe martorul P.R. să declare societatea ca plătitoare de TVA, să deschidă cont în bancă şi să achiziţioneze un carnet de C.E.C. - uri pe care l-a preluat inculpatul T.D. Realizând posibilitatea folosirii filelor C.E.C. în mod nelegal, martorul P.R. a mers la bancă şi a anulat toate filele C.E.C. pe care le achiziţionase.
În baza contractului de închiriere nr. 2874 din 9 iulie 2002 numitul S.G.G., în calitate de reprezentant al SC S.G. SRL Galaţi a închiriat de La SC M.C. SRL Galaţi spaţiul din Galaţi, str. George Coşbuc, cu titlu de spaţiu de depozitare. Contractul a fost încheiat pe o durată de o lună, respectiv până la 9 august 2002.
În baza contractului de închiriere nr. 3190 din 15 august 2002 inculpatul T.D. a închiriat tot de la SC M.C. SRL Galaţi spaţiul din Galaţi, str. George Coşbuc, tot pe o perioadă de o lună. Inculpatul a închiriat spaţiul în calitate de reprezentant al SC J.A.C. SRL Galaţi, însă în acest depozit au fost descărcate numai mărfurile achiziţionate de inculpat de la cele 8 părţi vătămate din prezenta cauză.
În aceste condiţii, în perioada august - septembrie 2002, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul T.D. a indus în eroare reprezentanţii legali ai opt societăţi comerciale, de la care a achiziţionat marfă pentru plata căreia a emis file C.E.C., cunoscând că nu avea disponibil în cont şi fără a alimenta contul.
1. Astfel, la data de 11 august 2002, inculpatul T.D. a luat legătura telefonic cu martorul B.I., şef depozit la partea vătămată SC S.C. SRL Galaţi. Inculpatul s-a interesat de modalitatea achiziţionării de produse de la partea vătămată, iar la data de 14 august 2002 a trimis prin fax comanda nr. 5 din 4 august 2002 şi o copie a certificatului de înregistrare al societăţii. Ulterior, inculpatul a convenit cu martorul B.I. să ridice marfa şi să facă plata cu file C.E.C. în termen de 30 de zile de la livrare.
La data de 17 august 2002, inculpatul T.D. s-a deplasat personal la sediul părţii vătămate şi în baza facturii nr. 3908543 din 17 august 2002 a ridicat marfă în valoare de 182.070.000 lei. Factura a fost semnată de inculpat care a şi prezentat marfă în valoare de 182.070.000 lei scadentă la data de 16 septembrie 2002. Fila C.E.C. a fost semnată şi ştampilată de inculpat, restul menţiunilor fiind făcute de o angajată a societăţii parte vătămată.
La câteva zile de la ridicarea mărfii, inculpatul l-a contactat din nou pe martorul B.I. şi i-a făcut cunoscut că a vândut marfa şi că trimite un alt delegat pentru ridicarea încă a unei cantităţi de marfă.
La data de 22 august 2002, la sediul părţii vătămate s-a prezentat martora M.A.O. care, în baza facturii nr. 3908562 din 22 august 2002, a ridicat marfă în valoare de 151.082.400 lei. Martora a făcut cunoscut martorului B.I. că marfa va fi dusă în municipiul Galaţi.
La câteva zile, inculpatul T.D. l-a contactat telefonic pe martorul B.I. şi, pentru că reuşise să vândă marfa, a solicitat acestuia o nouă livrare.
La data de 26 august 2002, martora M.A.O. a ridicat, în baza facturii 3904619 din 26 august 2002 vin în valoare de 484.591.800 lei. A semnat de primire pe factură şi a înmânat fila C.E.C. seria BG 311 nr. 00020547, cu scadenţă la 16 septembrie 2002, semnată şi ştampilată de inculpat.
Cu câteva zile înainte de data scadenţei primei file C.E.C. (16 septembrie 2002), inculpatul T.D. l-a sunat pe martorul B.I. şi i-a solicitat să nu introducă în bancă decât prima filă C.E.C., iar restul debitului să fie achitat în numerar.
La data de 18 septembrie 2002, prima filă C.E.C. a fost prezentată pentru plată şi refuzată pentru lipsă totală disponibil în cont.
Din acest moment inculpatul nu a mai putut fi contactat telefonic de reprezentanţii părţii vătămate stabilindu-se că postul telefonic/fax de la care au fost transmise comanda şi certificatul de înregistrare (0235/421700) aparţinea Oficiului Comerţului Bârlad dar nu s-au putut stabili datele celui care le-a transmis.
