ICCJ. Decizia nr. 45/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 45/2007
Dosar nr. 2421/54/2006
Şedinţa publică din 9 ianuarie 2007
Deliberând asupra recursului de faţă, constată:
Tribunalul Olt, prin sentinţa penală nr. 1 din 9 ianuarie 2006 pronunţată în dosarul nr. 3018/2005, l-a condamnat pe inculpatul F.F., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 şi 209 alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiţionate privind restul de pedeapsă de 644 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani şi 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1984 din 28 noiembrie 2000 a Judecătoriei Slatina conform art. 39 C. pen., s-a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă cu pedeapsa nou aplicată de 4 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare conform art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 208 şi 209 alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.M., la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 861 şi 862 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani pe o durată de 6 ani, din care 2 ani reprezintă pedeapsa aplicată, iar 4 ani, intervalul de timp stabilit de instanţă. S-a făcut aplicarea art. 863 şi 864 C. pen.
Au fost obligaţi cei doi inculpaţi în solidar să plătească părţii civile A.N.I.F. – R.A., sucursala Olt, suma de 6.306,42 lei RON despăgubiri civile.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
În ziua de 3 martie 2005, inculpaţii F.F. şi N.M. au luat rezoluţia infracţională de a sustrage ţeavă de la Staţia de Irigat S.P.A. C. şi pentru materializarea acestei hotărâri au folosit căruţa tractată de cal ce aparţinea inculpatului F.F., precum şi un tub de oxigen, furtune şi aparat cu flacără pentru tăiat.
Deplasarea s-a făcut cu atelajul respectiv în care s-au aflat alături de cei doi inculpaţi şi martorii Z.F.M. şi F.M., însă aceştia aveau cu sine prostovol pentru prinderea peştelui.
Ajungând la Staţia de Irigat C., inculpaţii au montat aparatul de sudură şi au tăiat 3-4 bucăţi de ţeavă de cca. un m şi, în timp ce încercau să iasă din zona canalului unde au săvârşit activitatea infracţională, au fost surprinşi de către lucrătorii de poliţie.
Martorul Z.F.M. a fost cercetat ca autor la infracţiunea de furt calificat, însă, prin actul de trimitere în judecată s-a dispus scoaterea acestuia de sub urmărire penală, întrucât fapta nu a fost săvârşită de acesta. De asemenea, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru inculpaţii F.F. şi N.M. şi pentru martorul Z.F.M., pentru infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.
Din probele administrate în cauză instanţa apreciază că fapta inculpaţilor de a fi sustras componente ale sistemelor de irigaţii întruneşte, în drept, elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 208, 209 alin. (3) lit. b) C. pen., pentru inculpatul F.F. reţinându-se şi dispoziţiile art. 37 lit. a) şi 37 lit. b) C. pen.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul F.F., acesta este recidivist, anterior fiind condamnat la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea mai multor infracţiuni. În raport de condamnarea dispusă prin sentinţa penală nr. 1984 din 28 noiembrie 2000 a Judecătoriei Slatina, la pedeapsa de 5 ani şi 2 luni închisoare, acesta este recidivist în varianta prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., şi ţinând seama de gravitatea infracţiunii din cauza dedusă judecăţii, instanţa apreciază că în baza art. 61 C. pen. şi 39 C. pen., se impune revocarea beneficiului liberării condiţionate privind restul de pedeapsă de 664 zile rămas neexecutat din această pedeapsă şi contopirea restului de pedeapsă nou aplicată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii F.F. şi N.M.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 201 din 16 iunie 2006 pronunţată în dosarul nr. 2421/54/2006, a respins, ca nefondate, cele două apeluri.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a constatat că instanţa de fond a reţinut corect starea de fapt şi a aplicat pedepse corespunzătoare gradului de pericol social al faptei, ţinând cont de valoarea prejudiciului, de datele care-l caracterizează pe fiecare inculpat şi de starea de recidivă pentru inculpatului F.F.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs doar inculpatul F.F. cerând reducerea pedepsei, prin apărătorul din oficiu desemnat în cauză.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de recurs invocat, a probelor administrate, cât şi din oficiu, conform art. 3856, 3859 C. proc. pen., instanţa constată recursul nefondat.
Într-adevăr, cei doi inculpaţi din cauză au fost depistaţi în timp ce secţionau din conducta principală de alimentare a sistemului de irigaţie din râul Olt, pe podeaua tunelului fiind descoperite opt bucăţi tablă provenită din tăierea cu un aparat autogen a acestei ţevi.
Materialul rezultat din această operaţiune nemaiavând destinaţia iniţială, se apreciază că în mod corect s-a reţinut o infracţiune consumată în sarcina inculpatului F.F.
Pedeapsa aplicată acestuia a fost, de asemenea, în mod judicios individualizată, conform tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că se găseşte nefondat recursul declarat de acesta, nefiind identificat nici un motiv pentru care reeducarea inculpatului ar putea fi posibilă într-un interval de timp mai redus, urmare reducerii pedepsei.
Înscrisurile prezentate de inculpat pentru circumstanţierea pedepsei nu pot conduce singure la diminuarea acesteia, neexistând alte garanţii că reeducarea inculpatului ar fi posibilă şi printr-o pedeapsă mai redusă în cuantum.
Astfel fiind, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se vor aplica şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.F. împotriva deciziei penale nr. 201 din 16 iunie 2006 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 316/2007. Penal. Cerere de liberare provizorie... | ICCJ. Decizia nr. 464/2007. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
