ICCJ. Decizia nr. 1122/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1122/2008
Dosar nr. 2453/62/2006
Şedinţa publică din 27 martie 2008
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 39/ S din 29 ianuarie 2007, a Tribunalului Braşov, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 2453/62/2006, inculpatul P.C. a fost condamnat, la:
3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II - a şi lit. b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de 20, raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (l) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi a art. 76 lit. b) C. pen., în baza art. 81 şi a art. 82 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale aplicate, pe un termen de încercare de 5 ani, inculpatului atrăgându-i-se atenţia asupra art. 83 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 15 noiembrie 2005 - 18 noiembrie 2005.
Totodată, inculpatul a fost obligat să plătească cu titlu de despăgubiri civile :
- părţii civile Spitalul Judeţean Braşov, suma de 5.807, 20 lei reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate victimei B.M.;
- părţii civile B.M., suma de 10.000 lei, reprezentând daune morale (1/4 din suma reclamată cu acest titlu);
- suma de 950 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (l) şi (4) C. pen.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele :
În dimineaţa zilei de 8 septembrie 2004, pe fondul unei agresivităţi manifeste, generată şi întreţinută de predispoziţia notorie a inculpatului pentru consumul excesiv de băuturi alcoolice, între aceasta, aflat în vădită stare de ebrietate, şi numitul B.M., proprietarul unui mic bar, situat în punctul denumit D.M., în vecinătatea stânei la care inculpatul era angajat, s-a produs o altercaţie, B.M. exprimându-şi nemulţumirea cu privire la calitatea brânzei produse la acea stână şi refuzând să-l mai servească pe inculpat „pe datorie", cu băuturi alcoolice; în aceste împrejurări, inculpatul, care devenise violent, a aruncat cu pietre în uşa locuinţei numitului B.M., după care s-a retras, revenind însă mai târziu (în jurul orei 12,00), în local, prilej cu care cei doi, inculpatul şi partea vătămată, şi-au administrat reciproc lovituri, până când martorul D.M. a reuşit să-l îndepărteze şi să-l conducă pe inculpat la stână; în acest conflict inculpatul a fost rănit la faţă (obrazul stâng), urechi şi scalp.
În aceeaşi zi, mai târziu (după ora 18,00), inculpatul având asupra sa un recipient PET (de 2 1) plin cu benzină, a revenit la local şi, apropiindu-se din spate de proprietarul acestuia, B.M., l-a stropit cu benzină şi l-a incendiat; sesizând flăcările, B.M. s-a întors cu faţa spre inculpat, moment în care acesta l-a stropit din nou cu benzină; flăcările extinzându-se, au cuprins îmbrăcămintea părţii vătămate şi i-au acuzat leziuni la nivelul toracelui, gâtului şi membrelor superioare.
În final, inculpatul a aprins şi a aruncat recipientul cu restul de benzină în partea din spate a autoturismului părţii vătămate. Datorită intervenţiei părţii vătămate şi a ploii abundente care începuse să cadă, autoturismul a fost deteriorat doar parţial (carbonizarea vopselei capotă spate şi a chederului lunetei, etc.), valoarea pagubei fiind de 200 de lei.
Urmare agresiunii, B.M. a fost internat în Spitalul Judeţean Braşov, în perioada 8 septembrie 2004 - 22 octombrie 2004, cu diagnosticul „arsură gr. III-IV regiunea cervico-toracică anterioară şi ambele mâini, prin flacără"; raportul de constatare medico-legală nr. 3558/ E din 21 octombrie 2004 descrie „cicatrici după arsurf, situate pe gât, torace şi ambele membre superioare şi lombar stânga, precum şi zone (pe coapsa stângă) din care s-au prelevat fragmente de piele pentru autotransplant şi constată că vocea părţii vătămate a suferit deteriorări grave, devenind bitonală, în sensul că în timpul vorbirii, are momente când îşi pierde sonoritatea şi o disfuncţie a ultimelor trei degete de la ambele mâini (diminuarea de la 180° la 150°, a flexibilităţii).
În concluziile raportului se stabileşte că numitul B.M. prezintă leziuni traumatice produse prin acţiunea directă a unei flăcări puternice, a căror vindecare necesită până la 3 luni de zile de îngrijiri medicale, care i-au pus viaţa în pericol, şi că incendierea accidentală este improbabilă, iar posibilitatea de autoincendiere este exclusă.