La primele două livrări, mijlocul auto menţionat pe facturi a fost GL-25-000, iar la ultima livrare B-80-000. Marfa achiziţionată, în data de 17 august 2002, a fost dusă de inculpatul T.D. cu auto GL-25-000, condus de martorul M.J.L. în depozitul aparţinând martorului T.D., în municipiul Bârlad. Pentru a putea depozita marfa, anterior aducerii ei, inculpatul a încheiat cu martorul T.D. contractul de închiriere nr. 124 din 1 august 2002 cu o durată de un an. După depozitarea mărfii, inculpatul a venit în două rânduri şi a ridicat marfă, fără a se putea stabili destinaţia acesteia. Băuturile alcoolice ridicate de martora M.A.O. au fost depozitate în depozitul închiriat din municipiul Galaţi, str. G. Coşbuc, iar ulterior vândute către beneficiari necunoscuţi.
Cu ocazia percheziţiei efectuate la depozitul martorului T.D. au fost ridicate timbre de marcare a băuturilor alcoolice şi au fost găsite 57 sticle goale de „Busuioacă de Bohotin", bunuri care proveneau din marfa adusă de inculpat.
Partea vătămată SC S. SRL Huşi a precizat cuantumul prejudiciului ca fiind 817.744.200 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă.
2. În jurul datei de 20 august 2002, inculpatul T.D. şi uneori şi numitul S.S. l-au contactat telefonic pe martorul M.M.R., administrator al SC K. SRL Bucureşti. Cei doi s-au arătat interesaţi de achiziţionarea de centrale termice, urmând ca plata să se facă prin filă C.E.C. Prin fax, s-a emis către partea vătămată comanda nr. 14 din 20 august 2002, semnată de inculpatul T.D.. În urma discuţiilor purtate s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 38 din 2 septembrie 2002, contract semnat de inculpatul T.D. Conform clauzelor contractului, inculpatul urma să plătească în numerar un avans de 45.000.000 lei, iar restul debitului să fie achitat cu file C.E.C., una scadentă la 5 zile de la semnarea contractului iar a doua filă C.E.C., scadentă la 15 zile de la semnarea contractului. De asemenea, delegat al SC S.C. SRL urma să fie martorul S.C. La datele de 30 august 2002 şi 6 septembrie 2002, martorul S.C., din dispoziţia inculpatului T.D. a ridicat marfă de la partea vătămată SC K. SRL Bucureşti în valoare de 210.471.540 lei şi respectiv de 220.752.968 lei. Martorul a achitat în numerar suma de 45.000.000 lei, primită de la inculpat, iar pentru restul debitului a înmânat filele C.E.C. seriile BG 311 00020548 în valoare de 86.225.729 lei şi respectiv la 21 septembrie 2002. Cele două file C.E.C. erau deja ştampilate şi semnate de inculpatul T.D. şi, în faţa martorului S.C., martorul N.M.R. a completat restul rubricilor. Transportul a fost efectuat cu auto GL-05-000.
Martorul S.G., şofer pe auto GL-05-000 a arătat că marfa a fost transportată în două zile diferite şi dusă la depozitul de pe strada George Coşbuc. Acelaşi martor a arătat că la depozitul respectiv, S.C. era aşteptat de un bărbat „şeful său", dar pentru că ajungeau pe timp de noapte nu i-a putut reţine semnalmentele.
Martorul S.C. a declarat că a predat marfa achiziţionată din dispoziţia inculpatului T.D., acestuia pe bază de procese-verbale, marfa fiind vândută de inculpat către beneficiari necunoscuţi.
Filele C.E.C. primite de partea vătămată au fost introduse, în termen, la plată, fiind refuzate pentru lipsă totală disponibil în cont.
Cu toate diligenţele depuse, reprezentanţii legali ai părţii vătămate nu au reuşit contactarea inculpatului, iar la depozitul din str. George Coşbuc nu a fost găsită marfa.
Partea vătămată SC K. SRL a precizat că valoarea prejudiciului cauzat este de 386.225.729 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă.
3. În perioada 10 - 15 august 2002, inculpatul T.D. l-a contactat pe martorul P.C., administrator al părţii vătămate SC I. SRL Constanţa şi şi-a manifestat intenţia de a achiziţiona materiale de izolaţie.
