ICCJ. Decizia nr. 796/2007. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 796/2007
Dosar nr. 1125/1/2007
Şedinţa publică din 13 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin încheierea dată în Camera de consiliu la 2 februarie 2007, a constatat, în baza art. 3001 alin. (3) C. proc. pen., legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor B.R. şi B.B.I. şi a menţinut starea de arest a acestora.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a constatat că nu s-au schimbat cu nimic temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Materialul probator administrat în cauză demonstrează implicarea celor doi inculpaţi în săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.
Natura şi gravitatea faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, împrejurările concrete în care au fost comise faptele, precum şi persoana şi conduita inculpaţilor (unul procuror, celălalt poliţist, ambii negând comiterea faptelor) conduc la concluzia că punerea acestora în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Faptele reţinute în sarcina inculpaţilor şi conduita acestora au adus o atingere gravă ideii de justiţie, inducând, în comunitatea în care au acţionat, impresia greşită că magistraţii şi poliţiştii sunt corupţi şi că se pot obţine soluţii favorabile în cauze penale dacă se dă mită.
În consecinţă, constatând că temeiurile care au determinat arestarea inculpaţilor impun în continuare privarea de libertate a acestora, Curtea va menţine arestarea preventivă.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal au declarat recursuri inculpaţii, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală.
S-a arătat că instanţa a menţinut arestarea preventivă motivând pe nerecunoaşterea faptelor de către inculpaţi, prin aceasta încălcându-le prezumţia de nevinovăţie şi sugerându-se că ar fi vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor ce li se impută.
S-a mai arătat şi faptul că în prezent, fiind deja trimişi în judecată, probele s-au administrat şi inculpaţii n-ar mai avea cum să influenţeze probele.
Recursurile sunt nefondate.
Contrar susţinerilor inculpaţilor făcute prin apărători şi personal, cu ocazia ultimului cuvânt, actele şi probele dosarului arată că, într-adevăr nu s-au schimbat cu nimic temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal se impune, în raport şi de natura infracţiunilor de care inculpaţii sunt învinuiţi, menţinerea în continuare a măsurii arestării preventive, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru menţinerea acestei măsuri.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursurile de faţă, ca nefondate, şi să le respingă, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi B.R. şi B.B.I. împotriva încheierii de şedinţă din 2 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 692/2/2007 (nr. vechi 301/2007).
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 77/2007. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 880/2007. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