În plus, în acelaşi raport se precizează că „pentru aprecierea unei eventuale infirmităţi, este necesară o reexaminare peste 6 luni de zile, perioadă în care va mai efectua tratamente chirurgicale de specialitate „aspect cu privire la care S.J.M.L. Braşov-căruia i s-au cerut precizări în faza cercetării judecătoreşti, a concluzionat că „aprecierea infirmităţii ca urmare a leziunilor traumatice suferite va putea fi făcută când se vor epuiza mijloacele terapeutice de corecţie (intervenţii de chirurgie plastică şi O.R.L.)".
Referitor la infracţiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen., descrisă, în materialitatea sa, în „expozitivul" rechizitoriului şi indicată ca atare în „dispozitivul" acestuia, instanţa de fond a apreciat că fapta inculpatului nu întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni, niciuna din modalităţile normative alternative ale laturii obiective, distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare, neregăsindu-se în cauză. În acest sens s-a reţinut că, aşa cum rezultă din declaraţia părţii vătămate, autoturismul său nu a suferit distrugeri în sensul că nu ar mai fi putut fi folosit, ci din cauza flăcării, s-a luat vopseaua de pe capota din spate, chederul din spate fiind ars în întregime, iar partea vătămată a putut circula cu maşina imediat după incident şi circulă şi în prezent cu ea.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pe de o parte, în ce priveşte achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, solicitându-se condamnarea acestuia, iar pe de altă parte, în ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate pentru tentativă la infracţiunea de omor, atât sub aspectul cuantumului pedepsei, cât şi al modalităţii de executare a pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 183/ AP din 14 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov împotriva sentinţei penale nr. 39 din 29 ianuarie 2007 a Tribunalului Braşov, s-a desfiinţat, în parte, hotărârea apelată, numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului P.C. pentru tentativa la infracţiunea de omor şi rejudecând în aceste limite, s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, cu aplicarea art. 74 alin. (l) lit. a) şi alin. (2) şi art. 76 alin. (2) C. pen., de la 3 ani la 4 ani închisoare.
S-a înlăturat aplicarea art. 81 şi 82 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 7 ani, pe durata căruia inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a) – d) şi alin. (2) lit. e), cu referire la partea vătămată B.M.
Menţinând soluţia de achitare a inculpatului pentru infracţiunea de distrugere, Curtea de Apel Braşov a reiterat rezumativ, considerentele instanţei de fond.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în dezvoltarea căruia, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (l) pct. 17 şi 18 C. proc. pen., a solicitat condamnarea inculpatului P.C. şi pentru infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (l) şi (4) C. pen. şi modificarea pedepsei stabilite pentru tentativă la infracţiunea de omor, în sensul majorării cuantumului acesteia, consecutiv înlăturării circumstanţelor atenuante judiciare şi al înlăturării dispoziţiei privind suspendarea sub supraveghere a executării acelei pedepse.
Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, în raport cu cazurile de casare invocate, prevăzute de art. 3859 alin. (l) pct. 17 şi 18 C. proc. pen., dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru considerentele care urmează:
1. Potrivit art. 217 alin. (l) C. pen., infracţiunea de distrugere în forma sa tipică (distrugerea simplă), se săvârşeşte prin una din următoarele acţiuni:
- distrugere, care constă în nimicirea, desfiinţarea, suprimarea completă a bunului, aşa încât bunul existent anterior este redus la neant ori la un morman de resturi informe;
- degradare, care reprezintă o alterare a stării bunului, o stricare parţială a bunului, astfel încât datorită acestei schimbări substanţiale, bunul nu mai are calităţile şi potenţialul de utilizare pe care le avea în starea sa anterioară; de asemenea, există degradare, ca modalitate de realizare a elementului material al infracţiunii de distrugere în forma sa tipică prevăzută de art. 217 alin. (l) C. pen., şi atunci când este afectată estetica bunului.
- aducere în stare de neîntrebuinţare, care semnifică pierderea temporară sau permanentă a posibilităţii de folosire a bunului în conformitate cu destinaţia sa specifică.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul P.C. a incendiat autoturismul părţii vătămate, consecinţele fiind, potrivit procesului-verbal de cercetare la faţa locului, care se completează cu planşa foto, afumarea parţială a portbagajului, a lunetei şi a plafonului, carbonizarea şi exfolierea parţială a vopselei în partea posterioară a capotei şi carbonizarea chederului lunetei.