În afară de inculpat a mai sunat şi un anume „D.G." care s-a prezentat a fi reprezentant al SC S.C. SRL. Conform discuţiilor purtate partea vătămată urma să trimită marfa prin delegatul său iar la Galaţi să semneze contractul şi să se emită file C.E.C. pentru plata mărfii, scadente în 21 zile de la livrare.
În aceste condiţii, la data de 22 august 2002, martorul F.P. s-a deplasat cu autoturismul CT-02-000 în municipiul Galaţi, având asupra sa factura fiscală nr. 3396187 sub 22 august 2002 în valoare de 31.046.576 lei şi contractul de distribuţie nr. 408 din 23 august 2002. De asemenea, martorul P.C. i-a dat martorului F.P. numărul de telefon al numitului „D.G." pentru a-l putea îndruma la locul unde trebuia să descarce marfa. Ajuns în municipiul Galaţi, martorul a fost sunat de „D.G." care i-a spus că-l va prelua un alt angajat de-al său. Marfa a fost descărcată într-un atelier din cartierul M. 14, municipiul Galaţi. Martorul F.P. a primit înapoi contractul de distribuţie semnat de partea SC S.C. SRL Galaţi şi fila seria BG 303 nr. 00386105, semnată, ştampilată şi completată la toate rubricile. Fila C.E.C. era scadentă la 21 septembrie 2002 şi era semnată de inculpatul T.D.
În baza aceluiaşi contract şi a solicitării aceluiaşi „D.G.", la data de 27 august 2002, martorul F.P. s-a deplasat din nou în municipiul Galaţi cu auto CT-02-000. Martorul avea asupra sa factura nr. 3396098 şi marfă în valoare totală de 190.497.580 lei. Din nou martorul F.P. a fost contactat telefonic de D.G. care i-a comunicat că va fi preluat de un alt angajat al său.
Marfa a fost descărcată în depozitul de pe str. George Coşbuc şi de data aceasta coordonatorul a fost o altă persoană necunoscută.
De această dată martorului i s-a înmânat fila C.E.C. seria BG 303 nr. 00386107 în valoare de 166.485.280 lei scadentă la 13 septembrie 2002, filă C.E.C. care era deja semnată, ştampilată şi completată la toate rubricile.
Pentru că, cu prilejul deplasărilor în municipiul Galaţi s-au perindat mai multe persoane necunoscute, martorul F.P. nu a putut efectua o recunoaştere în grup de persoane.
Filele C.E.C. au fost prezentate pentru plată, fiind refuzate pentru lipsă totală disponibil, pe cea de-a doua menţionându-se „client aflat în interdicţie bancară".
Partea vătămată SC I. SRL Constanţa a precizat că valoarea prejudiciului ce i-a fost cauzat este de 193.482.302 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă.
4. În cursul lunii august 2002, inculpatul T.D. l-a contactat pe martorul T.D., director de vânzări la partea vătămată SC I. SRL Bucureşti şi s-a arătat interesat să achiziţioneze materiale hidroizolante. Inculpatul s-a recomandat ca fiind administrator la SC S.C. SRL Galaţi. Prin fax, la data de 20 august 2002 inculpatul a transmis părţii vătămate o cerere de ofertă şi o comandă, ambele semnate de el. Ulterior martorul T.D. a primit de la inculpat două numere de telefon la care putea fi contactat el sau angajatul său S.C.
La data de 28 august 2002, din dispoziţia inculpatului, martorul S.C. s-a deplasat la depozitul părţii vătămate şi în baza facturii nr. 3141445 din 26 august 2002 a ridicat marfa în valoare de 312.310.740 lei cu auto BR-76-000.
Cu aceeaşi ocazie martorul S.C. a predat fila C.E.C. seria BC 303 nr. 00386104 pentru suma de 312.310.740 lei scadentă la 17 septembrie 2002.
Fila C.E.C. era deja semnată şi ştampilată de inculpatul T.D.
Ulterior, inculpatul T.D. l-a sunat din nou pe martorul T.D. şi i-a solicitat urgent o nouă livrare de materiale.
La data de 2 septembrie 2002, la depozitul părţii vătămate s-a prezentat din nou martorul S.C. şi în baza facturii nr. 3141461 din 3 septembrie 2002 a ridicat marfa în valoare totală de 145.315.850 lei.
