ICCJ. Decizia nr. 77/2007. Penal. Cerere de întrerupere a executării pedepsei (art.455 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 77/2007
Dosar nr. 12112/3/2006
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 868 din 3 august 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul T.G., ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Condamnatul T.G. se află în executarea pedepsei de 5 ani şi 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 190/2005 a Tribunalului Bucureşti iar motivele invocate în cererea de întrerupere a executării (situaţia dificilă în care se află familia sa) nu reprezintă împrejurări speciale care ar determina consecinţe grave pentru acesta sau familie, în sensul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. C) C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 705 din 6 octombrie 2006, a respins, ca nefundat, apelul formulat de condamnat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, condamnatul a declarat recurs, reiterând motivele invocate în cererea introductivă şi în apel, solicitând întreruperea executării pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, printre altele, când, din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru familia condamnatului.
Or, din referatul de anchetă socială întocmit de Primăria Sectorului 4 Bucureşti reiese că înainte de a fi arestat, condamnatul a lucrat fără forme legale ca vânzător, că are un copil în vârstă de 3 ani şi 5 luni ce a rezultat din relaţia de concubinaj cu numita I.M.R., minor ce este înscris la o grădiniţă din Bucureşti, este bine dezvoltat şi nu este în evidenţa medicului pediatru cu boli cronice; de asemenea, a reieşit că familia condamnatului locuieşte într-un apartament proprietatea concubinei, bine întreţinut şi este sprijinită financiar de bunicii materni şi paterni.
În raport de această stare de fapt, instanţele au apreciat corect că motivele invocate nu constituie acele „împrejurări speciale", în sensul art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., care să impună întreruperea executării pedepsei, deoarece lipsa mijloacelor financiare nu poate fi remediată într-un interval de 3 luni, cât s-ar putea întrerupe executarea pedepsei în baza temeiului invocat.
Pentru aceleaşi considerente, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de condamnat nu este fondat şi, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul T.G. împotriva deciziei penale nr. 705 din 6 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 120 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 60 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 768/2007. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 796/2007. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
