ICCJ. Decizia nr. 1311/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizie nr. 1311/2008
Dosar nr. 1719/109/2007
Şedinţa publică din 9 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 618 din 18 decembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Argeş, inculpatul D.I. a fost condamnat, la pedeapsa de 16 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen. şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., dispunându-se ca executarea pedepsei să se facă prin privare de libertate, cu aplicaţia art. 71 în limitele prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus arestul preventiv începând cu data de 7 aprilie 2007.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuţitului - corp delict.
În baza art. 113 C. pen., s-a luat faţă de inculpat măsura de siguranţă a obligării la tratament medical până la însănătoşire.
A fost obligat inculpatul să plătească minorului D.A.E. o prestaţie periodică de 500 lei lunar, începând cu 7 aprilie 2007 şi până la majorat, şi daune morale de 100.000 lei, prin curatorul B.D. iar părţii civile B.D. 10.000 lei daune materiale, 6.000 lei cheltuieli pentru întreţinerea minorului D.A.E. şi 100.000 lei daune morale.
În fine, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat şi partea civilă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut, în esenţă, că în seara de 7 aprilie 2007, între inculpat şi soţia acestuia victima D.C. a izbucnit un conflict, determinat de dorinţa victimei de a petrece sărbătorile de paşti la părinţii săi, în condiţiile în care inculpatul nu era de acord.
Discuţia dintre soţi a avut loc în prezenţa minorului şi pentru că inculpatul devenea din ce în ce mai violent, soţia a încercat să sară pe geamul apartamentului, profitând de împrejurarea că apartamentul era situat la parterul blocului. Victima nu a reuşit să sară, fiind trasă înapoi de inculpat care a lovit-o de mai multe ori cu un cuţit a cărui lamă avea lungimea de 15 cm., cauzându-i decesul.
Pe baza raportului de constatare medico - legală s-a reţinut că moartea victimei a fost violentă şi ea s-a datorat unui mecanism complex produs prin hemoragie internă şi externă, ca o consecinţă directă a unui traumatism toraco-abdominal forte produs prin lovire cu corp tăietor-înţepător, ce a putut avea o lăţime de 4 cm. Şi o lungime de 15 cm.
În drept, fapta inculpatului a fost încadrată în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 raportat art. 175 lit. c) C. pen., texte în baza cărora s-a pronunţat condamnarea.
Individualizarea pedepsei a fost făcută în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciindu-se că este necesară aplicarea unei pedepse a cărei executare să se facă în detenţie.
Constatându-se, din expertiza medico-legală psihiatrică, întocmită de I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti, că inculpatul prezintă tulburare depresivă cu elemente paranoide, s-a luat, în conformitate cu dispoziţiile art. 113 C. pen., măsura de siguranţă a obligării la tratament medical a inculpatului până la însănătoşire.
Împotriva hotărârii au formulat apel inculpatul şi partea civilă B.D.
Prin Decizia penală nr. 10/ A din 5 februarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti a fost admis apelul formulat de partea civilă B.D., a fost desfiinţată sentinţa şi rejudecând s-a dispus majorarea pedepsei aplicată inculpatului de la 16 la 19 ani închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei şi starea de arest a inculpatului, deducându-se în continuare la zi arestul preventiv.
S-a luat act de retragerea apelului formulat de inculpatul D.I. împotriva aceleiaşi sentinţe.
În motivarea acestei decizii s-a reţinut că pedeapsa aplicată de prima instanţă a fost greşit individualizată întrucât scopul pedepsei aşa cum este reglementat în art. 52 C. pen., nu poate fi atins prin stabilirea unei durate orientate spre minim (16 ani).
S-a apreciat că limitele de pedeapsă prevăzute de art. 175 lit. c) C. pen., gravitatea faptei săvârşite, prin modul în care a fost comisă, în prezenţa minorului în vârstă de 6 ani, impune majorarea pedepsei pentru ca, astfel, aceasta să contribuie la reeducarea inculpatului şi la asigurarea prevenţiei generale.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs partea civilă B.D., care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând casarea deciziei instanţei de apel şi rejudecând, să se dispună majorarea pedepsei de 19 ani închisoare aplicată inculpatului în apel. Motivarea acestei cereri a fost expusă pe larg în concluziile orale ale avocatului părţii civile, fiind cuprinse în prima parte a acestei decizii.
Examinând Decizia recurată în raport de motivele de recurs formulate de partea civilă B.D. care vor fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul de faţă este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, se reţine că la stabilirea cuantumului pedepsei de 19 ani închisoare, aplicată inculpatului D.I. de instanţa de apel, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) S-a avut în vedere pe de o parte gravitatea faptei, relevată de modul concret în care a acţionat inculpatul care, întâi a bătut victima provocându-i mai multe fracturi costale apoi, cu o violenţă deosebită i-a aplicat mai multe lovituri de cuţit în zona abdomenului, care i-au provocat moartea câteva ore mai târziu.
Pe de altă parte instanţa a avut în vedere că inculpatul la momentul comiterii faptei a prezentat diagnosticul de tulburare depresivă cu elemente paranoide, care a determinat diminuarea discernământului în raport cu fapta. Starea sănătăţii mentale a inculpatului a determinat instanţa să ia faţă de inculpat măsura de siguranţă prevăzută de art. 113 C. pen.
Totodată, la individualizarea pedepsei a fost avută în vedere împrejurarea că fapta a fost săvârşită în prezenţa minorului părţilor, care a suferit un şoc în urma celor văzute.
Ţinând însă seama de faptul că inculpatul a acţionat cu discernământ diminuat, că are un comportament paranoid şi că nu a urmărit în mod deosebit, să-şi omoare soţia în prezenţa fiului lor minor, acesta aflându-se întâmplător în încăpere, iar atitudinea lui în faţa instanţei denotă regretul sincer pentru săvârşirea faptei şi urmările acesteia, instanţa de recurs apreciază că această împrejurare invocată de recurentă pentru majorarea pedepsei, a fost analizată de instanţa de apel care i-a dat eficienţă, astfel încât, nu se mai impune o nouă majorare a pedepsei, cuantumul de 19 ani închisoare fiind de natură să asigure atât reeducarea inculpatului cât şi prevenirea comiterii unor noi fapte de acest gen.
Înalta Curte constată că, instanţa de apel a aplicat o pedeapsă corect individualizată, orientată spre media limitelor de pedeapsă prevăzute de legea specială, în raport de circumstanţele reale ale faptei şi cele personale ale inculpatului, motiv pentru care nu se impune majorarea acesteia.
Faţă de aceste considerente, se constată că recursul părţii civile B.D. este nefondat, urmând să fie respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa inculpatului reţinerea şi arestarea preventivă de la 7 aprilie 2007 la 9 aprilie 2008.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., partea civilă va fi obligată la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea intimatului-inculpat D.I., în sumă de 100 lei se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă B.D. împotriva deciziei penale nr. 10/ A din 5 februarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului reţinerea şi arestarea preventivă de la 7 aprilie 2007 la 9 aprilie 2008.
Obligă recurentul parte civilă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea intimatului-inculpat D.I., în sumă de 100 lei se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 9 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1132/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1330/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
