ICCJ. Decizia nr. 767/2007. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 767/2007
Dosar nr. 1185/1/2007
Şedinţa publică din 9 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin încheierea din 29 ianuarie 2007, a dispus printre altele, menţinerea stării de arest a inculpaţilor C.S.
Curtea a constatat că inculpaţii au fost arestaţi la 29 martie 2006 şi, ulterior, au fost condamnaţi, la pedepse cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, respectiv complicitate la tâlhărie. Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, au fost cele prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen., în prezent, după modificările intervenite prin Legea nr. 356/2006, art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Având în vedere natura infracţiunilor săvârşite, modalitatea şi împrejurările în care au fost comise faptele, antecedentele penale ale inculpaţilor, ambii fiind condamnaţi anterior, pentru infracţiuni de tâlhărie, faptul că temeiurile iniţiale, care au determinat arestarea impun, în continuare, privarea de libertate, Curtea va menţine starea de arest preventiv, a inculpaţilor C.S. şi V.F.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.S., fără a-l motiva.
Ulterior, în şedinţa publică de azi, 9 februarie 2007, recurentul, prin apărătorul din oficiu, şi personal, a susţinut că s-ar fi schimbat împrejurările avute în vedere la luarea măsurii, el recunoscând comiterea faptei şi regretând-o sincer.
Recursul inculpatului este nefondat.
Contrar susţinerilor apărătorului recurentului, din actele şi probele dosarului nu rezultă că situaţia şi temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, s-ar fi schimbat cu ceva.
În cauză, faptul că inculpatul arestat, a recunoscut fapta şi a declarat că o regretă sincer, nu înseamnă că, pentru buna desfăşurare a procesului penal nu se impune menţinerea în continuare a stării de arest, atâta timp cât temeiul arestării subzistă, în sensul că inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani şi există în dosar probe că lăsarea sa în libertate, prezintă pericol concret, pentru ordinea publică.
În raport cu cele arătate, văzând şi concluziile procurorului, Curtea va trebui să privească recursul de faţă, ca nefondat, şi să-l respingă, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat C.S. împotriva încheierii de şedinţă din 29 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 14693/3/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1128/2007. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 768/2007. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