Cu aceeaşi ocazie martorul a înmânat fila C.E.C. seria BC/303 nr. 386103 scadenţa la 24 septembrie 2002 care era deja semnată şi ştampilată de inculpatul T.D.
În prezenţa martorului T.D. şi S.C. a completat şi celelalte rubrici ale filei C.E.C.
Ulterior martorul T.D. a aflat că pe raza municipiului Galaţi se vând produsele firmei pe care o reprezenta la suprapreţ, astfel că l-a contactat pe inculpat şi, sub pretextul necesităţii ridicării şi a celei de-a treia tranşe de marfă l-a invitat pe acesta la Bucureşti. În realitate, martorul dorea în fapt să lămurească situaţia filelor C.E.C.
În municipiul Bucureşti s-a deplasat făptuitorul S.C. iar nu inculpatul şi atunci martorul T.D. i-a cerut lui S.C. să semneze două procese verbale de predare-primire a celor două file C.E.C.
În aceeaşi seară martorul a fost sunat de un anume „D." din partea SC S.C. SRL Galaţi, care l-a asigurat că se va face decontarea filelor C.E.C.
Cele două file C.E.C. au fost introduse la plată fiind refuzate pentru lipsa totală disponibil şi client aflat în interdicţie bancară.
Pe bază de proces verbal de predare-primire martorul S.C. a predat marfa achiziţionată de la partea vătămată inculpatului T.D. însă beneficiarii ulterior nu au putut fi stabiliţi.
Partea vătămată SC I. SRL Bucureşti a precizat că valoarea prejudiciului ce i-a fost cauzat este de 757.626.590 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă.
5. La sfârşitul lunii august 2002, martorul M.D., administrator al SC D. SRL Piatra Neamţ a fost contactat telefonic de un anume S.A. „care s-a recomandat" a fi director la SC S.C. SRL Galaţi, administrată de inculpatul T.D.
Acesta s-a arătat interesat de achiziţionarea de parchet şi a solicitat trimiterea a unei oferte de preţ. Ulterior, la data de 5 septembrie 2002 prin fax, martorul M.D. a primit comanda nr. 105, semnată şi ştampilată de inculpatul T.D.
În aceeaşi zi, 5 septembrie 2002, inculpatul T.D. însoţit de martora M.A.O., s-a prezentat la sediul părţii vătămate şi a purtat discuţii cu martorii M.D. şi C.E. (reprezentantul SC L. SRL Piatra Neamţ, societatea producătoare de parchet). Inculpatul T.D. a luat mostre de parchet, s-a arătat foarte interesat de marfă şi în prezenţa martorilor a rupt două file C.E.C. (seria BA 311 nr. 0017101 şi BA 311 nr. 00017102) pe care le-a semnat şi ştampilat.
Termenul scadent era la 10 zile de la livrare iar inculpatul i-a transmis martorului M.D. să completeze restul rubricaţiilor.
A doua zi, 6 septembrie 2002, inculpatul l-a sunat pe martorul M.D. şi i-a solicitat onorarea comenzii. În acest sens, martorul B.D., şofer pe auto NT-04-000 s-a deplasat în municipiul Galaţi având de la martorul M.D. numerele de telefon ale inculpatului T.D. şi al lui „S.A.". Martorul avea asupra sa facturile nr. 7434954 din 6 septembrie 2002 şi 7434953 din 6 septembrie 2002 în valoare de 79.488.737 lei. Pe drum, martorul B.D. a ţinut legătura telefonic fie cu inculpatul T.D., fie cu „S.A.".
Marfa a fost descărcată la depozitul de pe str. G. Coşbuc şi tot aici au fost semnate şi ştampilate facturile. La preluarea mărfii potrivit declaraţiei martorului B.D. s-a prezentat un anume F.N.
La data de 18 septembrie 2002, martorul M.D. a introdus la plată cele două file C.E.C., acestea fiind refuzate pentru lipsă totală disponibil, client aflat în interdicţie bancară. Potrivit declaraţiei martorului M.D., mai înainte de data introducerii filelor C.E.C. în bancă acesta a purtat foarte des convorbiri telefonice cu inculpatul T.D. care a promis că-i va achita 30 % din contravaloarea mărfii în numerar, ulterior i-a spus că dacă nu va plăti în numerar să introducă filele C.E.C. la plată pentru întreaga valoare.
