ICCJ. Decizia nr. 768/2007. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 768/2007
Dosar nr. 1186/1/2007
Şedinţa publică din 9 februarie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pe timpul soluţionării apelurilor declarate de inculpaţii C.T. şi R.I. împotriva sentinţei penale nr. 1417 din 7 decembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, instanţa verificând din oficiu, potrivit art. 3002 şi 160b C. proc. pen., a dispus prin încheierea din 29 ianuarie 2007, a se menţine starea de arest preventiv a celor 2 apelanţi, subzistând temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri.
Cei doi inculpaţi nemulţumiţi de această dispoziţie, în termenul legal, au declarat recursurile de faţă, socotind că, în continuare pot fi judecaţi şi fără de privare de libertate.
În aceste condiţii s-au înregistrat recursurile inculpaţilor împotriva încheierii din 29 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Recursurile sunt nefondate.
Verificându-se actele dosarului, Curtea reţine că inculpatul R.I.B. (cu antecedente penale) este condamnat, la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată şi cu participarea unui minor, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., şi arestat preventiv de la 4 iulie 2006, iar inculpatul C.T. (cu antecedente penale), a fost şi acesta condamnat la 3 ani închisoare, (reţinându-se şi starea de minoritate), în baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., şi cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., şi arestat preventiv de la 4 iulie 2006, potrivit sentinţei penale nr. 1417 din 7 decembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
Cei doi inculpaţi au declarat apel împotriva acestei sentinţe penale şi după cum s-a arătat, pe timpul soluţionării acestora, instanţa de apel, a adus la îndeplinire obligaţia ce o are şi prevăzută de art. 3002 şi 160b C. proc. pen., constând în verificarea legalităţii arestării preventive. Apoi, apreciind-o ca fiind luată legal şi văzând că, cei doi făptuitori au antecedente penale, şi chiar pentru acelaşi gen de fapte (smulgere de lănţişoare de la gâtul părţilor vătămate, pentru a le vinde şi a face rost de bani pentru procurare de droguri) constituie un real şi concret pericol pentru ordinea publică, au şi menţinut-o.
Aşa fiind, recursurile celor doi inculpaţi şi prin care cer a se vedea că nu sunt un pericol pentru societate, sunt nefondate, deoarece pe deplin justificată şi în fapt şi în drept este privarea lor de libertate şi în acest moment, al desfăşurării cercetării judecătoreşti.
Ca atare, recursurile inculpaţilor vor fi respinse, ca nefondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi menţinută încheierea atacată.
Se vor aplica şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi C.T. şi R.I.B. împotriva încheierii de şedinţă din 29 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 25641/3/2006 (nr. vechi:164/2007).
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 140 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 767/2007. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 77/2007. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