Faţă de aceste împrejurări, având în vedere şi plângerea penală formulată de partea vătămată B.M., în care a arătat în mod expres că inculpatul P.C. i-a incendiat autoturismul, dar şi declaraţiile sale ulterioare, Înalta Curte apreciază că în cauză s-a realizat o degradare prin incendiere în sensul prevăzută de art. 217 alin. (l) şi (4) C. pen., deteriorările autoturismului descrise anterior şi de necontestat, fiind de natură a împiedica o utilizare normală a autoturismului părţii vătămate şi, în acelaşi timp, afectând estetica acestuia.
Împrejurarea că survenienţa unei ploi abundente a facilitat acţiunea părţii vătămate de stingere a incendiului, astfel preîntâmpinându-se producerea unui rezultat mai grav, nu este în măsură să conducă la concluzia lipsei elementelor constitutive ale infracţiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului.
Motivarea instanţei de fond, însuşită fără rezerve de instanţa de apel, cu privire la soluţia de achitare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, în sensul că nu se poate vorbi de o distrugere nici chiar în forma de bază a infracţiunii deoarece autoturismul nu a suferit degradări care să-l facă de nefolosit, „ci doar din cauza flăcării s-a luat vopseaua de pe capota din spate a maşinii şi chederul din spate a fost ars în întregime, însă partea vătămată a putut circula cu maşina imediat după incident şi circulă şi în prezent cu ea", este incorectă deoarece a vizat numai modalitatea aducerii bunului în stare de neîntrebuinţare, iar nu şi aceea a degradării, modalitate care subzistă chiar şi în situaţia în care ar fi fost afectat doar aspectul estetic al bunului.
Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că fapta inculpatului P.C. de a incendia autoturismul marca Dacia, aparţinând părţii vătămate B.M., deteriorându-l, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (l) şi (4) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce se va aplica inculpatului P.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 217 alin. (l) şi (4) C. pen., Înalta Curte va avea în vedere modalitatea concretă de săvârşire a faptei, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, împrejurările comiterii faptei, gradul de pericol social şi vârsta inculpatului, precum şi circumstanţele atenuante judiciare prevăzută de art. 74 alin. (l) lit. a) şi alin. (2) C. pen., şi îi va aplica o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare, determinată potrivit art. 76 alin. (l) lit. c) C. pen.
2. Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului P.C. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., Înalta Curte constată că acest motiv de recurs este fondat numai sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei aplicate.
Pedeapsa de 4 ani închisoare, astfel cum a fost majorată de instanţa de apel, a fost corect individualizată, în ce priveşte cuantumul, prin valorificarea împrejurărilor referitoare la lipsa antecedentelor penale, vârsta inculpatului, poziţia sa procesuală, comiterea faptei în stare de ebrietate şi după ce a fost agresat de partea vătămată şi prin menţinerea circumstanţelor atenuante acordate inculpatului de instanţa de fond, astfel încât, critica parchetului referitoare la greşita reţinere şi valorificare a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., se apreciază a fi neîntemeiată.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că dispoziţia privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei se impune a fi înlăturată consecutiv aplicării art. 33 lit. a) C. pen., privind concursul de infracţiuni, care face incidente prevederile art. 86x alin. (2) C. pen.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 183/ AP din 14 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul P.C., va casa, în parte, Decizia penală recurată şi, în parte, sentinţa penală nr. 39/ S din 29 ianuarie 2007 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia penală, numai în ceea ce priveşte achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (l) şi (4) C. pen. şi individualizarea judiciară a pedepsei şi rejudecând, în aceste limite va decide potrivit dispozitivului menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 183/ AP din 14 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul P.C.
Casează, în parte, Decizia penală recurată şi, în parte, sentinţa penală nr. 39/ S din 29 ianuarie 2007 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia penală, numai în ceea ce priveşte achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (l) şi (4) C. pen. şi individualizarea judiciară a pedepsei.
Rejudecând, în aceste limite:
- în temeiul art. 217 alin. (l) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (l) lit. a), alin. (2) şi art. 76 lit. c) C. pen., condamnă pe inculpatul P.C., la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere.
- în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (l) C. proc. pen., contopeşte această pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (l) lit. a), alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen. şi dispune ca inculpatul P.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.
Interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
Înlătură din dispozitivul hotărârilor atacate dispoziţiile art. 81 şi 82 şi 83 C. pen. şi art. 86J, 863 şi 864 C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1101/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1294/2008. Penal → |
|---|