Ulterior, martorii M.D. şi C.E. au încercat să-i găsească pe inculpatul T.D. şi pe „S.A." atât pe telefon cât şi la depozitul din municipiul Galaţi, dar aceştia nu au mai putut fi contactaţi.
Partea vătămată a precizat cuantumul prejudiciului cauzat ca fiind de 430.236.562 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă.
6. La data de 26 august 2002, inculpatul T.D. a trimis prin fax comanda nr. 34 către partea vătămată SC T.I. SRL Bucureşti administrată de martorul T.F.L. Comanda privea achiziţionarea de centrale termice şi inculpatul specifica că plata se va face cu fila C.E.C. în termen de 15 zile de la livrare. Pe comandă erau trecute două numere de telefon aparţinând SC E.M. SA Galaţi şi numitului S.S.
Martorul l-a sunat pe S.S. şi au stabilit că, în data de 30 august 2002, să se deplaseze în Galaţi pentru livrarea mărfii. Martorul s-a întâlnit cu S.S. într-o garsonieră de pe str. Brăilei, despre care i s-a spus că este punctul de lucru al SC S.C. SRL Galaţi, şi a întocmit factura nr. 4285456 din 30 august 2002 în valoare de 253.820.957 lei. În acelaşi moment martorul l-a contactat telefonic pe inculpatul T.D. solicitându-i acestuia să se prezinte personal pentru recepţionarea mărfii şi trimiterea cecului. Sub pretextul că nu se afla în localitate inculpatul i-a recomandat martorului să meargă cu S.S. la depozitul din Galaţi str. G. Coşbuc şi să primească fila C.E.C.
După descărcarea mărfii, martorul a primit fila C.E.C. seria BC 3030038110 care era deja semnată şi ştampilată de inculpatul T.D.
În prezenţa numitului S.S., martorul a completat şi restul menţiunilor, scadenţa fiind la 13 septembrie 2002.
La data de 18 septembrie 2002 fila C.E.C. a fost refuzată pentru lipsă totală disponibil client aflat în interdicţie bancară.
Partea vătămată a indicat valoarea prejudiciului ca fiind de 253.820.957 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă.
7. La începutul lunii septembrie martorul M.M., director la partea vătămată SC S. SA Mehedinţi a fost sunat de un anume S.S. care s-a recomandat ca fiind reprezentantul SC S.C. SRL Galaţi şi care ulterior a trimis prin fax comenzile nr. 111 din 9 septembrie 2002 şi 5 septembrie 2002. Pe ambele comenzi era menţionată ca persoană de contact S.S. şi erau semnate de administrator inculpatul T.D.
Pentru ridicarea mărfii de la sediul părţii vătămate s-a prezentat martorul S.C. Acesta fusese contactat anterior de inculpatul T.D. care i-a produs să lucreze la SC S.C. SRL Galaţi în calitate de agent de vânzări.
În acest sens între inculpat şi martorul S.C. s-a încheiat un contract de prestări servicii, urmând ca cel din urmă să fie plătit în funcţie de prestaţii. În data de 11 septembrie 2002 inculpatul i-a dat martorului S.C. fila C.E.C. seria BG 311 nr. 00020539 semnată şi ştampilată de el şi l-a însărcinat să ridice marfa de la partea vătămată.
În baza facturii nr. 4073620 din 11 septembrie 2002, martorul S.C. a ridicat marfă în valoare de 234.572.800 lei şi a completat restul rubricilor pe fila C.E.C., scadenţa fiind la data de 17 septembrie 2002. Marfa a fost transportată la depozitul din Galaţi str. George Coşbuc unde a fost predată inculpatului T.D. pe bază de proces verbal.
Fila C.E.C. predată părţii vătămate a fost introdusă la plată în data de 18 septembrie 2002 fiind refuzată pentru lipsă totală disponibil în cont.
Partea vătămată a indicat că valoarea prejudiciului ce i-a fost cauzat este de 234.572.900 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă.
8. La sfârşitul lunii august 2002 numitul S.S. l-a contactat telefonic pe martorul G.D.Ş., director la partea vătămată SC F. SA Bucureşti. I-a spus martorului că este angajat al SC S.C. SRL Galaţi, firmă care are 5 ani vechime în domeniu şi este administrată de inculpatul T.D., firma fiind interesată de achiziţionarea de aparate de aer condiţionat.
Până la materializarea afacerii, martorul G.D.Ş. a fost sunat şi de către inculpatul T.D. cu care a discutat condiţiile contractării şi a stabilit să trimită prin fax contractul pentru a fi semnat. În prealabil, la data de 29 august 2002, inculpatul T.D. a trimis prin fax o cerere de ofertă, prin care specifica că persoana de contact este S.S. La rândul său, tot prin fax martorul G.D. a trimis contractul nr. 148 din 2 septembrie 2002 care a fost semnat de inculpatul T.D., contract în care specifica valoarea de 3666 dolari S.U.A. + TVA, plata urmând să se facă în 15 zile de la încheierea contractului.
La data de 5 septembrie 2002 din dispoziţia inculpatului T.D. la sediul părţii vătămate s-au prezentat S.C. şi S.S.
În baza facturii nr. 5379779 din 5 septembrie 2002 aceştia au ridicat marfă în valoare totală de 136.191.686 lei cu auto GL-05-000. Cu aceeaşi ocazie făptuitorul S.S. a lăsat fila C.E.C. seria BG 311 nr. 00020542 scadentă la 20 septembrie 2002, semnată şi ştampilată de inculpatul T.D.
Nici de această dată terţii cumpărători nu au putut fi identificaţi.
Înainte de introducerea filei C.E.C. la plată martorul G.D.Ş. a încercat să ia legătura cu inculpatul T.D. dar acesta nu a mai răspuns la telefon.
Fila C.E.C. a fost introdusă la plată în termen fiind refuzată pentru lipsă totală disponibil în cont clientul aflându-se în interdicţie bancară.
Partea vătămată SC F. SA Bucureşti s-a constituit parte civilă cu suma de 131.191.686 lei reprezentând valoarea prejudiciului ce i-a fost cauzat.
Toate criticile invocate de inculpat, care vizează greşita condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cum şi individualizarea judiciară a pedepsei, au fost respinse de instanţa de recurs, ca nefondate.
Astfel, s-a reţinut că toate probele administrate în cursul procesului penal, demonstrează vinovăţia inculpatului, acesta fiind cel care a negociat cu reprezentanţii părţilor civile cumpărarea mărfurilor, tot el fiind cel care a emis filele C.E.C. în condiţiile în care cunoştea că nu are disponibil pentru acoperirea acestora.
Cât priveşte pedeapsa s-a reţinut ca bine individualizată, fiind stabilită prin evaluarea tuturor criteriilor legale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei hotărâri, la 27 noiembrie 2006, T.D. a formulat contestaţie în anulare, fără să invoce expres vreunul din cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
În esenţă, contestatorul a arătat că a fost anchetat în lipsă, aşa încât nu a avut posibilitatea să-şi facă o apărare eficientă, nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală, cuantumul prejudiciului stabilit ca rezultat al infracţiunii nu are o bază legală, şi la momentul trimiterii sale în judecată nu a fost citat la domiciliu.
Examinând cauza în raport de dispoziţiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Contestaţia în anulare, cale extraordinară de atac, nu poate fi exercitată decât împotriva unei hotărâri definitive, şi numai pentru cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., privitoare la pronunţarea hotărârii cu încălcarea normelor de procedură sau la pronunţarea împotriva unei persoane a două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
Criticile formulate de contestator, nu se regăsesc în nici unul din cazurile de contestaţie în anulare prevăzute de art. 386 C. proc. pen., fiind critici ce au constituit doar temeiuri invocate în căile ordinare de atac exercitate în cauză.
Or, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor privind termenul de exercitare prevăzut de legea procesual penală, invocarea de motive care se sprijină pe cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., cum şi dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se află sau se depun la dosarul cauzei.
În contestaţia în anulare dedusă judecăţii, aşa cum se poate observa, nici termenul de introducere nu a fost respectat, hotărârea a cărei retractare se solicită, fiind pronunţată la 13 iulie 2006, declararea acestei căi extraordinare de atac, făcându-se la 27 noiembrie 2006, cu mult peste termenul legal expres prevăzut de art. 388 alin. (1) C. proc. pen.
Nefiind întrunite condiţiile de admisibilitate în principiu a acestei căi de retractare, nu se poate trece la examinarea temeiniciei acesteia.
Pentru considerentele expuse, va fi respinsă ca inadmisibilă, calea extraordinară de atac de care a uzat contestatorul.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat T.D. împotriva deciziei penale nr. 4509 din 13 iulie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 416/2007. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 44/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs → |
|---|
